14,828 matches
-
etc.) urmate de cicatrici cerebrale, pot duce la modificări ale personalității individului, cu tablouri clinico-psihopatologice similare celor de tip epileptoid (Bradley). Lennox insistă asupra importanței prezenței „cicatricei cerebrale” în procesul de deteriorare al personalității subiectului caracterizat prin următoarele aspecte psihopatologice: - deteriorarea nivelului de inteligență, - personalitate de tip epileptoid, - instabilitate cu hipersensibilitate, - indisciplină și dificultăți școlare sau profesionale, - agresivitate, - dificultăți de adaptare cu reacții antisociale, - bradipsihie, vâscozitate și bipolaritate afectivă. Evoluția în timp a bolii, duce la fixarea și agravarea acestor transformări
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Evoluția clinică netratată este gravă și ea poate duce la moartea bolnavului. Demența alcoolică Este o gravă tulburare psihică ce se instalează în timp la alcoolicii cronici și este o stare de slăbire intelectuală progresivă de tip demențial, datorită unei deteriorări grave a personalității la care se adaugă leziuni cerebrale difuze cu caracter ireversibil. Din punct de vedere psihopatologic, tulburările întâlnite în cursul demenței alcoolice sunt următoarele: tulburări de mers, tremurături generalizate, disartrie, obtuzie intelectuală, slăbirea simțului moral, deficit mnezic marcat
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
deliranții paranoici. Parafreniile Delimitare și caracteristici E. Kraepelin este cel care a împărțit deliranții cronici în două grupe nosologice distincte și anume: Grupa demenței precoce, sau a schizofreniei, caracterizată printr-un delir incoerent, nesistematizat tematic, cu evoluție cronică urmată de deteriorarea profundă a personalității în plan intelectual, afectiv și volitiv-comportamental. Grupa paranoiei, caracterizată prin existența unui delir net sistematizat din punct de vedere tematic, cu evoluție clinică progresivă, nehalucinator și care nu se asociază cu o deteriorare intelectuală sau a personalității
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
evoluție cronică urmată de deteriorarea profundă a personalității în plan intelectual, afectiv și volitiv-comportamental. Grupa paranoiei, caracterizată prin existența unui delir net sistematizat din punct de vedere tematic, cu evoluție clinică progresivă, nehalucinator și care nu se asociază cu o deteriorare intelectuală sau a personalității. Clasificarea de mai sus a lui E. Kraepelin datează din anul 1889. Același autor, în 1909, va adăuga la grupele mai sus menționate ale psihozelor endogene de tip delirant o a treia grupă, reprezentând o nouă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mai sus menționate ale psihozelor endogene de tip delirant o a treia grupă, reprezentând o nouă formă de psihoză izolată de acesta: Grupa parafreniei, caracterizată prin prezența unui delir cronic sistematizat tematic și halucinator, care nu se însoțește de o deteriorare a sistemului personalității bolnavului. Parafrenia descrisă de E. Kraepelin, corespunde cu „psihoza halucinatorie cronică” descrisă de H. Claude. Din punct de vedere psihopatologic, delirurile parafrenice se caracterizează printr-o foarte bună adaptare a bolnavului la realitatea externă, însoțită de conservarea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
personalității bolnavului. Delirurile cu structură paranoidă, incoerente, halucinatorii, asociate cu o alterare profundă a personalității bolnavului. Delirurile cu structură parafrenică, cu o tematică delirantă bine sistematizată, asociată cu halucinații; adaptarea bolnavului la realitate este bună și nu se însoțește de deteriorarea personalității sale. Din punct de vedere clinico-psihiatric, Ch. Nodet distinge următoarele tipuri de parafrenii: Parafrenia schizofrenică în care delirul se exprimă printr-un tip de gândire autistă cu stereotipii, neologisme, bizarerii și care corespunde parafreniei fantastice din clasificarea lui E.
