KorAP: Find »[drukola/base=detectiv & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...79 80 81 ...167 >

4,169 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

lui. Așa că lăsă deoparte aparența unui interogator persistent, dar prietenos, și murmură: - Piei din fața mea! Sellitto și ceilalți polițiști îl escortară pe Weir la Centrul de Detenție Manhattan, unde era ținut în arest pentru omor, tentativă de omor și incendiere. Detectivul îi avertiză pe agenții Departamentului de Corecție cu privire la aptitudinile prizonierului de a evada, iar aceștia îl asigurară că Weir va fi plasat în celulele speciale, un loc de unde era imposibil să evadezi. - Ah, domnule Sellitto? spuse Weir cu vocea gâtuită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
îi avertiză pe agenții Departamentului de Corecție cu privire la aptitudinile prizonierului de a evada, iar aceștia îl asigurară că Weir va fi plasat în celulele speciale, un loc de unde era imposibil să evadezi. - Ah, domnule Sellitto? spuse Weir cu vocea gâtuită. Detectivul se întoarse. - Jur pe Dumnezeu că nu am făcut-o eu, spuse el gâfâind și lăsând impresia unui veritabil sentiment de remușcare. Poate după ce mă odihnesc puțin, îmi aduc aminte câte ceva pentru a-l găsi pe adevăratul criminal. Chiar vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
nu putea respira bine. Se întreba ce o fi cu cicatricile de pe gât și de pe piept. Un incendiu sau poate ulei încins. Gândul la această durere o făcu să se înfioare. Welles își aduse aminte și se îi spusese suspectul detectivului Sellitto la intrare. Chiar vreau să ajut. Arăta mai degrabă ca un puști care își dezamăgise părinții. În ciuda grijilor exprimate de Sellitto, luarea amprentelor și fotografierea trecură fără incidente și, imediat după, fu încătușat la mâini și la picioare. Welles

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Omul era prea alunecos. Dar, ajung să cred că există dreptate . Iar nota de plată? Oricât ai fi vrut să scrii pe ea, dublează! - Constable a obținut niște informații, se auzi prin telefon vocea bărbatului. - S-a jucat de-a detectivul, nu? îl întrebă cu malițiozitate Charles Gradz pe avocat. Cu malițiozitate, nu cu sarcasm. Procurorul nu avea nimic personal cu Joseph Roth, care, deși era reprezentant al tuturor mizeriilor, era un avocat al apărării care reușea destul de bine să separe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
o investigație și un proces. Un paznic le verifică legitimațiile, și îi conduse printr-un labirint de coridoare până la subsol. Într-un final, ajunseră la o bandă de culoare galbenă purtând însemnele poliției, în fața unei uși. Tot acolo, găsi un detectiv stând de vorbă cu o femeie în uniformă și cu nasul bandajat. Sachs se prezentă și îi anunță că urma să investigheze locul. Detectivul se depărtă și Sachs o întrebă pe Linda ce se întâmplase. Cu o voce nazală și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
la o bandă de culoare galbenă purtând însemnele poliției, în fața unei uși. Tot acolo, găsi un detectiv stând de vorbă cu o femeie în uniformă și cu nasul bandajat. Sachs se prezentă și îi anunță că urma să investigheze locul. Detectivul se depărtă și Sachs o întrebă pe Linda ce se întâmplase. Cu o voce nazală și aproape de nedeslușit, aceasta povesti că în drum spre celula ce-i fusese rezervată, suspectul reușise cumva să scape de cătușe. - Nu i-a luat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
o mostră și testul fu pozitiv. Apoi observă un briceag abandonat lângă perete. - Doamne, Rhyme, a simulat împușcătura. S-a tăiat în alt loc și i-a păcălit pe agenți. - Cheamă paza. Sachs țipă: - E o evadare! Închideți toate ieșirile! Detectivul apăru în cadrul ușii și privi podeaua. Linda Welles i se alătură, cu ochii holbați. Eliberarea de moment pe care o simți la gândul că nu era responsabilă de moartea unui om dispăru în câteva secunde, înțelegând implicațiile a tot ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
se întâmplase. - Nu! Era acolo. Cu ochii deschiși. Era mort. Vocea îi era foarte ridicată. - Adică, tot capul... era plin de sânge. I-am văzut... i-am văzut rana! Ai văzut iluzia unei răni, comentă Sachs acru în sinea ei. Detectivul spuse: - Toți paznicii au fost anunțați. Dar coridorul ăsta nu poate fi încuiat. Imediat ce ușa a fost închisă, a putut să se ridice și să umble liber. Chiar acum, ar putea fura o nouă mașină sau ar putea fi în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
