4,078 matches
-
În al patrusprezecelea an al împăratului Ezechia, Sanherib, împăratul Asiriei, s-a suit împotriva tuturor cetăților întărite din Iuda, și a pus stăpînire pe ele. 14. Ezechia, împăratul lui Iuda, a trimis să spună împăratului Asiriei la Lachis: "Am greșit! Depărtează-te de mine. Ce vei pune asupra mea, voi purta." Și împăratul Asiriei a cerut lui Ezechia, împăratul lui Iuda, trei sute de talanți de argint și treizeci de talanți de aur. 15. Ezechia a dat tot argintul care se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
au apărut meseriași care goleau haznalele prea pline. Slujba lor era slujbă de noapte. Își începeau munca după stinsul luminii și din pricina asta nici o fereastră nu se deschidea pe întuneric. Trăsniți de duhoare, întârziaților nu le rămânea decât să se depărteze cât puteau de iute. Ca să-l caute pe Voicea, târgovețul care avea de golit o hazna mergea dis-de-dimineață la obor. Mai târziu nu se putea vorbi cu căcănarul căci Voicea își bea aldămașurile la crâșmă. Nu era nevoie să lași
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
țineau sfat, în vreme ce câteva lămpașe licăreau neliniștit sub deal. Cred că voiau s-o fure pe zâna Viorică care, scoțând noaptea capul pe frunzare, începuse să părăsească palaturile de sub pământ. Neclintiți, bărboșii erau doar niște oale de ogeag. Câmpul se depărta nelămurit spre pâlcul de salcâmi ; o ciocârlie înălța triluri dintr-o trompetă de argint ; ochind păsărelele ce se strecurau în tufele de sânger, hultanii mici își tremurau aripile în văzduh. Iată-l și pe cel mare : fâlfâind, trece prin umbra
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
care se plimbau domni cu joben și cucoane în mătăsuri, ar fi fost pentru altul, în locul meu, un punct de atracție. La fel, pozele de la cinematografe, reclamele, tramvaiele, ceasurile publice. Dar, fie că "unchiul George" mi-a interzis să mă depărtez de casă, de teamă că mă puteam rătăci, fie că eram prea timorat, n-am fost curios să depășesc limitele străzii unde fusesem "depozitat" provizoriu. Când au început cursurile, domnul Ioniță, intendentul liceului, m-a dus la internatul "Casei corpului
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
dacă e văduvă de trei ani, cum trece timpul... Și Într-o oarecare măsură datorită acelui fenomen care În geografie se numește determinism geografic (anti-determinismul e opera omului), Julius și Cinthia erau amestecați În toate acestea, dar fără a se depărta prea mult de Vilma. Se bucuraseră de cîteva clipe de liniște cît timp ceilalți mîncau, dar masa era pe sfîrșite și În curînd aveau să iasă În grădină să se joace. Din fericire, Martin hotărî că trebuia să aleagă două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și-l Îmbrînci pe Julius, Vilma dădu fuga să-l ridice și Cinthia la fel: „Vino, Julius, Îi spuse; o să-ți arăt ceva, dar să fii atent ca să Înveți jocul, vrei?“ Se Îndreptară spre interiorul castelului, dar Înainte de a se depărta, pe drum, s-au Întîlnit cu mătușa Susana. — Să nu vă mai pierdeți iar, le spuse. Stați pe-aproape, ca să vă putem vedea. Vilma, nu-i scăpa din ochi; peste o jumătate de oră vine scamatorul. CÎnd a sosit scamatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
puțin zgribulită, căci transpirase În timpul spectacolului; Vilma se grăbea s-o Îmbrace ca să se poată Întoarce să stea de vorbă cu Victor. Erau amîndoi grozav de fandosiți, stăteau sub un copac, dar Vilma nu-i lăsa pe copii să se depărteze prea mult, de aceea copiii puteau auzi conversația lor, care se desfășura cam În felul următor: — Eu aș ieși atunci pînă la colț. — Dar eu nici nu te cunosc prea bine. Și fața i se deschidea Într-un zîmbet. — Joi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a șaptea oară Îi spuseseră că pictorul Peter plecase fără să lase nici o adresă. Și-l Închipuia șezînd pe malul lacului Titicaca, cu paleta și penelul În mînă, cînd auzi strigătul Sălbaticei. „Dă-mi scrisoarea“, Îi spuse, Împreunîndu-și călcîiele și depărtînd vîrfurile picioarelor. Nilda i-o dădu, el Începu să citească primele cuvinte, dar voia să afle cît mai repede cuprinsul și Îi Întinse Vilmei scrisoarea. Își lipi mîinile de corp. Julius, darling, SÎnt foarte emoționată. Unchiul Juan și eu ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care-l stîrnea mucosul cu muzica lui, pînă cînd Într-o bună zi Susan Îl sărută și-l duse Încetișor În salonul cu pian. „Privește-l“, Îi spuse. Era cu spatele la ei, ce-i drept cam urechiat, dar nespus de drăguț; depărtase atît de tare vîrfurile picioarelor, Încît se loveau de pedale, cînta la pian și din gură În același timp, ușor de tot, de parcă ar fi vrut să găsească și aici, În pianul de acasă, parfumul acela... Oh bring back my
