10,476 matches
-
despre ea, mamăăă, ce tâmpită!!!, își zice femeia cu ochii de aur. Dar Laszlo continuă, ca și cum n-ar fi auzit: — Ce salarii mizerabile în învățământul românesc!!! În cercetare la fel, păi e posibil ca cercetarea să iasă în stradă, la demonstrație, și jandarmii să-i bată, să lovească ei cu bastoanele cele mai luminate minți din țară? O să încremenim în proiect, vorba filosofului. Ne vanghelizăm. Noi n-avem voie, nu ne putem permite să rămânem deoparte, în afară de UE, trebuie să reintrăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vină zavera - căci simt, știu, presimt, văd, presimțirile astea mi se trag de la ghiuleaua de foc, aia de-ți povestii -, și uite că am văzut scene ce aveau să fie mai târziu, de-abia în decembrie 1989, pe bulevardul Magheru, demonstrațiile miilor de oameni împotriva lui Ceaușescu, în intersecția cu Maria Rosetti așteptau polițiștii cu puști și căști pe cap, cu bastoane, mulți erau călare, aveau niște cai superbi, se luptau cu mulțimea care încerca să treacă, tineri, femei și bătrâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ai lua toți banii din lume, a zis pirpiriul, cu o voce foarte profundă, și i-ai Împărți În mod egal... - O, ține-ți gura! a strigat Amory tăios și, neținând seama de privirea furioasă a micuțului, și-a continuat demonstrația verbală: Stomacul omului... Însă bărbatul cel solid l-a Întrerupt nerăbdător: - Îți dau voie să vorbești, știi, dar te rog să nu te referi la stomac. Mi-am simțit stomacul toată ziua. Oricum, nu subscriu nici la jumătate din ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
acolo - și încă într-un rol bun: Filumena Marturano, pusă în scenă de Sanda Manu, cu Radu Beligan și Marcela Rusu. Eu urma să-l joc pe Michele, cel de-al treilea copil al Filumenei. Repetițiile au fost o adevărată demonstrație de cum trebuie să se facă teatru profesionist. Marcela mai ales, dar și Beligan, știau textul de la prima întâlnire, chestie pe care n-o mai văzusem înainte. Foarte repede am urcat pe scenă și spectacolul s-a definit cât ai bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
acolo, intrasem deja în lumea teatrului fără putință de întoarcere, mergeam tăcuți - eu, Florin, Victor și Mișu -, mergeam spre cămin fiecare cu gândurile lui, știind că am văzut nu un spectacol de teatru, ci un model de gândire teatrală, o demonstrație de joacă, de bucurie de a fi, de nebunie celestă, spuneți-i cum doriți, dar știam că avuseserăm șansa să fim contemporanii unui discurs absolut senzațional. La toate astea mă gândeam cu ziarele în brațe, hotărât să repet figura; premiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
demonstranți trec de cordonul de poliție și ajung în Ballhausplatz unde organizează un miting în fața Cancelariei federale. Miercuri, 27. 9.: la Viena, Linz, Steyr și în alte localități industriale, mai ales la Wr. Neustadt și St. Pölten, se ajunge la demonstrații și acțiuni puternice de protest. Greva atinge punctul culminant. Hans ia supa, scuipă pe neobservate o flegmă strașnică în ea, amestecă și i‑o dă mamei sale de parcă nimic nu s‑ar fi întâmplat. Sâmbătă, 30. 9. ’50, în hala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
principalele centre de comerț dintre Germania, Veneția și Est. Era încă principalul oraș comercial și manufacturier din sudul Germaniei, dar acum avea o nouă importanță, ca și capitală a național-socialismului. În fiecare an, Nürnbergul juca rolul de gazdă pentru marile demonstrații ale Partidului, care erau opera minții lui Speer, arhitectul lui Hitler. Așa cum se gândeau naziștii la toate, normal că nu era nevoie să mergi la Nürnberg ca să vezi unul dintre aceste evenimente supraorchestrate, astfel că, în septembrie, oamenii stăteau departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
la cunoaștere, cât și la adevărurile faptice, subiective și relative - încă o piatră aruncată în grădina lui Platon... -4Ludic, agonic și comic. Atâta vreme cât anecdotei i se va refuza aceeași forță teoretică și aceeași încărcătură intelectuală ca și dialogului, tratatului și demonstrației, atâta vreme cât jocului de cuvinte, vorbei de duh, provocării, gesturilor li se va contesta puterea de a învăța ceva pe cineva, vom fi condamnați să nu înțelegem gândirea cinicilor ori a cirenaicilor. Pentru că aceștia, numeroși totuși, descind în aceeași măsură din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
său în funcție de natură, de a recuza cultura, de a lua model de la animale și de a respinge reproșurile legii, ale moralei, ale binelui și răului, ale viciului și virtuții, reproșuri promulgate de ordinea socială și reluate în cor de mulțime. Demonstrația a fost făcută într-o zi cu ajutorul unui pește. în portul Atenei, ori poate din Sinope sau Corint, Diogene a ochit, într-adevăr, un pește - un morun? un calcan? o pisică de mare? un barbun? - care, chinuit de dorință, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