încuiat. Imediat ce ușa a fost închisă, a putut să se ridice și să umble liber. Chiar acum, ar putea fura o nouă mașină sau ar putea fi în metrou spre Queens. Amelia Sachs începu să dea ordine. Orice rang avea detectivul, era atât de speriat de evadarea lui Weir, încât nu-i puse la îndoială autoritatea. - Anunță evadarea, spuse ea. Către toate patrulele de la metrou. Federale sau ale statului. Nu uita de Agenția de Transport. Numele lui este Erick Weir. Bărbat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
îndoială autoritatea. - Anunță evadarea, spuse ea. Către toate patrulele de la metrou. Federale sau ale statului. Nu uita de Agenția de Transport. Numele lui este Erick Weir. Bărbat alb, aproximativ 50 de ani. Cam atât. - Cu ce era îmbrăcat? îi întrebă detectivul pe Welles și pe partenerul ei, care amândoi se chinuiră să își amintească. Oferiră, într-un final, câteva detalii. Oricum nu prea contează, gândi Sachs. Sigur s-a schimbat de haine între timp. Privi în jurul ei la sutele de coridoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
astfel de armă cu cea pe care o avea agentul care îl escorta spre celulă. - Mă îndoiesc cu privire la ultima parte, spuse Rhyme, privind la Sellitto. - Da, nu prea văd cum ar fi putut să schimbe arma, fu de acord masivul detectiv. Sau cum ar fi putut să o descarce și să o încarce atât de repede cu gloanțe oarbe. - Bine, poate doar s-a prefăcut că este împușcat. S-a jucat puțin cu unghiurile de vedere, spuse Kara. - Și ochii? întrebă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
nu au găsit nicio pistă. - Poate se va da la fund pentru un timp, vorbi Bell tărăgănat. Dar cred că e momentul să îl pun la adăpost pe Charles și pe familia lui, până aflăm ce urmărește. - Normal, spuse Sellitto. Detectivul își scoase telefonul mobil și formă un număr. - Luis? Sunt Roland. Fii atent, Weir a scăpat... Nu, nu a murit. A fost regie. Vreau să-i duci pe Grady și pe familia lui într-un loc sigur până îl prindem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
eliberat de rețeaua CTN pe numele Stanley Saferstein (nu e suspect - fără înregistrări în NCIC și VICAPĂ • card de acces în cameră de hotel: American Plastic Cards, Akron, Ohio. Model APC-42, fără amprente reale • directorul firmei caută registrul de vâzări • detectivii Bedding și Saul trimiși să investigheze hotelurile • se potrivesc trei: hotelul Chelsea, Beckman și Lanham Arms • notă de plată de la restaurantul Riverside Inn, Bedford Junction - 4 oameni au luat masa, masa 12, în urmă cu 2 săptămâni: curcan, chiftele, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Distragere a atenției? Nu, era doar o ceartă în trafic. Apoi se întoarse spre cealaltă intrare în clădire și îl zări la câteva zeci de metri chiar pe Charles Grady, mergând liniștit pe trotuar. Părea să fie pierdut în gânduri. Detectivul o luă la goană spre procuror, strigând: - Charles! Jos! Weir a evadat! Grady se opri pe loc, vădit încurcat. - La pământ! strigă din nou Bell, simțind că nu mai are aer. Omul, reușind să înțeleagă ce i se spunea, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Bell, simțind că nu mai are aer. Omul, reușind să înțeleagă ce i se spunea, se culcă pe trotuar între două mașini parcate. - Ce s-a întâmplat? țipă el. Familia mea! - Am trimis oameni să aibă grijă de ei, răspunse detectivul. Strigă apoi către pietonii aflați pe stradă: Toată lumea! Aici e o operațiune a poliției! Eliberați zona! Trecătorii se conformară imediat. - Familia mea! repetă acesta cu disperare. Ești sigur? - Sunt în siguranță. - Dar Weir... - S-a prefăcut doar că este împușcat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
birou de la stânga. Apoi examină geamul: - Au! - Nu s-a înțeles, se auzi o voce prin radio. - Am spus „Au!”. - Mda. Înțeles! Stop. Grady, întins pe caldarâm, spuse: - Ce se întâmplă? Începu să se ridice. - Rămâi unde ești, îi spuse detectivul, ridicându-se în picioare cu băgare de seamă. Își luă privirea dinspre fereastră și se uită în jur, pe stradă. Era posibil să mai fie și alți lunetiști. După câteva secunde, un vehicul blindat al Serviciului de Intervenție opri în dreptul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
