3,227 matches
-
scop, cui i se transmite? 4 Principiul "identității contrariilor" a fost dintotdeauna intuit de ființa umană, dobîndind o multitudine de ipostaze angajate în construcția lumii inclusiv, de la aceea a mitului cosmogonic românesc în care "Fărtatele" cooperează cu "Nefărtatele" pentru a desăvîrși construcția lumii pînă la abstracta doctrină chineză a lui Yin și Yang. 5 Considerațiile care urmează sînt raportate prin excelență dogmei ortodox-creștine a păcatului originar, impunînd anumite convenții de la care orice interpretare ar trebui să pornească; spre exemplu, în această
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cadrul necesar pentru a Înțelege mai bine gustul pentru schiță pe care poetul Îl mărturisește deja din prima strofă: “Îmi place să te văd În cuvenitul cadru. Sub, ruginii și roșii, frunzele de viță: În asfințit, cînd lucrurile toate se desăvîrșesc, făcînd un pas, și Încă unul, Înapoi spre schiță.” În rama asfințitului și-a toamnei, poetul resimte și mărturisește impenitent un gust categoric pentru schiță, gust pe care Îl și legitimează: desăvîrșirea tuturor lucrurilor - de ce nu și a iubitei se
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
unde predispoziția conflictuală și impulsivă din adâncurile oricărei ființe umane (nucleu semnificativ al psihologiei individuale) intră în coliziune cu varii vectori externi (persoane, lucruri, stări etc.). Numai că o atare dimensiune polemică, instalată până acum într-un spațiu bipolar, se desăvârșește doar în prezența unui al treilea pol, cel ce se constituie drept martor indispensabil al conflictului. În contextul literarității, polemica își aproprie satira și pamfletul în urma unei întâlniri fecunde dintre homo violens, homo aesteticus și homo eticus, pentru a deveni
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
împielițat" în vierme politic, în gândac puturos, în ploșniță cu târtița ardeiată, în păduche cultural, în cornută care gândește cu picioarele și tot cu ele scrie la gazetă..."208. Aici, vehemența se ascunde în spatele actului magic și nu hiperbola îl desăvârșește, ci alegoria, adică transferul de substanță semantică între două lumi paralele, dar intersectabile, prin similaritatea lor formală și structurală, în percepția afectivă a pamfletarului. În repetate rânduri, poetul însuși, fie în intervenții publicistice, fie în mărturisiri ocazionale, face referiri nuanțate
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Napoca Potaissa Ulterior, Traian desemnează În fruntea provinciei Dacia, pe senatorul consular Caius Avidius Nigrinus. Numirea noului guvernator, cam În același timp cu edificarea Columnei Traiane la Roma, dar și În contextul războaielor partice, denotă Însemnătatea provinciei imperiale norddunărene. Nigirnus desăvârșește opera de romanizare și de colonizare romană În Dacia Traiană. La moartea lui Traian (117 d.Hr.) izbucnește În Dacia o răscoală a populației autohtone, combinată cu atacuri ale sarmaților. Noul Împărat Hadrian (117-138) respinge atacurile și Înăbușe răscoala, dar
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
Porții păstrându-și În schimb autonomia internă și instituțiile țării. Dintre domniile mai importante amintim: Radu cel Mare (1495 1508) Neagoe Basarab (1512-1521) Radu de la Afumați ( 1522-1529 Mircea Ciobanul ( 1545 1559) Petru Cercel (1583-1585) Transilvania , organizarea politică a voievodatului se desăvârșește În secolul al XIV lea și prima jumătate a sec. al XV lea. Autonomia voievodatului se precizează Într-o tot mai mare măsură, datorită vieții economice care era legată de dezvoltarea Țării Românești și Moldovei. Transilvania cunoaște În secolului al
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
s-a constituit Marele Sfat Național (cu rol de for legislativ), care a desemnat ca organ executiv Consiliul Dirigent prezidat de Iuliu Maniu. Prin Decretul nr. 3631 din 11 dec. 1918, regele Ferdinand ratifica unirea Transilvaniei cu România. Astfel, se desăvârșea formarea României Mari. Noul stat românesc, având o suprafață de 295 049 km. și o populație de peste 18 milioane locuitori, a fost recunoscut pe plan internațional prin tratatele de pace Încheiate la Paris În anii 1919 - 1920. IDELOGII ȘI PRACTICI
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
domnesc spectrele" (Novalis). Arta a apărut împotriva alienării, s-a dezvoltat în autonomie și moare de autoreferință. Lucru valabil și pentru fiecare artă particulară, al cărei declin se prefigurează prin reflecția pe care o operează asupra ei însăși. Și se desăvârșește prin demistificarea generală de sine prin sine. Punctul de inflexiune al curbei, între autonomie și autoreferință, ar fi poate autocitarea. Aceasta trebuie folosită prudent, fiindcă ea face fiecare artă să treacă de la maturitate la virtuozitate. Oglinda în oglindă golește în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