dualiste, atâtea disertații indigeste asupra cauzei, clasificări arbitrare, serii de genul întâi, al doilea și al treilea, atâtea detalii asupra speciilor și a caracterelor - încât este de înțeles tăcerea lui Protarh, care asistă la un curs emfatic, sub forma unei demonstrații de putere verbală formală și de eficacitate sofistică. Tâmp, naiv, prost și tăcut, Protarh trebuie să se împace și cu apărarea - virtuală! - a unei teze reducționiste și caricaturale. El reprezintă imperativul categoric hedonist: plăcerea se identifică cu binele. Astfel încât el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
perioada antică și chiar mai târziu. Prodicos se exprimă simplu și clar, în alb și negru, el reduce complexitatea și diversitatea la două unități opuse identificabile în mod precis, suprimă detaliul, finețea și subtilitatea în favoarea artileriei grele: nu concepte, idei, demonstrații ample sau profunde, nu înlănțuiri metodice, logice, nu deducții, ci o opoziție între două teze ușor de configurat. Viața de abandon în fața facilității plăcerilor contra unei vieți închinate făuririi unui destin. Prodicos nu-și exprimă preferința, nu se arată partizanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
a atomilor! - presupune același mod de a excela în imaginație, în rațiune și în intuiție. A deduce atomii din observație, a conchide existența particulelor invizibile plecând de la o manifestare vizibilă, a goli cerul de ocupanții săi nelegitimi numai prin forța demonstrației și a rațiunii, a risipi temerile și angoasele numai prin puterea argumentației, toate acestea presupun calitățile unui filosof de format mare: sublimul poetic al unui René Char, gândirea extrem de bogată și barocă a unui Gilles Deleuze și cunoștințele științifice ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
De unde vrei să știu eu? răspunse contrariat Felix S 23. Eu o inventasem, aplicabilitatea se stabilea la alte niveluri. Când am prezentat-o mai sus, m-au întrebat dacă într-adevăr nu se zărește nimic după ce scrii. Am făcut o demonstrație: am luat un pix și-am scris două rânduri. Nu s-a văzut o literă. M-au întrebat ce-am scris. Le-am spus c-am scris: „Aș dori să fiu mutat de la stuf”. „E-n regulă, mi-au spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ușurați. Banciu își limpezește cu o tuse scurtă vocea și trece la tablă să explice. Din lecțiile multe ce ne-a făcut, păstrez amintirea mai ales a lecțiilor de aritmetică. Atunci am înțeles ce înseamnă stilul matematic, dezvoltări "more geometrico". Demonstrația teoremei lui Euclid, că mulțimea numerelor prime e infinită; demonstrația teoremei că divizorul unui produs de doi factori, relativ prim cu un factor, divide cu necesitate pe celălalt; lecții neuitate care ne transportau sub constelațiile numerelor, unde geruia rigoarea extremă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
trece la tablă să explice. Din lecțiile multe ce ne-a făcut, păstrez amintirea mai ales a lecțiilor de aritmetică. Atunci am înțeles ce înseamnă stilul matematic, dezvoltări "more geometrico". Demonstrația teoremei lui Euclid, că mulțimea numerelor prime e infinită; demonstrația teoremei că divizorul unui produs de doi factori, relativ prim cu un factor, divide cu necesitate pe celălalt; lecții neuitate care ne transportau sub constelațiile numerelor, unde geruia rigoarea extremă! Păstrez iarăși amintirea primelor lecții despre continuitate, stăruința lui de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
acel moment o soluție completă, în ceea ce privește teorema fundamentală a lui Abel. Mijlocul de demonstrare îl constituie anumite congruențe relative la un grup abelian, în transcriere aditivă. Lucrarea culege pe lângă G. Țițeica un succes de stimă, dar congruențele, detaliul tehnic al demonstrației, îl rătăcesc. Hotărât să vadă într-însa o lucrare de teoria numerelor, izbutește să mă convingă să plec la Göttingen pentru a adânci această disciplină cu E. Landau, în care îmi vestea pe adevăratul purtător al tradiției Gauss-Dede-kind-Minkowsky. Încât în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
WILHELM BLASCHKE Matematicile nu sunt acea construcție monotonă, răsfrângere a unui spirit identic lui însuși, din care diferențele de rasă ale diverșilor fabricatori și orice altă notă caracteristică se exclude ori anulează. Această părere răspândită printre profani e greșită. Rigoarea demonstrației matematice lasă joc liber unui mod personal de a se dirigea printre făpturile raționale, pe care, de altfel, spiritul însuși le evocă. Avem bucuria de a găzdui, de ieri, printre noi, pe unul din cei mai autorizați reprezentanți ai matematicelor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
