25,049 matches
-
foarte bine împreună. Și îmi mai plăcea cum el avea tot timpul grijă de mine, era mereu atent la toate nevoile mele. La un moment dat oprisem mașina pe vârful unui deal. Coborâsem să privim peisajul. De sus, văile și dealurile păreau țesute pe pânză, micuțe, și aveai senzația că le puteai lua în palmă, ca pe niște sculpturi în miniatură, să te uiți bine la ele. Mici și delicate. Mici și delicate erau și mâinile mele, care se jucau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să facă ceea ce trebuia. Îi mulțumi Flaviei și plecă imediat în oraș. Odată ajuns, opri mașina în fața clădirii și așteptă răbdător să coboare Amanda. Cum bănui, ea-și urmă itinerarul obișnuit, oprind pentru masă la restaurantul chinezesc, restaurant aflat la deal. Își lăsă mașina la vale și urcă într-a Amandei. Nu dură prea mult și apăru și ea. Cum stătea aplecat, nu-1 văzu și nici nu-1 simți. Când se așeză pe scaun, Doru îl dădu brusc pe spate, o apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să mergem! —Matei, eu zic s-o lăsăm pe altă dată, că vorba ceea, ce-i prea mult nu-i sănătos. —De ce? Nu stăm mult. Imediat ajungem, mâncăm și ne întoarcem. —Ai mei mă știu la cofetărie nu pe cele dealuri. Mă așteaptă cu masa. Să fim amândoi cu inima împăcată mergem mâine că-i duminică. —Bine! —Să-mi spui unde locuiești. —Pe strada Teilor, lângă cinematograf. Te dirijez eu. Știu strada cu acei copaci care te îmbată cu o dulce
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
n. m.)". Mai mult, dacă luăm, aproape la întâmplare, două pasaje descriptiv-poetice, vă veți convinge încă mai pregnant de diferențele axiologice. Iată o evocare din Povestea lui Genji, adevărat pastel în proză, desprins parcă din celebrele stampe ale lui Hokusai: "dealurile erau învăluite în ceață, iar bâtlanii cu creastă se adunaseră de-a lungul malului înghețat. Departe, în aval, acolo unde podul Uji își descria arcul cel îngust, luntri încărcate cu lemne pluteau încoace și încolo. Toate amănuntele ce alcătuiau așezarea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
însă una foarte persistentă. Albert Einstein Aici, la înălțime, se simțea și mai puternic soarele, prea cald pentru începutul de octombrie cast și șovăitor. De jur împrejur, culorile se încăpățânau să ocolească cele șapte coline care unduiau domol, așa cum numai dealurile japoneze știu să o facă, în aerul subțire. "De aceea se numește locul acesta Nanatsumori" îmi spusese pe drum Mr. Moon, cu eternul său zâmbet, extaz al iepurașului din vechea legendă chinezească, ascuns în luna plină și hrănindu-se în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
din față, da, delicios, într-adevăr delicios. Pentru ea, pare că nu mai există scindare, ci doar o unică lume în care totul coexistă și confluează, lumea noastră, de aici, această lume caldă de început de octombrie, când cele șapte dealuri respiră domol în jur, iar în cuptor focul își ascute năvala? Și mai aveam oare eu dreptul să trag linia care separă scaunele adevărate de scaunele povestite? Mai era oare această distincție valabilă sau vechile noastre categorii filosofice își scuturaseră
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
plimbări peste țarnă pe la izvoare și prin păduri. Se simțea bine și-n siguranță pentru că prietenul ei, câinele Clănțău, era puternic cât un pui de urs. Era ascultător și Magnolia era tare mândră când mergeau amândoi unul alături de celălalt pe dealuri. Fiindcă era sfătuită de mică precum că întoarcerea din drum aduce ghinion, a renunțat la tovărășia câinelui. A repetat semnul crucii în fața icoanei ce străjuia răspântia, continuându și drumul prin colbul șoselei care-i acoperea picioarele de gros ce era
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
aduce ghinion, a renunțat la tovărășia câinelui. A repetat semnul crucii în fața icoanei ce străjuia răspântia, continuându și drumul prin colbul șoselei care-i acoperea picioarele de gros ce era, fiindcă de mult nu mai plouase. Când a ajuns pe dealul Bașiului a privit pădurea de fag, numită de localnici pădurea Suharău și care era încă departe. În linie dreaptă la o privire i se părea că este la o aruncătură de băț. Câmpul era plin de lume, care la cosit