decrepitudinea artei dumneavoastră", i se adresa Baudelaire lui Manet. În pictura modernă, autoreferința se intensifică odată cu autorul Olympiei, chiar dacă, în ciuda frumoasei butade a lui Malraux, el a făcut și portretul lui Clemenceau, nu numai pe-al său20. Ea s-a desăvârșit, probabil, în focul de artificii ironice prin care canibalul vizibilului, cel mai mare prădător de forme al nostru, a făcut pictura occidentală să treacă de la autonomie la autofagie. Odată cu el, al doilea și al treilea grad par să-i fi
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
amprentei. Precum caracterul scris negru pe alb, semnul tipărit pe pagină, abstracția distantă a alb-negrului păstrează față de privitor o distanță convențională, depeizantă și rece. Alb-negrul ține de detașarea simbolică; culoarea, de atașarea indicială. Mai puțin exigentă și mai amabilă, ea desăvârșește "efectul de realitate", care este aptitudinea unei imagini de a nu apărea așa cum este, ci drept lumea însăși în plenitudinea și concretețea ei, adusă ca atare până la noi în învelișul ei sonor crud. Odată cu videosfera, întrevedem sfârșitul "societății spectacolului". Dacă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și "instantaneu" vor redeveni sinonime, realitatea va fi indexată pe o scară a timpului. Bune și rele folosiri ale "timpului real", în același timp impostură și eficacitate. Buletinul radiodifuzat și reportajul telefonat îl inventaseră deja pentru voce, imaginea video îi desăvârșește viciile și virtuțile. Transmisia înregistrată, care oferă timp de reflecție și de punere în perspectivă cu ajutorul comentariului, permite totodată montajul tendențios și alegerea orientată a imaginilor. Ne amintim că regimurile totalitare, cu bună știință, au evitat cel mai adesea transmiterea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cărți au prins viață prima oară. îi mulțumesc călăuzei mele în studiul budismului tibetan, dr. Henk Blezer de la Universitatea din Leiden, alături de care, ore nesfârșite, am lămurit proiectul prin foc și, nu o dată, l-am trecut prin sabie. Celor ce desăvârșesc scrierea acestei cărți prin lectura lor, cititorilor acestor rânduri și ale celor ce urmează, le mulțumesc. Fără voi, cartea rămâne nescrisă, iar scrisă fiind, dacă nu se petrece în cele de nescris ale noastre, rămâne ferecată și fără rod. îi
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
și este de dorit să fie comparate pentru o mai adâncă înțelegere a ceea ce este omul, prin raportare la dimensiunea lui spirituală. Nu există însă un standard al desăvârșirii impus printr-o tradiție anume: orice om evoluat spiritual va fi desăvârșit în mod propriu, iar evaluarea rămâne subiectivă. Desăvârșirea nu are un chip anume, de aceea este desăvârșire. Revalorizarea adecvată a unicității este cheia păcii între religii. Așa cum nici o relație nu poate fi „împrumutată“ sau reprodusă de către ceilalți, tot astfel practicantul
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
fi „împrumutată“ sau reprodusă de către ceilalți, tot astfel practicantul își va (re)des coperi chipul în relație cu divinul - un chip unic, născut din legături unice. Oamenii desăvârșiți nu pot fi recunoscuți nici după culoare, nici după miros. Fiecare este desăvârșit în felul lui. în cadrul oricărei tradiții există oameni desăvârșiți și oameni nedesăvârșiți, există tehnici înalte și practici comune (aceste repere pot fi și ele puse oricând sub semnul întrebării). Exprimarea spiritualității ca discurs ori dimensiune religioasă se face diferit de la
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
minții?”. (Sf. Grigorie Palama, Despre sfânta lumină, cap. 40, în Filocalia..., vol. VII, p. 317) „Dar dacă toți cei ce s-au mucenicit prin credință n-au luat făgăduința, Dumnezeu prevăzând pentru noi un lucru mai înalt, ca să nu se desăvârșească fără noi (Evr. 11, 39-40), o dată ce vor fi desăvârșiți, nu vor vedea cele făgăduite? Sau vor vedea, dar nu vor vedea mai presus de toată înțelegerea? Sau mai presus de toată înțelegerea, dar ca și mai înainte de a se desăvârși
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
în Filocalia..., vol. VII, p. 317) „Dar dacă toți cei ce s-au mucenicit prin credință n-au luat făgăduința, Dumnezeu prevăzând pentru noi un lucru mai înalt, ca să nu se desăvârșească fără noi (Evr. 11, 39-40), o dată ce vor fi desăvârșiți, nu vor vedea cele făgăduite? Sau vor vedea, dar nu vor vedea mai presus de toată înțelegerea? Sau mai presus de toată înțelegerea, dar ca și mai înainte de a se desăvârși? Dar ce rațiune ar fi în aceasta? Deci vor