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
niciodată; el călărea semeț printre plantațiile de bumbac ale moșiei, cu pinteni de argint, vestonul de piele de căprioară și strunindu-l pe Jeu, calul preferat al lui Susan și ea Îl urmărea cu privirea cum se apropie sau se depărtează de conac, gîndindu-se, Dumnezeu știe de ce, poate pentru că băuse o cafea prea tare după-masă, gîndindu-se că dacă se Îmbolnăvea sau Îmbătrînea prea tare, ar trebui să fugă Îmbarcîndu-se pe un vapor, să dispară Îndreptîndu-se poate spre Orient, pentru ca În viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și Susan era Încîntată fiindcă ăstora le place grozav să converseze și poți sta ore Întregi de vorbă cu ei fără să simți că vor de la tine și altceva. Dar cînd Julius veni de la școală Îi spuse să nu se depărteze prea mult de ea, fiindcă decoratorul pusese ochii pe el. Era dintr-o familie bună, la fel de elegant ca Juan Lucas, numai că purta culori mai țipătoare, bineînțeles și nu era din cei care se leagă de micuții vînzători de bomboane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Carlos Își mușca mustăcioara ca să nu-i dea lacrimile. „Trebuie să-i anunțam pe Universo și pe Daniel“, spuse Susan și Carlos se apropie, mă duc, doamnă, Își puse chipiul, apoi și-l scoase repede, Îl podidi plînsul În timp ce se depărta În fugă spre automobil. Juan Lucas se Întoarse, după ce-l Însoțise pe doctor pînă la ieșire. Mergînd pe coridor, Își aminti clipa cînd i-i arătase arhitectul, de atunci nu mai trecuse pe acolo. „Bobby,! Julius! strigă. De ce nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fricosule!, nu-ți dai seama ce bucățică bună pierzi?... Atunci se repezi să sfîșie bikinii aurii, profitînd de momentul cînd ea Îi spunea am un temperament romantic și pasionat, Îi acoperi În cădere gura cu un sărut și cînd se depărta puțin ca să se așeze mai bine și să respire se trezi cu o Înjurătură atît de Îngrozitoare, Încît n-avu Încotro și trebui s-o ia de la capăt, repezindu-se iar ca să-i Încrusteze cuvîntul nebună Între buze. În două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să facă În seara aceea declarații de dragoste partenerelor se ridicau Încet În picioare, Întindeau În tăcere brațul chemîndu-le pe fete, ele zîmbeau, se ridicau În picioare, Îi urmau, Îi ajungeau și se prindeau de mină și, fără să se depărteze prea mult de masă, se Îmbrățișau, se lipeau strîns, Închideau ochii foarte serioși și din cînd În cînd făceau cîte un pas Într-o parte. Cei care dansau prost, care nu țineau ritmul sau erau prea timizi profitau și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
2004 Teodor Pracsiu I. E noapte. Oare, cât să fie ceasul? De pe noptieră, deșteptătorul țăcăne regulat și monoton. Dacă aș face un neînsemnat efort, i-aș putea vedea cadranul. Însă, păcătosul ăsta de somn se lasă mereu așteptat, s-ar depărta și mai tare de mine, ca un animal fricos care fuge numai când i se pare că faci o mișcare ce i-ar putea provoca suferințe. O soluție salvatoare! Diazepamul! În ultima vreme, însă, am cam făcut abuz: la anii
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Mai mergeți puțin și dați de Cotul lui Dunea. Faceți la dreapta și o luați în jos.” Cei doi puștani, să aibă cam la șaisprezece-șaptesprezece ani, îl privesc cam mirați. Nu îndrăznesc să mai spună ceva. Numai când s-a depărtat de ei, la câțiva metri, îi aude discutând: “Cine-o fi tipul? L-ai mai văzut?” “Parcă da și parcă nu. Nu știu de unde să-l iau.” “Așa și eu, aș zice că seamnă cu cineva de la noi, din sat