îndepărtate (a unui Klein sau Poincaré), îi lipsește. Hilbert e arhitectul unei ordine hipogeene: un geniu al fundamentelor. Direcția lui de cercetare e involutivă. Chiar în faza lui creatoare, Hilbert nu descoperă domenii, ci inventează sisteme: metode și mașini de demonstrație. În privința aceasta, credem că Hilbert înfățișează un tip matematic de decadență, de subtil sfârșit de cultură. Fondul lucrurilor îi este aproape indiferent, mai ales din momentul când se liberează din influența prieteniilor sale matematice și se lasă în voia propriei
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Astfel, îl vedem trecând de la teoria invarianților, la teoria numerelor, apoi la fundamentele geometriei ca, deodată, sub impulsul lui Minkowsky, să abordeze fizica matematică și problemele de analiză ale acesteia și, în sfârșit, după moartea acestuia, să dispară sub teoria demonstrației. Așa cum ne propunem să arătăm în cursul acestei evocări, în afară de unele generalizări la îndemînă, nicăiri Hilbert nu face operă de adevărat înnoitor, participând la dezvoltarea extensivă a științei. Dar metodele sale sunt așa de puternice, conceptele pe care le pune
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
uite lipsa de expansiune și asigură lui Helbert un loc aparte printre marii matematicieni. * După moartea lui Minkowsky (1910), Hilbert părăsește matematica pentru o meditație intensă asupra matematicei însăși, dar sub singurul aspect care-l interesează, așa-numita teorie a demonstrației. Într-o definiție scurtă, utilă aici, dată chiar de Hilbert, Teoria Demonstrației înseamnă un acompaniament formal la procesele gândirii demonstratoare. Pe lângă matematică, Hilbert introduce două sisteme deosebite: formalismul și metamatematica. O idee sumară dar adecvată despre relațiile dintre aceste sisteme
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
marii matematicieni. * După moartea lui Minkowsky (1910), Hilbert părăsește matematica pentru o meditație intensă asupra matematicei însăși, dar sub singurul aspect care-l interesează, așa-numita teorie a demonstrației. Într-o definiție scurtă, utilă aici, dată chiar de Hilbert, Teoria Demonstrației înseamnă un acompaniament formal la procesele gândirii demonstratoare. Pe lângă matematică, Hilbert introduce două sisteme deosebite: formalismul și metamatematica. O idee sumară dar adecvată despre relațiile dintre aceste sisteme o căpătăm împrumutînd algebrei moderne unul din limbagiile ei. Vom zice deci
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
revine în definitiv la chestiunea dacă săgeata de mai sus, dintre matematică și metamatematică nu e inversabilă, dacă cumva cele două sisteme sunt izomorfe sau numai homomorfe. Încercările lui Hilbert și a câtorva din elevii apropiați de a aplica teoria demonstrației la tranșarea celei de a doua probleme din Paris: lipsa de contrazicere a axiomelor aritmeticei, pentru care în definitiv fusese creată, s-a soldat multă vreme cu un eșec. Totuși în 1936 Gerhard Gentzen parvine să demonstreze acest fapt capital
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Helmstedt, singurul orășel universitar al ducatului Braunschweig. Aceasta, din deferență pentru protectorul său. Teza e celebră. Ea privește demonstrarea riguroasă a teoremei fundamentale a algebrei, enunțată și insuficient demonstrată de d'Alembert. Gauss și-a ales însuși subiectul. În stăpânirea demonstrației se găsea încă de la 8 aprilie 1796, cum arată acel Tagebuch, jurnalul și itinerarul gândirii sale. Deci Johann Friedrich Pfaff, profesorul din Helmstedt cu care trece teza, nu a avut vreun amestec în alegerea subiectului. A intervenit însă, în timpul redactării
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
permisă totuși întrebarea: ce a fost Gauss mai cu osebire? Nu ca termen al evoluției personalității lui, ci ca produs imediat al unei necesități interne. Toți biografii sunt, în privința aceasta, de acord. Gauss s-a născut aritmetician. Teoremele a căror demonstrație a stabilit-o mai târziu le găsise inductiv, încă de pe băncile lui Collegium Carolinum, printr-o afinitate unică cu numerele întregi, distrîndu-se a le combina și descompune, în voia unui fel de joc. Dar acest joc era inspirat. În loc de înmulțiri
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
este cazul ilustrei, pe drept cuvânt, "theorema aureum", "legea reciprocității cuadratice" cum o numim noi azi. Găsită inductiv de Euler, fusese insuficient demonstrată de Legendre. Gauss însuși o redescoperă inductiv în tinerețe. La 8 aprilie 1796, îi dă însă prima demonstrație, neatacabilă, printr-o metodă directă, greoaie, bazată pe împărțirea discuției în 8 cazuri. Această demonstrație a fost urmată de altele cinci, tinzând nu numai la simplicitate, dar la irearhizarea și articularea organică a ideilor. Teorema afirmă că numerele prime impare
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]