2,731 matches
-
pe arena „Vasile Roaită”, un stadion micuț ce dispunea de o singura tribună, localizat pe actualul loc al stadionului Municipal. În anul 1970 este inaugurat stadionul „Progresul”, iar echipa se mută pe acest nou stadion, deoarece arena Vasile Roaită este demolată și pornesc lucrările la construcția stadionului Municipal. Pe 21 august 1974 este inaugurat Stadionul Municipal care din acea zi și până în prezent reprezintă „casa fotbalului brăilean” În istoria sa de 39 ani, Stadionul Municipal a suferit numeroase modificări și modernizări
Dacia Unirea Brăila () [Corola-website/Science/308592_a_309921]
-
din numele stadionului din Lisabona. Stadionul a găzduit mai multe meciuri de la turneul final al Campionatului European de Fotbal din 2004 inclusiv finala. Vechiul stadion al Benficăi (numit tot Stadionul Luminii având 120.000 de locuri pe scaune) a fost demolat iar în locul său a fost construit noul stadion de 65.400 de locuri. Benfica deține o bază de antrenament de ultimă generație situată în Seixal. Complexul este denumit Caixa Futebol Campus după sponsorul principal Caixa Geral de Depósitos care este
SL Benfica () [Corola-website/Science/308720_a_310049]
-
Biserica Ortodoxă din Ghelari, Hunedoara. Prima biserică despre care se știe, a fost construită din lemn, însă a fost demolată în secolul al XIX-lea. În secolul XVIII a fost construită o biserică din piatră, iar mai târziu între anii 1939 și 1973 o biserică monumentală la inițiativa Părintelui Nerva Florea. O altă biserică din piatră (care există și astăzi
Biserica Ortodoxă Ghelar () [Corola-website/Science/308765_a_310094]
-
1451. În județul Alba există o biserică de lemn, a fostei mănăstiri Lupșa, ce se crede a fi ridicată în 1429. Cercetările viitoare vor putea verifica aceste datări. O biserică din primul sfert al secolului al XVI-lea a fost demolată în 1947 în Văleni. Tot în Maramureș, la Cornești, altarul este datat din același prim sfert de secol XVI, iar la Breb turnul este adus de la o biserică din Copăciș ridicată în 1531. În Oltenia, la Marița, biserica de lemn
Biserici de lemn din România () [Corola-website/Science/307978_a_309307]
-
datorită (semi)ilegalității în care se desfășoară, este cel al demolărilor de biserici de lemn atât al celor declarate monument istoric, cât și al celor neprotejate de lege. Printre bisericile de lemn "protejate" a dispărut cea din Hăpria, județul Alba, demolată cu aprobări și acte în 2006. În 2004 au dispărut cele două bisericuțe de lemn din Șușani (jud. Vâlcea), care încă figurează pe lista monumentelor. În anul 2003 a fost demolată biserica de lemn din Bumbuia, Dâmbovița, una dintre ultimele
Biserici de lemn din România () [Corola-website/Science/307978_a_309307]
-
lemn "protejate" a dispărut cea din Hăpria, județul Alba, demolată cu aprobări și acte în 2006. În 2004 au dispărut cele două bisericuțe de lemn din Șușani (jud. Vâlcea), care încă figurează pe lista monumentelor. În anul 2003 a fost demolată biserica de lemn din Bumbuia, Dâmbovița, una dintre ultimele ridicate în tehnica în căței care se mai păstrau în Muntenia. Se mai pot menționa biserica de lemn din Cecălaca (jud. Mureș), dispărută în anul 2000, și biserica de lemn din
Biserici de lemn din România () [Corola-website/Science/307978_a_309307]
-
și biserica de lemn din Trei Sate (jud. Mureș), refăcută din zid în 2004, după un lung proces de ruinare. Dintre bisericile de lemn necuprinse pe lista monumentelor istorice care au dispărut se pot exemplifica biserica din Solona (jud. Sălaj), demolată în anul 2002, și cea din Cerghid (jud. Mureș), demolată în 2005 fără a păstra martori materiali sau date documentare. Bisericile de lemn sunt în mod deosebit sensibile la incendii. Factorul uman și forțele naturii pot transforma în câteva ceasuri
Biserici de lemn din România () [Corola-website/Science/307978_a_309307]
-
din zid în 2004, după un lung proces de ruinare. Dintre bisericile de lemn necuprinse pe lista monumentelor istorice care au dispărut se pot exemplifica biserica din Solona (jud. Sălaj), demolată în anul 2002, și cea din Cerghid (jud. Mureș), demolată în 2005 fără a păstra martori materiali sau date documentare. Bisericile de lemn sunt în mod deosebit sensibile la incendii. Factorul uman și forțele naturii pot transforma în câteva ceasuri un monument de câteva veacuri în lemne carbonizate și cenușă
Biserici de lemn din România () [Corola-website/Science/307978_a_309307]
-
o autostradă suspendată. Numele locului își are originile în numele companiei Chicago Bridge & Iron Company, care la un moment dat se ocupa cu administrarea utilajelor de extragere a petrolului în acea zonă. Numele vechi a persistat după ce vechiul hotel a fost demolat în 1997, întrucât denumirea "Dubai Chicago Beach Hotel" a fost folosită ca nume public în faza de construcție a hotelului Burj Al Arab până când șeicul Mohammed bin Rashid Al Maktoum a anunțat noul nume. Construcția clădirii a început în 1994
