8,208 matches
-
Morfov, iar viziunea sa este aproape cinematografică! Light design-ul poartă semnătura lui Chris Jaeger și, credeți-mă, te face să spui WOW! de îndată ce se deschide cortina! Abia în astfel de piese realizezi cât de importată este nuanța luminii... Iar decorurile, decorurile sunt... un personaj în sine, de vreme ce te fac să le analizezi, centimetru cu centimetru. Decorul acestui spectacol are, asupra publicului, efectul pe care îl aveau asupra noastră, a tuturor, cărțile ilustrate din copilărie. Atenția lui Nikola Toromanov, până la detalii
„NO MAN’S LAND” – TNB / MIHAI CĂLIN: „PERSONAJUL SUNT EU, ÎNTR-O SITUAȚIE IMAGINARĂ” [Corola-blog/BlogPost/93412_a_94704]
-
iar viziunea sa este aproape cinematografică! Light design-ul poartă semnătura lui Chris Jaeger și, credeți-mă, te face să spui WOW! de îndată ce se deschide cortina! Abia în astfel de piese realizezi cât de importată este nuanța luminii... Iar decorurile, decorurile sunt... un personaj în sine, de vreme ce te fac să le analizezi, centimetru cu centimetru. Decorul acestui spectacol are, asupra publicului, efectul pe care îl aveau asupra noastră, a tuturor, cărțile ilustrate din copilărie. Atenția lui Nikola Toromanov, până la detalii este
„NO MAN’S LAND” – TNB / MIHAI CĂLIN: „PERSONAJUL SUNT EU, ÎNTR-O SITUAȚIE IMAGINARĂ” [Corola-blog/BlogPost/93412_a_94704]
-
credeți-mă, te face să spui WOW! de îndată ce se deschide cortina! Abia în astfel de piese realizezi cât de importată este nuanța luminii... Iar decorurile, decorurile sunt... un personaj în sine, de vreme ce te fac să le analizezi, centimetru cu centimetru. Decorul acestui spectacol are, asupra publicului, efectul pe care îl aveau asupra noastră, a tuturor, cărțile ilustrate din copilărie. Atenția lui Nikola Toromanov, până la detalii este incredibilă! Iar ideea lui Alexander Morfov de a insera discret piesa „Hallelujah” la atât de
„NO MAN’S LAND” – TNB / MIHAI CĂLIN: „PERSONAJUL SUNT EU, ÎNTR-O SITUAȚIE IMAGINARĂ” [Corola-blog/BlogPost/93412_a_94704]
-
cea mai costisitoare de plată este conversia la casele de schimb valutar din aeroporturile de destinație. Această concluzie nu mai este valabilă, însă, pentru călătoriile în Grecia, unde cardul bancar poate fi în aceste zile doar un... inutil obiect de decor! Două treimi dintre situațiile analizate în studiu arată că utilizarea directă a cardului pentru cumpărături în timpul vacanței petrecute în străinătate aduce economii semnificative, în comparație cu schimburile valutare realizate în țară, înaintea plecării sau la destinație. Românii care călătoresc în Austria, de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93479_a_94771]
-
o derivă a olimpismului. Vechea deviză (Citius-Altius-Fortius), lansată de Henri Didon primea prompt replica lui Jean Dauven (Quousque tandem? — Până când?), blamând tocmai sportul „de seră”, livrând campioni și uitând de exercițiul fizic la scară de masă în favoarea consumismului. Cum în decor postmodern ne mișcăm într-o societate saturată mediatic, teletropismul încurajează civilizația confortului. Spectacolul sportiv (ca teleconsum) invită la inactivism, narcoză socială, pasivism, disprețuind corpul printr-o dublă eroare a contemporaneității: a pansexualismului (explodând în voga vulgarofilă) și a sedentarismului (prin
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93495_a_94787]
-
succes enorm. Biletele au fost epuizate cu săptămâni înainte, iar câțiva admiratori împătimiți s-au înhămat pe ei înșiși, în locul cailor, la trăsură, pentru a-l transporta pe Verdi. Scenografia spectacolului „Otello” îi aparține Vioricăi Petrovici, artistă care a creat decoruri și costume pentru zeci de spectacole de operă și balet, cel mai recent titlu fiind „O scrisoare pierdută” de Dan Dediu. „Costumele sunt contemporane, cu trimiteri spre diferite zone geografice. Nu am dorit să creez o lume artificială, ci o
Premiera “Otello” la Opera Naţională Bucureşti [Corola-blog/BlogPost/93512_a_94804]
-
succes enorm. Biletele au fost epuizate cu săptămâni înainte, iar câțiva admiratori împătimiți s-au înhămat pe ei înșiși, în locul cailor, la trăsură, pentru a-l transporta pe Verdi. Scenografia spectacolului „Otello” îi aparține Vioricăi Petrovici, artistă care a creat decoruri și costume pentru zeci de spectacole de operă și balet, cel mai recent titlu fiind „O scrisoare pierdută” de Dan Dediu. „Costumele sunt contemporane, cu trimiteri spre diferite zone geografice. Nu am dorit să creez o lume artificială, ci o
Premiera “Otello” la Opera Naţională Bucureşti [Corola-blog/BlogPost/93512_a_94804]
-