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ca ochii din cap. Anii au trecut și Viorela, așa o chema, a crescut mare și pe zi ce trecea, era din ce în ce mai frumoasă, dar alintată peste măsură. Cât era ziua de mare, împreună cu alți copii, Viorela alerga pe câmpii, pe dealuri, prin lunci și prin păduri, după păsări cărora le distrugea cuiburile și le spărgea ouăle, dacă găsea pui îi omora. Călca și rupea plantele pe unde trecea apoi le arunca, copacilor în care se urca rupea fără milă ramurile acestora
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și vreascuri uscate, nu deranjează dar determină pe cei din jur să ciulească urechile și să afle că mai este cineva care tocmai și-a anunțat prezența. Asta s-a întâmplat tocmai în momentul când trebuia să urce un mic deal. Mergând mai atent ca să afle prezența cuiva, a văzut că un om se chinuia să urce acel delușor, dar nu prea reușea, fiindcă mergea puțin și revenea la baza micului deal. L-a urmărit un timp și a văzut că
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
tocmai în momentul când trebuia să urce un mic deal. Mergând mai atent ca să afle prezența cuiva, a văzut că un om se chinuia să urce acel delușor, dar nu prea reușea, fiindcă mergea puțin și revenea la baza micului deal. L-a urmărit un timp și a văzut că, deși omul făcea eforturi sporite, nu reușea să urce dealul. S-a gândit Norocel ce s-a gândit și a găsit de grabă o idee, poruncindu-i străinului: -Oricine ai fi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
că un om se chinuia să urce acel delușor, dar nu prea reușea, fiindcă mergea puțin și revenea la baza micului deal. L-a urmărit un timp și a văzut că, deși omul făcea eforturi sporite, nu reușea să urce dealul. S-a gândit Norocel ce s-a gândit și a găsit de grabă o idee, poruncindu-i străinului: -Oricine ai fi bădie, stai pe loc! Să nu cumva să faci ca data trecută, că sunt hotărât și pregătit să dau
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de sfaturile zânei și de faptul că era milos din naștere, l-a prins pe străin bine cu o mână de sub braț și cu privirea înainte să vadă pe unde calcă, fiind ajutat de lumina de la lanternă, a atacat panta dealului din fața lor. Cât ai da binețe au urcat panta aceea și când au ajuns în vârf s-au așezat pe o buturugă pentru a-și trage sufletul. După aceea insul a vrut să-i sărute mâna, drept răsplată pentru ajutorul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
o grămadă de șoareci de valoare. Pentru a ajunge acolo trebuiau să escaladeze panta de la Bașiu. Așa de accidentată era că numai ei au știut cât de greu le-a fost să o coboare. Când părinții au ajuns la baza dealului și-au verificat prezența copiilor cât și istețimea lor de a ajunge la vânătoare. Au constatat că Scoruș, cel mai mic dintre pisicuți lipsește sau întârzie ca de obicei și au continuat mersul tiptil și-n liniște totală până la arie
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
unde numai păsările cerului și fluturii nopții ajungeau. Dondică era mai mare decât Dondonel de aceea îl ferea de alți băieți să nu-i pricinuiască necazuri pentru că Dondonel era într-o dungă. Dacă i se spunea să se ducă la deal, el o lua la vale, pentru că înțelegea totul și pe toate le făcea pe dos. Părinții lor erau atât de săraci încât trăiau din ce primeau zilnic de la unul și de la altul în urma unor munci nu tocmai ușoare. Neavând de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
m-am gândit ... Au ieșit din pădure în drumul mare pentru a se îndrepta spre casa lor. „ la omul sărac, nici boii nu-i trag” sau „unde-i sărăcie, boala lucie ” CELE ȘAPTE ȘOPÂRLE DE PE ȘAPTE COLINE În timp ce pe șaua dealului de la Huci un melc alerga de zor, o râmă îi taie calea. Melcul se înfurie și se ia la sfadă cu ea. -Te rog frumos să mă asculți; care este cauza acestei comportări, vecino? -Nu înțeleg, vecine, de ce te-ai
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
din vale? Ei, stăpânul căruței va pleca la noapte să aducă fân de la Hârtopul șerpilor. -Ce cauți la Hârtopul șerpilor? -Tocmai ți-am spus, la Sfatul târâtoarelor. -Acum am înțeles. Și cum ziceai că vei ajunge acolo? -De aici din deal mă voi da de-a rostogolul până la căruță. Mă amestec cu iarba lui și așa voi ajunge în căruță. Noaptea mă voi lipi într-un loc de căruță de unde să fiu în siguranță în timpul mersului. Când ajung la hârtop mă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