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
desăvârșească fără noi (Evr. 11, 39-40), o dată ce vor fi desăvârșiți, nu vor vedea cele făgăduite? Sau vor vedea, dar nu vor vedea mai presus de toată înțelegerea? Sau mai presus de toată înțelegerea, dar ca și mai înainte de a se desăvârși? Dar ce rațiune ar fi în aceasta? Deci vor vedea și vor vedea mai presus de toată înțelegerea. Și nu cum vedeau mai înainte, ci vederea va fi dobândirea celor făgăduite. Există deci o vedere mai presus de toată înțelegerea
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
esența credincioșiei constă din două lucruri: din învățături drepte și din fapte bune” (Cateheze, cateheza IV, 2) - n.n. footnote>. (Sf. Vasile cel Mare, Epistole, epist. 42, II, în PSB, vol. 12, p. 192) Credința desăvârșită „Am înțeles că ați ajuns desăvârșiți în neclintită credință, ca și cum ați fi pironiți, cu trupul și cu sufletul, în crucea Domnului Iisus Hristos și întăriți în dragoste, în sângele lui Hristos, plini de credință în Domnul nostru”. (Sf. Ignatie Teoforul, Epistole, (Ignatie către smirneni), cap. I
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
și veneau la El mânați de credință, Domnul le zicea: Credința ta te-a mântuit (Mt. 9, 22; Mc. 5, 34; 10, 52; Lc. 7, 50; 8, 48; 17, 19; 18, 42) —. Credința desăvârșită se zidește pe credința comună, se desăvârșește împreună cu cel ce crede; iar credința dobândită prin învățătură ajunge egală cu ea, încât îndeplinește și poruncile Cuvântului; așa erau apostolii, despre care se spune că puteau cu credința lor să mute munții (Mt. 17, 20; I Cor. 13, 2
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
pe linia pe care mi-au transmis-o părinții încă de la început. Ca și sămânța, care din mică se face mare prin creștere, dar în ființa ei rămâne aceeași și soiul ei nu se schimbă, ci prin dezvoltare ea se desăvârșește, tot așa înțeleg că și învățătura mea despre Dumnezeu s-a adâncit și s-a desăvârșit pe măsură ce am crescut, încât cea de azi a luat locul celei de atunci, dar în fond e aceeași”. (Sf. Vasile cel Mare, Epistole, epist
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
din mică se face mare prin creștere, dar în ființa ei rămâne aceeași și soiul ei nu se schimbă, ci prin dezvoltare ea se desăvârșește, tot așa înțeleg că și învățătura mea despre Dumnezeu s-a adâncit și s-a desăvârșit pe măsură ce am crescut, încât cea de azi a luat locul celei de atunci, dar în fond e aceeași”. (Sf. Vasile cel Mare, Epistole, epist. 223, III, în PSB, vol. 12, p. 459460) „După cum am apucat de la episcopii dinaintea noastră și
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
vorbește de credința care se naște numai din auz, prin cuvântul simplu. Căci altfel cum ar zice același: Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște precum am fost cunoscut (1 Cor. 13, 12)?; sau: Când va veni ceea ce e desăvârșit, va înceta ceea ce e din parte (1 Cor. 13, 10)? Vezi că aceeași cunoștință de acum ne va ajuta să vedem și în viitor? Deosebirea celei din viitor față de cea de acum e numai atâta câtă e între ceea ce e
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
va înceta ceea ce e din parte (1 Cor. 13, 10)? Vezi că aceeași cunoștință de acum ne va ajuta să vedem și în viitor? Deosebirea celei din viitor față de cea de acum e numai atâta câtă e între ceea ce e desăvârșit și ceea ce e nedesăvârșit. Căci este o credință care ia ființă prin cuvâtul simplu și deci are nevoie de dovedire. Și este o credință care nu are deloc nevoie de dovedire, sădind o încredințare îndestulătoare în credincios, din unele lucruri
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
se înrudește cu cetele dracilor”. (Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, cuv. 62, în Filocalia..., vol. X, p. 326) „Dar deocamdată se cuvine să știm că credința și lucrările ei sunt mai înalte decât cunoștința. Și că însăși cunoștința se desăvârșește în credință și dobândește putere să urce în sus și să simtă pe Cel ce este mai înalt decât toată simțirea<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Cunoștința cu metodele ei, când rămâne la scopul ei adevărat de cunoaștere a naturii
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
care sporește împreună cu credința, în care domeniile lor nu mai sunt deosebite; și cea mai presus atât de cunoștință cât și de credință. (n.s. 388, p. 327) footnote>. Că acum, zice, cunoaștem din parte. Dar când va veni ceea ce e desăvârșit, ceea ce-i din parte va înceta (1 Cor. 13, 9). Credința, deci ne arată ca prin ochi adevărul desăvârșirii și prin credință aflăm acele lucruri necuprinse, dar nu prin cercetarea și prin puterea cunoștinței”. (Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]