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cimitir, a fost și mai năprasnic, căci ninsese noaptea întreagă, iar stratul de zăpadă trecea de un metru. S-au gândit să plece o echipă de oameni, ca să facă pârtie, dar strădania lor a fost zadarnică: nu s-au putut depărta decât cam la câteva sute de metri, dar ninsoarea abundentă se grăbea să pună la loc ceea ce lopețile și cazmalele reușiseră să dea la o parte. Cortegiul funerar a ieșit din casă și din curte. Iată-l pe ulița principală
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și oarecum plictisit, răspunsul. Ce s o mai fi întâmplat cu “cazul” omului ăstuia? Era, parcă, vorba de un calificativ injust, da, da, asta era. Ar fi trebuit să-l întrebe chiar pe el, pe profesor, dar acesta s-a depărtat cam multișor și nu se face să... Dar o să verifice el la birou cum stă problema. O s-o cheme la el pe tovarășa Niculina Udrea, sau o să-i dea un telefon. Numai de n-ar uita... “Bună dimineața, tovarășe prim
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
să ne cunoaștem... Linda privea departe. Mă simțeam puțin ofensat. -Care este jocul tău? Vreau și eu să știu? -Te rog! Nu suport. M-a tras lângă ea în întuneric ca să nu-i văd fața. -Ce nu suporți? S-a depărtat de mine, ducându-se pe terasă unde i se făcu imediat frig. -Vrei să-mi dai capa, te rog? -Poftim? -Adu-mi, te rog, capa. I-am adus imediat capa și i-am pus-o pe umeri. Ea mi-a prins
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
mă simt cam rău, am contactat o boală venerică și nu am voie nici măcar la relații orale. N-ar fi trebuit să vii, dar n-am știut unde să-ți comunic, pentru că nu mi- ai scris adresa. S-a depărtat de mine, așezându-se pe un scaun. Nu mai simțeam nicio atracție față de ea. -Oricum nu am venit aici în calitate de amică... -Dar, draga mea, nu vreau să fac sex, înțelege-mă. Nu trebuia să vii. Nu trebuia să mă mai
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
pieptul în dezmierdarea buzelor și a mâinilor mele și-și ciufulea părul pubian, invitându-mă s-o mângâi mai lesne. Voia să fie luată cu binișorul, cucerită pas cu pas, baricada cu baricada. Afară fulgerele brăzdau cerul, părând să se depărteze într-o altă lume, căci cea adevărată era formată din trupurile noastre. Ploaia se domolise și în cameră pătrundea aerul proaspăt și ozonat, mirosul de apă scursă pe piatră. Între noi exista doar un dialog al trupurilor. De câte ori mă apropiam
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
bazar. Muncesc să ies din a Tenebrelor capcană Privind prin ale vieții încâlcite rânduri, Infamelor fantasme le sunt hrană Și anevoie stau aninat de gânduri. Zăvor oi pune ferestrei spre Eter Și nu-mi mai caut Soarta printre Constelații, Mă depărtez de Haos ca de Lucifer Și-aștept să mă´ntâlnesc cu alte generații.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93383]
-
cu credincioșie după toată legea pe care ți-a dat-o robul Meu Moise; nu te abate de la ea nici la dreapta nici la stînga, ca să izbutești în tot ce vei face. 8. Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi și noapte, căutînd să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbîndi în toate lucrările tale, și atunci vei lucra cu înțelepciune. 9. Nu ți-am dat Eu oare porunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
de război ca să se suie împotriva cetății Ai. A ales treizeci de mii de bărbați viteji, pe care i-a pornit noaptea, 4. și le-a dat următoarea poruncă: "Ascultați! Să vă puneți la pîndă înapoia cetății; să nu vă depărtați mult de cetate, și toți să fiți gata. 5. Iar eu și tot poporul care este cu mine ne vom apropia de cetate. Și cînd vor ieși înaintea noastră, ca întîia dată, noi o s-o luăm la fugă dinaintea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
o munciserăți, cetăți pe care nu le zidiserăți, dar pe care le locuiți, vii și măslini pe care nu-i sădiserăți, dar care vă slujesc ca hrană. 14. Acum, temeți-vă de Domnul, și slujiți-I cu scumpătate și credincioșie. Depărtați dumnezeii cărora le-au slujit părinții voștri dincolo de Rîu și în Egipt, și slujiți Domnului. 15. Și dacă nu găsiți cu cale să slujiți Domnului, alegeți astăzi cui vreți să slujiți: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinții voștri dincolo de Rîu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]