2,728 matches
-
mai târziu. Nu avea rost să-l supăr, spunându-i de ziua petrecută cu Ed când știam că nu se va mai repeta. Încă locuiam în același apartament și voiam să evit pe cât de multe neplăceri posibil. Știind că există destule neplăceri pe care nu le voi putea evita. — Termină ce ai în farfurie, Mark. Ți-am făcut și o budincă cu pâine pentru după. Lynn era prea ocupată cu verificatul farfuriilor ca să observe paloarea lui Mark la auzul acestei fraze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
că asta era probabil singura relație din viața mea în cadrul căreia fusesem complet sinceră. Nu știu de ce, poate pentru că de câte ori eram cu el, îmi aminteam de prostia aia de prăjitură cu răvaș. Nu-l mințisem niciodată pe Alfie, deși făcusem destule lucruri care s-ar fi pretat foarte bine la minciună. Așa că, atunci când am hotărât în mod conștient că voi minți în legătură cu weekendul meu cu Ed, am știut că toată înșelătoria asta nu e complet inofensivă. În fața casei mă aștepta un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Societatea londoneză mustea de zvonuri despre felul În care Își neglija soția, În favoarea unor personaje masculine dubioase. Dar nu Încăpea Îndoială că omul era inteligent, după cum o demonstra și Evantaiul doamnei Windermere. Subiectul nu avea nici substanță și nici credibilitate destulă pentru a merita vreo clipă de atenție serioasă, dar totul era pus cu atât de mult spirit, cu o asemenea abundență de mots amuzante, care se Întretăiau În crucișul și-n curmezișul scenei ca niște mingi de ping-pong, că abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu puteau fi decât bănuite. Este oare posibil ca oglinda în care văzusem până atunci, înfrumusețată, imaginea învingătorului să fi prezentat dintr-odată o spărtură? E drept că evreilor și nouă, care eram de aceeași vârstă cu ei, ne reveneau destule resturi, dar la asta se și rezuma viața noastră în comun. Supravegheați doar neglijent, ne înfruntam din vorbe de îndată ce pauzele de lucru ne ofereau prilejul. De cele mai multe ori, cei din grupul de DPs vorbeau între ei în idiș sau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
am putut suporta. În timpul primei ore se rumeagu materiale latinești. Asta a mai mers cât de cât. Latina-i latină. Dar a doua oră era dedicată istoriei, materia mea preferată de odinioară. Teritoriul ei amplu, atât de precis datat oferise destule spații goale, în care se putea refugia imaginația și în care se puteau instala personaje închipuite, care de regulă purtau costume medievale și erau implicate în războaie interminabile. Ce este omul? Nimic altceva decât o particulă, un participant, aleargă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Așa am ajuns să lucrez ca ucenic la firma Göbel. Dificultățile nu mai erau legate de problema locuinței. Bagajul pe care-l aveam la mine, sacul de marinar și săculețul de pâine care încă îmi mai atârna la brâu, spuneau destule despre practicantul lipsit de adăpost. Dar, deoarece din partea mamei îmi mai rămăsese un rest de proveniență catolică, iar eu, întrebat de Göbel despre confesiunea mea, am reușit să-i zic pe nume singurei care aduce beatitudinea, s-a găsit repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
funerare expuse nu se găsea nimic de păscut, fiindcă acolo ieșeau găinile care mi-au oferit un motiv pentru vremuri ce aveau să vină - Găini în Cimitirul Central se numește o poezie de-a mea -, dar în afara gardurilor creșteau buruieni destule. De îndată ce de-a lungul Bittweg-ului s-a păscut tot ce era verde, inclusiv urzicile, mai rămânea ca pășune numai terasamentul liniei de tramvai care mergea la Wersten și mai departe, la Holthausen. Pe amândouă părțile mănunchiului de linii exista hrană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