Burj al-Arab () [Corola-website/Science/308009_a_309338]
-
3.000 de ani compus dintr-o vatră, numeroase vase precum și alte vestigii. Din complexul Mănăstirii Mihai Vodă a făcut parte și Biserica Albă - Postăvari (ca metoc al mănăstirii), care a fost construită în 1564, reconstruită în 1856-1857 și apoi demolată în 1984. În prezent, din întreg ansamblul mănăstirii s-au mai păstrat doar biserica și o clopotniță. Acestea se află amplasate pe Strada Sapienței nr. 35 din sectorul 5 al municipiului București, în spatele unor blocuri construite în timpul regimului comunist, din apropierea
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
al XVI-lea, nu a scăpat de politica de excludere a lăcașelor de cult din perimetrul vizual, adoptată în cei 10 de ani (1980-1990) de lucrări la construcția Centrului Civic din București. În perioada comunistă între anii 1977-1989 au fost demolate 20 de biserici, iar altele 8 au fost mutate în alte amplasamente. În ultima categorie se înscrie și Biserica Mihai Vodă; acesteia dar și altor biserici din București, li s-a rezervat o soartă care este valabilă și în prezent
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
unor blocuri înalte. În ianuarie 1985 biserica a fost propusă pentru demolare și la scurt timp propunerea a fost pusă în practică. Anexele mănăstirii precum și zidul au fost dărâmate și nu mult a mai trebuit ca întregul complex să fie demolat. Datorită protestelor și memoriilor trimise de unii intelectuali ai vremii (printre care Dinu Giurescu, profesorul Grigore și Răzvan Teodorescu) către mai multe instituții (Patriarhie, Consiliul pentru Cultură din Comitetul Central etc.), Biserica Mănăstirii Mihai Vodă și turnul clopotniței au putut
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
navigație, la aproximativ 200 de km de parcul Olimpic. Probele sportive de fotbal s-au desfășurat în mai multe orașe din Marea Britanie. Construirea parcului Olimpic a început în decembrie 2006, când o sală de sport din Eton Manor a fost demolată. Construcția satului atleților din Portland s-a terminat în luna septembrie al anului 2011. Unul din cele mai importante elemente la selecția unui oraș pentru JO, este transportul public, care a primit un scor mic la evaluarea inițială a Comitetului
Jocurile Olimpice de vară din 2012 () [Corola-website/Science/308219_a_309548]
-
Casa avea o placă memorială pusă de către pictorul Costache Agafiței pe care scria: „"În această casă, între anii 1905 - 1940 a trăit și a creat unele dintre cele mai valoroase lucrări pictorul Octav Băncilă"”. În anul 1986 casa a fost demolată, terenul rămânând un maidan timp de mai mulți ani. În anul 1990, terenul a fost ocupat de către o spălătorie auto. Octav Băncilă a realizat pe parcursul întregii lui cariere artistice circa 1.500 de lucrări în ulei, acuarele, guașe și desene
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
celor din celălalt oraș minier, Malmberget, la 80 km sud de Kiruna. Clădiri provizorii seveau drept biserică, școală, spital, hotel și secție de poliție. Reședințele oficiale au fost ridicate rapid, însă, și toate locuințele ilegale și clădirile provizorii fuseseră deja demolate atunci când regele a deschis oficial calea ferată în 1903. Prima casă ridicată, denumită B:1, s-a păstrat până în prezent și poate fi văzută în Hjalmar Lundbohmsgården. În 1899, 18 locuitori erau înregistrați pe locul viitorului oraș. În 1900 numărul
Kiruna () [Corola-website/Science/307706_a_309035]
-
evacua refugiați din zona ocupată. În 1948 Kiruna a obținut statutul de oraș și a început să primească sume considerabile de bani din exploatarea minei. Centrul orașului a fost renovat începând din 1953; majoritatea clădirilor ridicate înainte de 1920 au fost demolate și înlocuite, multe din clădirile curente fiind construite în perioada imediat următoare. Orășelul a crescut în mărime, iar pe lângă noi blocuri de locuit și vile în cartierele existente au luat ființă și cartiere noi. Zona cunoscută acum sub numele de
Kiruna () [Corola-website/Science/307706_a_309035]
-
iar din 1999 turiștii pot vizita diferite centre de cercetare din Kiruna. Strămutarea orașului Kiruna este un proiect de reconstrucție inițiat din cauză că mina Kirunavaara, administrată de LKAB, pune în pericol centrul curent al orașului. Mai multe clădiri urmează a fi demolate sau mutate. Centrul orașului va fi mutat conform planului la 3 km distanță spre est. Deformările solului au devenit evidente în 2003, iar relocarea s-a început în 2007. În 2004 s-a decis ca actualul centru al municipalității să