venit cu ideea ca șopârlele să trăiască pe lângă ei dacă vor să fie apărate, dar nu a fost luată în considerare. În aceste condiții s-a terminat Sfatul târâtoarelor și după trei luni de zile, melcul s-a întors pe dealul Huci, acasă la el. Pentru că anotimpul dădea semne de răcire, a căutat o rădăcină sănătoasă a unui copac și s-a strecurat încet înspre adânc, căutând un loc bun pentru hibernare. CÂND VIN NECAZURILE Un om venea dinspre Poiana pe
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
știu și care s-au întâmplat atât timp cât ați fost plecat în străinătate să vă întâlniți cu niște personalități. ÎMPREUNĂ Cu mulți ani în urmă, într-un sat din nordestul Moldovei a cărui vatră se întindea pe o vale, situată între două dealuri, din care unul mai mic și unul mai mare, trăiau în prea multă liniște și pace, multe fete și deloc bărbați. Dintre toate, șapte au hotărât ca prin rugăciunile lor lăsate Sus să se plângă de faptul că activitățile bărbătești
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-Buburuza, vorbești serios? -Cum n-am vorbit niciodată mai serios. -În situația de față, ce mai așteptăm? Hai să ne pregătim de drum, a zis Căiță îngândurat. -Căiță, gândește-te bine. Nu este o joacă, nu este o plimbare până pe deal la Huci, unde te duci tu mereu. Nu, este o călătorie de durată, cu multe peripeții și destule neprevăzute. Dacă ești hotărât să înduri foamea, setea, să te lupți cu tot felul de jivine, să înduri dorul de locul unde
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
din palmele lor obosite și bătătorite de muncă. Dulceața din nucă și aceea din cireșe amare, ocupă locuri de frunte în preocupările gospodinelor din Cristinești. Nu am găsit niciodată viața schimbată în satul meu, ori de câte ori am revenit, doar văile și dealurile parcă sunt mai mici, lăsate mai jos, parcă supte de pântecul pământului. Am compus și mă închin sfântului loc natal cu poeziile: „Locul unde te-ai născut,” „Leagăn,” „Uliți posomorâte,” „Descătușarea sufletului,” „Norocos,” „Iubesc” și cu poezia „Cristinești.” La începutul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pe care-l frământam era cea mai puternică plămadă pentru pâinea coaptă la soarele ce strălucea în sfânta-mi preadolescență. Din care pâine mi-am hrănit cu sârg copilăria, apoi m-am ridicat nu prea voinic, dar sănătos la minte. Dealurile, văile și pădurile viu colorate în verde, m-au modelat pentru a nu mă împiedica de ciulinii de pe câmpia vieții. Cu spiritu-mi în comunicare sănătoasă cu aștrii abajurului albastru și sufletul născut cu respect și frică de Sfântul Spirit și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
îndepărtat necunoscut, mă părăsea în singurătate și încătușat în tristețe. Un prieten din copilărie, parcă-l văd și-n acest moment, mă scotea din ceața care mă înconjura. Mereu puși pe șotii, câtu-i ziulica de mare, colindam pe văi și dealuri împreună, după șerpi și șopârle, gândaci și greieri, păsări și după cuiburile acestora, escaladam copaci și locuri din păduri greu accesibile. Atât unul, cât și celălalt, aveam în sânge inoculată povața din leagăn de către părinți, că este bine să vedem
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
apare și dispare. De o bună bucată de vreme a dispărut și nu mai apare. Cu multă însuflețire trăiesc în speranță că nu voi muri până când nu-mi voi regăsi steaua. În calitatea de umil călător prin viață observ cum dealurile și-au ușurat culmile pentru ca eu să le pot atinge mai ușor cu tălpile. Mărturisesc că fac parte din acei drumeți ai acestei vieți care se bucură de izvoare care abundă în nestemate. Dar cristalele se opresc și îmi zâmbesc
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
determinante. Secolul al XX-lea, de pildă, a cunoscut două războaie mondiale. La ieșirea din acestea, ponderea economică a Statului a crescut. Pe de altă parte, criza din 1929-1933 s-a rezolvat prin intervenția directă a Statului (1933: politica New Deal în SUA; 1936: teoria intervenționistă a lui J. M. Keynes în Europa). 1.3.1.3. Rațiuni teoretice a) Lupta împotriva șomajului. Economia de piață poate cunoaște un echilibru durabil de subutilizare a forței de muncă (șomaj). Pentru a ieși
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]