alt oraș, la sfârșitul lui ‘52, l-am abandonat în atelier, după care unul dintre colegii mei a luat-o pe orfana de aproape un metru la el acasă. Abia peste un deceniu, când aveam deja nume, renume și bani destui, m-a căutat, iar o variantă în bronz a putut să-i asigure statuetei supraviețuirea. Cam la fel s-au petrecut lucrurile și cu schița Fată cu măr, produsul partidelor mele de cățărare pe fațadă. Edith Schaar, care a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să mai fim. La Paris a ajuns la putere Charles de Gaulle, iar eu am învățat să mă tem de forța bastoanelor poliției franceze. La Paris m-am politizat văzând cu ochii. La Paris, în fața peretelui fluid, s-au instalat destule tuberculoame în plămânii mei, care au fost vindecate abia la Berlin. La Paris, gemenii au luat-o la fugă pe Avenue d’Italie în direcții diferite, așa că eu nu știam după care să alerg mai întâi. La Paris pe Paul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un mauvais quart d’heure din cel de care ducea lipsă mesagerul și l-a primit cu tot alaiul pe amicul care, după himera logodnei eșuate, trăsese chiulul la avansurile ei. Zece minute de flecăreală cu Miss Evans sunt prea destule pentru a Întări chiar și curajul cel mai fleșcăit*; Ricardo - fir-aș al naibii să fiu! - a ajuns În ascensorul care cobora cu curajul la pământ și cu vorba „sinucidere“ limpede gravată În priviri, la dispoziția privirii și răbdării clarvăzătorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nici baremi să-și tragă sufletu. Asta Înseamnă să-ți faci singur harakiri; nime nu poate Înota În contra la corent. M-am supus ca cavaleru la hotărîrea care, luase destinu, care, n-am să zic că nu, mi-a adus dăstule satisfacții legitime. Am răspuns pă loc la atenție. Dacă cauți cu lupa ta În prima și a doua edițe, ai să te prinzi pă loc că În ultima niște versuri Îi ridică În slăvi chiar pă plugarii și comerceanții care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
rămăsese nimic. Tocmai căuta altceva de mâncare când apăru Beth. — Norman, nu știu ce să fac, spuse ea Încruntându-se. — În legătură cu ce? — Ăștia ne mint. — Care „ăștia“? — Barnes. Marina. Toți. Totul e aranjat, Norman. — Haide, Beth, fără conspirații acum. Avem și-așa destule griji fără... — Vino să-ți arăt ceva, spuse ea. Îl conduse Înapoi la console și apăsă pe niște butoane. — Am Început să Înțeleg când Barnes vorbea la telefon cu „cineva“ de sus chiar În momentul În care cablul 3 Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
De unde știi? — Pentru că n-avea cum să fie transmis vreun mesaj. Nu suntem conectați la nimic. Și În nici un caz la sferă. Trebuie să fie o descărcare a memoriei de undeva dinăuntrul propriului nostru computer. Câtă memorie aveți la dispoziție? — Destulă. Circa 10 giga sau cam așa ceva. — Poate a ajuns heliul la circuitele integrate, ziseTina. Poate că e un efect de saturație. — Totuși, sunt de părere să-l memorați, insistă Ted. Norman se uitase și el la ecran. Fără să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Victime ale grabei... Doar noi, experiind răbdarea disperarii, privind la umbra celui din față, ne numărăm puținele certitudini în pasul legănat al caravanei. 7 „De aceea, mulți au fost reprimiți de milă cînd își dădeau ultima suflare, socotindu-li-se destulă, pentru spălarea greșelilor, această suferință care merge pînă la moarte”. Textul are dreptate. Abia atunci ne iartă cel de alături. Dar pînă una, alta, ne scuipă silindu-ne să căutăm izolarea. Ne alungă. Ne alungăm apoi noi înșine. Cînd ajungi
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Și poate că certitudinea asta n-o ai decît dacă te naști cu ea. Altfel, de unde să vină, dacă nu din tine? Faptul că exiști și poți nădăjdui e singura dovadă a iubirii lui Dumnezeu. Și, dacă e adevărată, e destulă. Cu ea poți cuceri lumea. Chiar și tu...” Vocea sa e calmă și mă tulbură. Aș dori să plîng dar lacrimile mi le-am epuizat în revelația nemerniciei mele. Acum văd clar că Judecătorul n-a greșit. Văd cum am
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
porc făcuți în casă. La unele gospodării suntem invitați la masă. Dar noi nu stăm. Mulțumim sincer, ne luăm darurile și plecăm grăbiți. Nu uităm că mulți săteni ne așteaptă cu porțile și ușile larg deschise. Nu uităm că sunt destule familii care ne așteaptă să cântăm. Asta-i datina străbună și, cu drag, noi colindăm... Mergând cu colindul am văzut, în fiecare iarnă oameni de zăpadă în multe din gospodăriile prin care am vestit și am urat. Povesteam despre asta
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
reducă la polițe de asigurare, Lenor și igrasie, era suficient să-mi aduc aminte de zâmbetul ăla și mă simțeam de parcă m-aș fi îndrăgostit din nou. Eu și James am mai schimbat câteva cuvinte. Doar câteva. Dar au fost destule ca să-mi dau seama că James era de treabă, deștept și haios. Mi-a cerut numărul de telefon. Să-ți dai numărul de telefon unui client era un delict pentru care puteai fi concediat. I-am dat numărul de telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