succes enorm. Biletele au fost epuizate cu săptămâni înainte, iar câțiva admiratori împătimiți s-au înhămat pe ei înșiși, în locul cailor, la trăsură, pentru a-l transporta pe Verdi. Scenografia spectacolului „Otello” îi aparține Vioricăi Petrovici, artistă care a creat decoruri și costume pentru zeci de spectacole de operă și balet, cel mai recent titlu fiind „O scrisoare pierdută” de Dan Dediu. „Costumele sunt contemporane, cu trimiteri spre diferite zone geografice. Nu am dorit să creez o lume artificială, ci o
Premiera “Otello” la Opera Naţională Bucureşti [Corola-blog/BlogPost/93512_a_94804]
-
secol, media românească. „Galeria nemuritorilor”cuprinde jurnaliști celebri de la Brunea Fox la... Tudor Vornicu. Asociația profesională de creație publicistică și jurnalistică a ziariștilor din România și din comunitățile românești de peste hotare se hrănește din acest depozit generos. Cu schimbări de decor (sediu central, dotări moderne, un secretariat nou, susținere din partea partenerilor și mult curaj), Uniunea condusă de jurnalistul Doru Dinu Glăvan, nu emfatic ci familiar, m-a făcut să mă alătur echipei. Din prietenie și spirit de solidaritate față de oamenii care
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93524_a_94816]
-
toți poeții-n timpul lor de seară Când scriu despre iubire cu regret. Că mă iubești, pădurile-mi arată Că iată calc pe-al frunzelor covor, Dar toamna cu mireasma ei mă-mbată Și iar te văd prin ceață în decor. ÎN ABISUL PERFECT Rămâne numai clipa să ardă-n felinare Pe lungi cărări de viață în abisul perfect Acolo unde dorul nu are alinare Pe când eu ca o zână în soare te aștept. Întinzi spre mine mâna, prinzi între palme
STIHURI (1) de CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383158_a_384487]
-
cu părul bălai, cu izvoare de dor și cu brațe de flori, cu penaj în alb-negru și cu vise-n culori! Vino, dimineață-nsorită de mai cu utrenii pe buze și dulceață în grai, cu voal de zefir, cu feeric decor, și cu poftă de viață, și lumină, și zbor, cu lacrimi de rouă, menuete de fluturi, cu strângeri de mână și bezele, săruturi, cu tăceri de luceafăr și cuvinte de-amor! Dimineață senină de mai, te ador! Referință Bibliografică: Dimineață
INVOCAŢIE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383239_a_384568]
-
Deși luna îmi zâmbea șăgalnic, am simțit că mi se pune pe ochi un văl alburiu de ceață. Casele, cu gardurile lor, copacii, toate ulițele de la răscruce mi se păreau niște fantome care pluteau în jurul meu prin ceață, într-un decor fantastic, coborât din basmele mamei. Orbecăiam speriat prin această ceață ca să deslușesc conturul turlei de la biserică. Alergam de pe o uliță pe alta, spunând : -Pe asta am fost? Da, am fost! Uite gardul vopsit! Dar fântâna aia ce caută acolo? Parcă
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
și norocoși!... XXII. NUIAUA FERMECATĂ-2, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1803 din 08 decembrie 2015. Lui Tudorel i se păru că a intrat în sala palatului...Deși niciodată nu văzuse cum arată un palat împărătesc. Dar, în acest decor ireal, este ușor să vezi cum Izvoraș-împărat se ridică de pe tron și pleacă pe dâra invizibilă a pârâului, străjuită de lăncierii aurii (adică tulpinele de papură). Și ce costume fantastice aveau lăncierii ăștia! Dacă priveai în ochii lui Tudorel îi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
de samur tivite cu hermină. Așa îi văzuse el într-o poză din manualul ... Citește mai mult Lui Tudorel i se păru că a intrat în sala palatului...Deși niciodată nu văzuse cum arată un palat împărătesc. Dar, în acest decor ireal, este ușor să vezi cum Izvoraș-împărat se ridică de pe tron și pleacă pe dâra invizibilă a pârâului, străjuită de lăncierii aurii (adică tulpinele de papură). Și ce costume fantastice aveau lăncierii ăștia! Dacă priveai în ochii lui Tudorel îi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
Acasa > Versuri > Iubire > DROGUL CARE TE ORBEȘTE Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 1917 din 31 martie 2016 Toate Articolele Autorului iubirea este drogul care te orbește Luminița Scotnotis care te transformă în paralele te-mprăștie prin decorul dragostei aducându-te pe o treaptă a destinului cuiva mai tot timpul iubirea oscilează prin curbe brăzdează aerul de multe ori se mai supără că răutatea și ipocrizia îi dau brânci dar ea este leacul lor iubire ghem de viață
DROGUL CARE TE ORBEŞTE de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383294_a_384623]
-
cele două grupuri de pânze vopsite de pe laturile scenei. Dante urmări cu privirea mișcarea degetului. Ceea ce la prima vedere Îi păruseră a fi doar niște zdrențe colorate se dovedeau a fi, la o examinare mai atentă, o tentativă grosolană de decor: la unul din capete, obișnuita mână necioplită schițase un soi de cavernă ce dădea spre un plai deșertic, Întrerupt ici și acolo de fragmente de stâncă și de câteva tufișuri scheletice. Din fundul acestei deschideri izbucneau niște lungi limbi roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