Kiruna () [Corola-website/Science/307706_a_309035]
-
Str. Dr. Vicol), ce aparținea Corpului IV Armată. Ocupanții vremelnici ai mănăstirii nu s-au îngrijit de repararea acesteia, unele dependințe din incintă dispărând cu totul, cu excepția unei case mai importante, lipită de zidul sudic al incintei, care a fost demolată de preotul paroh în 1948, șarpanta sa fiind pusă pe foc. După o perioadă destul de tulbure în istoria sa, această ctitorie voievodală și boierească a redevenit mănăstire, în vara anului 2003, cu binecuvântarea mitropolitului Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
o zi pe alta. De fapt socialismul nu avea nevoie de țărani bogați și nici nu se urmărea că aceștia să aibă calități de întreprinzători. Evenimentele din 1989 au dus la o răbufnire a țărânilor care pur și simplu au demolat patrimoniul multor CAP-uri întrucât considerau că acesta deservea doar interesele unui grup restrâns de țărani, grupați în jurul președintelui de colectiv, dar și a altor „centre de putere” dornice de îmbogățire fără muncă. Chiar dacă Reforma agrara din 1945 a încercat
Reforma agrară din 1945 () [Corola-website/Science/306582_a_307911]
-
prima cruciadă. În 1855 doi călugari au fondat prima biserică și mănăstire în orașul vechi, în apropierea portului. În anul 1895 s-a construit un nou edificiu al mănăstirii pe o suprafață de 1600 m, dar și el a fost demolat și înlocuit apoi de o clădire mai mare și mai frumoasă căreia i s-a pus oficial prima piatră în 1904, și a cărei construcție a fost desăvârșită, între altele, din cauza vicisitudunilor războiului mondial, abia în 1920. Înainte de 1948 au
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
ateriza. Săgeata a lovit un cerb care a murit chiar în locul unde avea să fie construită catedrala mai târziu. Noua catedrală a fost construită în stil gotic, între anii 1220-1320. Materialele au fost aduse de la vechea catedrala ce a fost demolată, iar lucrările au fost finanțate din banii episcopului și din donațiile oamenilor. Datorită altitudinii joase a zonei, fundația catedralei a fost construită la numai 1,3 m de sol. Continuând construcția, nava, transeptul și corul au fost terminate abia în
Catedrala din Salisbury () [Corola-website/Science/306729_a_308058]
-
În Muzeul Colecțiilor de Artă, din București, în lapidariul Galeriei de Artă Veche Românească, se păstrează o serie de piese de sculptură în piatră, care au aparținut inițial unor monumente de arhitectură veche românească, monumente dispărute în diferite circumstanțe, unele demolate în beneficiul unor sistematizări de la finele secolului XIX, altele rezultând din demolările iraționale din anii '80, între care pietre de mormânt, pisanii, ancadramente de uși și ferestre, coloane monumentale și baze de coloană, capitele etc. În micul lapidariu de lângă Biserica
Lapidariu () [Corola-website/Science/306927_a_308256]
-
Biserici Reformat-Calvine din Turda-Veche. În secolele XV-XVI actuala Biserică Reformată-Calvină era deja împrejmuită cu un zid gros de apărare, având patru bastioane de colț (vezi planul anexat). Pe vremea principelui Sigismund Báthory (1581-1597 si 1599-1602), bastionul de nord-vest a fost demolat, spre a permite reconstrucția și extinderea Palatului Princiar învecinat Bisericii (azi Muzeul de Istorie). Biserica, zidul înconjurător si bastioanele, au avut de suferit în timpul luptelor lui Gheorghe Basta (1600-1601), precum și în urma conflictelor armate dintre Curuți si Lobonți din anii următori
Ruinele fortificației medievale din Turda-Veche () [Corola-website/Science/306928_a_308257]
-
26 m, lățime de 8,5 m și o înălțime de 16 m. Inițial a fost mai lungă, cu 5-10 m, având spre est (respectiv spre Piața Republicii) obișnuitul cor/altar, cu bolți ogivale în cruce, cor care a fost demolat odată cu construcția fortificației împrejmuitoare (biserica nu mai încăpea în incinta zidurilor de apărare, fiind plasată de-a curmezișul față de fortăreață; corul/altarul a trebuit să fie sacrificat pe o lungime de 5-10 m; așa se explică aspectul neobișnuit de inestetic
Biserica Reformată-Calvină din Turda-Veche () [Corola-website/Science/306951_a_308280]
-
fost construită la la începutul secolului al XIX-lea, fiind una dintre cele mai mari din regiune. Odata cu strămutarea întregului oraș în vederea construirii lacului de acumulare Porțile de Fier I, între 1968-1970, biserica împreună cu toate cladirile aferente au fost demolate și reconstruite pe amplasamentul actual, respectând fidel planurile vechii biserici. Biserica a fost declarată monument istoric. Catedrala romano-catolică a fost construită între anii 1972-1976 în centrul Orșovei în apropierea Pieței 1800. Este un monument arhitectural unic in Europa, iar pictura
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]