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
puțin gravă în ceea ce privește adaptarea la exigențele vieții și la posibilitățile de instrucție (A. Porot). Arierațiile mintale sau oligofreniile sunt insuficiențe congenitale sau, în tot cazul, cu un debut foarte precoce, ale dezvoltării inteligenței. Ele se opun grupei demențelor care sunt deteriorări ale unei inteligențe care s-a dezvoltat și a atins un nivel normal. Noțiunea de arierație mintală, va presupune pe aceea a unei evoluții progresive a dezvoltării inteligenței. Stările de arierație mintală corespund unei încetiniri, apoi unei opriri a acestei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
anumit nivel va determina instalarea diferitelor forme sau grade de retard mintal. Termenul de retard mintal desemnează un grup populațional extrem de eterogen care are în comun o deficiență de dezvoltare care afectează capacitatea de învățare, asociată cu alte forme de deteriorare sau incapacități neuropsihice. Între aceste aspecte diferențiate, legate de tulburările de dezvoltare ale sistemului personalității există o relație strânsă așa cum se poate vedea mai jos: ***Schema pag. 361 verso ms.*** În schema de mai sus, „formele de retard” au următoarele
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
incapacități neuropsihice. Între aceste aspecte diferențiate, legate de tulburările de dezvoltare ale sistemului personalității există o relație strânsă așa cum se poate vedea mai jos: ***Schema pag. 361 verso ms.*** În schema de mai sus, „formele de retard” au următoarele caracteristicii Deteriorarea reprezintă o stare de deficientă intelectuală prin afectarea primară a creierului; Incapacitatea este o inabilitate de învățare, incapacitatea individului de a dobândi noi achiziții necesare pentru a putea duce o viață independentă; Handicapul este consecința inabilităților individului cu implicații asupra
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
criteriul psihometric, criteriul educațional-școlar, criteriul de adaptare-integrare școlară, criteriul medical. DSM - III - R include manifestările mai sus menționate în categoria clinico-psihiatrică a „retardatului mintal”. Elementele esențiale care caracterizează acest grup sunt următoarele: activitate intelectuală generală, semnificativ sub medie, deficite sau deteriorări semnificative în activitatea adaptativă, debut înaintea vârstei de 18 ani. În ceea ce privește „gradul de severitate” raportat la nivelul QI, se descriu următoarele forme de retard: ușor cu un QI de 50(55) - 70, modest cu un QI de 30(40) - 50-55
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
R. 1) Retardare mintală ușoară Aceasta este cea care cuprinde categoria de indivizi educabili, reprezentând un procent de 85 % din totalitatea acestora. Această categorie de indivizi dezvoltă relații sociale și de comunicare în timpul anilor preșcolari (0 - 5 ani), au o deteriorare minimă în ariile senzorio-motorii și nu se disting de copiii normali decât foarte târziu. La vârsta maturității, aceștia capătă aptitudini sociale și profesionale adecvate pentru o autoîntreținere minimă, dar pot necesita îndrumare și asistență în condițiile de stres social și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mai multe faze și grade. Când demența este incipientă și mai puțin profundă, se vorbește de o slăbire de tip demențial a intelectului. Când aceasta are un aspect sub-clinic, decelabil numai la testele psihodiagnostice, se vorbește despre o stare de deteriorare mintală. În ceea ce privește potențialul evolutiv al demenței, acesta depinde în principal de procesele cerebrale care-l condiționează. Inițial s-a considerat că demențele reprezintă un grup nosologic caracterizat printr-o degradare ireversibilă, cronică și progresivă, cu caracter incurabil. Rezultatele terapeutice obținute
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cronică și ireversibilă, evidentă clinic, o formă de intensitate medie care, pentru a fi precizată, necesită investigații clinice și paraclinice, o formă care, fiind inaparentă clinic, poate fi detectată numai cu ajutorul examenului psihodiagnostic care pune în evidență o stare de deteriorare mintală a subiectului. Vom prezenta în continuare caracteristicile psihopatologice ale acestor trei grupe. 1) Demența cronică și ireversibilă Aceasta are ca model clinico-psihiatric demența senilă. Din punct de vedere psihopatologic sunt semnalate prezența următoarelor tipuri de tulburări psihice. Modificarea comportamentului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau să fie greu și imprecis de diagnosticat. Din acest motiv se impune o investigare-evaluare psihodiagnostică a stării mintale a acestei categorii de bolnavi. În acest caz, dat fiind gradul clinico-psihiatric redus al tulburării, se vorbește despre o stare de deteriorare mintală. Întrucât gradele de deteriorare mintală sunt foarte greu de apreciat din punct de vedere clinico-psihiatric, se va recurge la metodele de psihodiagnosticare. Aceste investigații urmăresc două aspecte: punerea în evidență a tulburărilor psihice, prin intermediul examenului clinic, și evaluarea prognostică