starea mea se îmbunătățise radical. Ce ciudat! Când se întâmplase chestia asta? Știți partea aia de la finalul unei relații când toți prietenii se strâng în jurul tău și-ți spun o mie de treburi de genul „lac să fie, că broaște destule“ sau „niciodată nu te-ar fi făcut fericită“. Ei, când se ajunge la faza cu „timpul le vindecă pe toate“, încercați să vă reprimați primul impuls, și anume ăla de a le învineți ochii. Nu vă lăsați pumnul să țâșnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mai ales, nu mă puteam izola cu totul (căci altfel scrisul nu e posibil). Mă gândeam că o să dispar așa, încet-în cet, din peisajul literar și... Și ce dacă ?! Și ce dacă aveam să dispar din peisaj ? Care peisaj ?! Văzusem destule (și-aveam să mai văd, dar nu știam pe atunci). Și ce dacă avea să se aleagă praful de mine ? Acest „și ce dacă“ a venit, la un moment dat, ca o mare eliberare. De-atunci se tot repetă, din
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
vrea să-i mulg pe tipii de la Badga Honour. Contribuții de campanie. — Da, și să ții acel blestemat de scandal din Hush-Hush cît mai departe de el. Iar Întrucît În afacerea asta cuvîntul de ordine este „reciprocitate“, are și el destule favoruri de oferit În contrapartidă. — Cum ar fi...? Smith Își aprinse o țigară. — Max Peltz, producătorul serialului, are de ani de zile probleme cu Fiscul, iar Loew va avea grijă să nu mai fie supus niciodată vreunei anchete financiare. Brett
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de pasiune, lucid, interiorizat poate, vedeam că așteptai ceva și nu înțelegeam ce anume, pe urmă te-ai uitat în jur, te-ai foit o vreme și ai notat ceva într-un carnețel. Rodica Dumitrescu scria, dar țin minte încă destule. Zicea că nu contestă importanța autocriticii, dar că vrea să facă precizări și clarificări în timp; biroul organizației de bază nu s-a preocupat de el în perioada anterioară primirii în partid, pentru că socotise probabil că nu e cazul, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu contează. Îi deschise și mai mult cămașa și își trecu mâna peste sânii ei. Phoebe se simți împinsă pe perne. Îi simți degetele mângâindu-i interiorul coapsei. Capul i se învârtea. 13 noiembrie era doar peste șase săptămâni. Avea destule tablouri pentru o expoziție importantă? Tablouri de care era cu adevărat mândră? Valul de emoție o vlăguia și o amețea. Mintea ei era atât de ocupată cu diversele posibilități, încât i se păru cel mai simplu lucru din lume să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
legume din nord-estul Angliei, a început să-și extindă sfera operațiunilor. A înființat o serie de divizii specializate: Ouă rapide (slogan: „Facem cinste cu gălbenușul!“), Carne de porc sănătoasă („Dacă e porc, e bun“), Legume și zarzavaturi fragede („Ați luat destule, doamnă?“) și Pui vii jumuliți („Ei continuă să piuie, noi continuăm să-i jumulim“). Emblema Brunwin era rezervată pentru ceea ce, în privința profitului, era perla coroanei corporației: departamentul de mâncăruri congelate și pudding instant, al cărui slogan era cât se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și cizme. — Ce-i mai rău abia de-acum încolo o să vină, i-o reteză Pyles. Michael căzu pe gânduri. — Te referi la vreme, presupun. Diseară vor fi furtuni, murmură el. Tunete, fulgere și ploaie să te orbească, nu altceva, destulă ca să îmbibe morții cu apă în morminte. Tăcu câteva clipe, înainte de a adăuga: Dar ca să răspund la întrebarea dumneavoastră, nu m-am referit la vreme. — Nu? Pyles puse valiza jos în mijlocul coridorului și-l bătu pe Michael pe piept. — Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de rând le recunoaște, dar rareori și le poate imagina În vâltoarea și agitația activității lor cotidiene sub același foarte Înalt acoperiș. Deși nu ocupasem niciodată un loc de muncă mai impresionant decât cel de la un chioșc de Înghețată, auzisem destule povești de la amici de-ai mei proaspăt angajați ca să știu că viața În câmpul muncii la un birou nu arăta așa. Nici pe departe. Nu se vedeau pe nicăieri luminile grețoase de neon și covoarele În culori antijeg. Acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]