amintesc că sunt psiholog și că, prin urmare, mă pricep la oameni -, dar nu mai sunt sigură pe ele din momentul când am constatat că au căpătat o oarecare coloratură afectivă. Poftim, Îți fac și declarații; probabil că mă stimulează decorul și instalația de nocturnă. Treci peste... Ce mai rămâne, așadar? Un singur lucru, pardon de expresie: interesul. Cred că avem un interes comun, care ne obligă să fim alături la bine și la rău până când... Nu, la asta cu moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
un robot: „Spuneți-mi numele dumneavoastră, vă rog...”, iar eu n-am putut articula nici o vorbă, am scos cartea de identitate din portofel și i-am Întins-o. ...Știu, obișnuința Începe la a doua crimă; era a doua ieșire În decor a profesorului Adam și, În mod normal, n-ar mai fi trebuit să mă surprindă, se mai Întâmplase atunci când, În mijlocul monologului, deraiase intempestiv de la firul povestirii, o luase aiurea pe arătură, Încurcând borcanele, după care glisase la fel de neașteptat Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
în spatele casei într-un fel trăsnit. Când au venit uraganele dinspre Atlantic în toamna aceea, am pierdut camera respectivă și jumătate din verandă. Mi-am așezat trenulețul într-una dintre camerele goale de sus și am făcut tot felul de decoruri prin care să treacă. Am făcut un tunel și un deal din niște cutii mai vechi și am făcut și-un pod dintr-un grătar de lemn bătut în cuie pe verandă pentru trandafirii cățărători. Toată lumea știa că trandafirii cățărători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
și eu cu un zâmbet dar eram surprins de cum arăta. Părea să fi îmbătrânit în timpul zilei, chiar de când am văzut-o de dimineață. Știam că încă se mai uită la mine, așa că am privit afară, prin ușa din spate, la decorul întunecat dintre pini, dar de fapt mă gândeam la cum arăta mama cu fața ei ca pielea întinsă pe care o pun pe tobe și cu părul ei de sârmă albă. Mi-am amintit de ochii ei, care aveau privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ar fi inversat. Ar fi fost ca o mică excursie pentru mine. Puteam să trimit vederi de acolo. în depărtare am observat silueta cuiva care zăcea acolo, ghemuit sub niște copaci, stând probabil în propria vomă uscată. Asta ar completa decorul. Gazonul, neîngrijit și gol, era acoperit de frunze uscate. Se micșora până când dispărea într-un pâlc de copaci înalți și pe jumătate goi, cu crengile gravate strident pe fundalul unui cer palid al unei dimineți de toamnă, rece și clară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
din arterele principale ale Londrei, înfundată mereu de noxele și claxoanele traficului îngreunat. O mașină din fața mea a frânat brusc, scârțâind de parcă un animal mic își prinsese coada în capotă. De obicei urăsc zgomotul și forfota, dar acum erau bine-venite. Decoruri diferite din trafic așteptau nerăbdătoare la stop în spatele liniei albe neîntrerupte. M-am îndreptat înspre semafor ca și cum așteptam să trec; apoi, în ultimul moment, am pivotat scurt înspre dreapta și m-am întors repede pe trotuar. Era oră de vârf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să mă strecor înăuntru. Era o încăpere imensă cu un bar în centru, podeaua era din lemn lăcuit, pe pereți atârnau fotografii și picturi ale unor irlandezi faimoși, un foc dezlănțuit într-o cușcă de fier. Dar în noaptea asta decorul nu se mai vedea dincolo de corpurile înghesuite. Pub-ul era mai strâmt decât pantalonii lui Sylvester Stallone. Tom era în centrul unui grup mare, adunat în jurul unei mese. I-am auzit vocea de cum am intrat. Ca de fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
dar se uita în jos la mine ca și cum știa că-i acolo. Avea gura de culoarea coralului strălucitor, o jachetă mov și o pereche de perle rozalii în urechi. Mă întrebam dacă o obligă să se îmbrace în ton cu decorul. M-am prezentat. A dat de câteva ori în tastatură vizibil dezamăgită când mi-a găsit programarea pe listă. Vrei să iei un loc? Am să o anunț pe doamna Archer că ești aici, a spus. A lăsat să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
vază de porțelan umplută cu alt aranjament floral. Câtă imaginație. M-am privit în oglinda aurie. Eram încadrată de cele două sfeșnice și a trebuit să mă ridic pe vârfuri ca să mă văd deasupra florilor scumpe. Nu mă încadram în decor. Nu eram destul de „lustruită“. Și aveam privirea sălbatică. De sus s-a auzit o ușă deschizându-se și închizându-se la loc. Catherine Hammond a coborât pe scara principală. Avea mâna pe balustradă, dar nu se ținea de ea, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]