îmi pare rău să ți-o spun, Roland, dar mai avem o victimă. Se pare că a omorât o femeie pentru a intra în clădire... Bine, acum vom securiza toată clădirea și vom continua să-l căutăm pe Weir. Terminat. Detectivul scutură din cap și spuse către Grady: - Niciun indiciu despre el. Sigur, în afara faptului că - asta era de fapt cea mai mare problemă dintre toate - poate, din contră, găsiseră foarte multe indicii despre Weir, poate chiar îl văzuseră în persoană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Grady: - Niciun indiciu despre el. Sigur, în afara faptului că - asta era de fapt cea mai mare problemă dintre toate - poate, din contră, găsiseră foarte multe indicii despre Weir, poate chiar îl văzuseră în persoană, deghizat în polițist, tehnician, medic, reporter, detectiv în haine civile, trecător sau vagabond, dar nu și-au dat seama că e el. Prin geamul vechi al sălii de interogatoriu, Andrew Constable putea vedea chipul întunecat al unui gardian care îl privea cu atenție. Chipul dispăru apoi din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
e teamă ca Grady să nu fie prea speriat să mai trateze cu noi în seara asta. Cred că ar trebui să-l sunăm acasă și să-i spunem ce am aflat. Sau cel puțin să-i dăm foile astea detectivului acela. Cum îl cheamă? Bell, nu? - Așa, răspunse Constable. Plimbîndu-și degetul scurt și gros peste lista cu nume și numere de telefon, Roth spuse: - Crezi că vreunul din ei știe ceva sigur despre Weir? Pentru că asta va vrea Grady, informații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
cheii introduse în broasca ușii camerei pentru interogare. Ușa se deschise larg. Preț de o clipă se gândi: Uimitor! Weir reușise să se deghizeze în femeie. Apoi o recunoscu: era polițista roșcată care îl însoțise cu o zi înainte pe detectivul Bell. - Avem un rănit, țipă ea imediat ce dădu cu ochii de Roth. Chemați salvarea! În spatele ei, unul dintre gardieni înșfăcă telefonul, iar celălalt apăsă un buton roșu de pe hol, declanșând alarma. Ce se întâmpla? Constable nu putea înțelege. Unde era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
că a făcut chestia asta, dar... - Dulciuri? se auzi o voce suavă și înaltă, din spate. Bell, soții Grady și doi dintre polițiștii însărcinați cu protecția familiei se întoarseră și dădură cu ochii de fiica procurorului, care se holba la detectiv vizibil speriată. - Chrissy? întrebase mama. Ce s-a întâmplat? - Dulciuri? șopti fetița din nou. Un ambalaj de staniol i se desprinse din mână și fata începu să plângă. Cu palmele transpirate, Bell privea trecătorii de pe trotuarul din fața blocului unde era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
lui Charles Grady. Zeci de oameni. Să fi fost vreunul dintre ei Weir? Sau altcineva din nenorocitul de Sfat al Patrioților? Ambulanța se opri și doi medici săriră afară. Dar înainte de a-i lăsa să intre pe ușa din față, detectivul le examină cu atenție legitimațiile. - De ce atâtea formalități? întrebă ofensat unul dintre ei. Bell nu-i dădu nicio atenție și verifică din ochi mașinile de pe stradă, trecătorii, ferestrele clădirilor din apropiere. Când fu convins că totul e sigur, fluieră scurt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
lua tensiunea, o să te faci bine. Răspunsul veni sub forma unui scâncet tăcut. O privi pe furiș pe mama lui Chrissy, pe fața căreia se citea tandrețea, însă aceasta nu putea masca o furie inimaginabilă față de cea a lui Bell. Detectivul solicită centrala prin stația radio și i se făcu legătura la secția de urgență a spitalului spre care se îndreptau. Îi spuse șefului de secție: - Ajungem la bancul de internare în două minute. Fii atentă la ce îți spun - vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
minute. Fii atentă la ce îți spun - vreau ca întreaga zonă și o cale de acces către secția pentru otrăviri să fie complet curățate de oameni. Să nu fie nimeni pe acolo dacă nu are legitimație cu poză. - Păi, domnule detectiv, nu putem face asta, îi spuse femeia. E una dintre secțiile cele mai aglomerate ale spitalului. - Doamnă, nici nu mă gândesc să nu fie cum spun eu. Sunt neclintit ca un catâr. - Sunteți cum? - Încăpățânat. Există un criminal înarmat care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Sunteți cum? - Încăpățânat. Există un criminal înarmat care o urmărește pe fetița asta și pe familia ei. Și dacă văd pe careva fără insignă, îl arestez cât ai zice pește. - Asta e camera de urgență a unui spital municipal, domnule detectiv, răspunse femeia nemulțumită. Aveți idee cam câți oameni sunt aici în clipa asta? - Nu, doamnă, nu am idee, dar imaginați-vă că îi vedeți cu burta în jos și legați fedeleș. Și așa o să fie dacă nu dispar până ajungem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]