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
imprecis de diagnosticat. Din acest motiv se impune o investigare-evaluare psihodiagnostică a stării mintale a acestei categorii de bolnavi. În acest caz, dat fiind gradul clinico-psihiatric redus al tulburării, se vorbește despre o stare de deteriorare mintală. Întrucât gradele de deteriorare mintală sunt foarte greu de apreciat din punct de vedere clinico-psihiatric, se va recurge la metodele de psihodiagnosticare. Aceste investigații urmăresc două aspecte: punerea în evidență a tulburărilor psihice, prin intermediul examenului clinic, și evaluarea prognostică a stării de deteriorare mintală
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de deteriorare mintală sunt foarte greu de apreciat din punct de vedere clinico-psihiatric, se va recurge la metodele de psihodiagnosticare. Aceste investigații urmăresc două aspecte: punerea în evidență a tulburărilor psihice, prin intermediul examenului clinic, și evaluarea prognostică a stării de deteriorare mintală. a) Examenul clinico-psihiatric va pune în evidență un fenomen psihopatologic specific, numit de specialiști claudicație psihică, caracterizat prin următoarele forme de tulburări: tulburări de memorie constând în amnezia numelor proprii, uitarea faptelor personale, amnezie lacunară (amintirile vechi sunt conservate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tulburări de memorie constând în amnezia numelor proprii, uitarea faptelor personale, amnezie lacunară (amintirile vechi sunt conservate, iar cele recente se șterg în conformitate cu legile lui T. Ribot), diferite tulburări de atenție, tulburări de ideație. b) Evaluarea prognostică a stării de deteriorare mintală se face prin intermediul probelor examenului psihodiagnostic al bolnavului. Ceea ce se urmărește a fi pus în evidență și măsurat, este stare de deteriorare mintală, de care depinde, în final, prognosticul bolnavului respectiv. P. Pichot (1949) definește starea de deteriorare mintală
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
legile lui T. Ribot), diferite tulburări de atenție, tulburări de ideație. b) Evaluarea prognostică a stării de deteriorare mintală se face prin intermediul probelor examenului psihodiagnostic al bolnavului. Ceea ce se urmărește a fi pus în evidență și măsurat, este stare de deteriorare mintală, de care depinde, în final, prognosticul bolnavului respectiv. P. Pichot (1949) definește starea de deteriorare mintală în felul următor: „diferența dintre eficiența anterioară și eficiența actuală”. Trebuie notat faptul că psihodiagnosticul pune în evidență acest aspect, dar cu rezerva
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de deteriorare mintală se face prin intermediul probelor examenului psihodiagnostic al bolnavului. Ceea ce se urmărește a fi pus în evidență și măsurat, este stare de deteriorare mintală, de care depinde, în final, prognosticul bolnavului respectiv. P. Pichot (1949) definește starea de deteriorare mintală în felul următor: „diferența dintre eficiența anterioară și eficiența actuală”. Trebuie notat faptul că psihodiagnosticul pune în evidență acest aspect, dar cu rezerva că la data examinării este evaluată „eficiența actuală”, pe când „eficiența anterioară” nu o putem cunoaște și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
că psihodiagnosticul pune în evidență acest aspect, dar cu rezerva că la data examinării este evaluată „eficiența actuală”, pe când „eficiența anterioară” nu o putem cunoaște și nici aprecia. În acest caz suntem obligați ca să ținem seama și de gradul de „deteriorare fiziologică” produs de vârsta bolnavului respectiv. Referitor la procesul de deteriorare, Wechsler vorbește despre o deteriorare posibilă, caracterizată prin pierderea de 10% și de o deteriorare certă, caracterizată prin pierderea de 20%. Examenele complementare de psihometrie care se impun sunt
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la data examinării este evaluată „eficiența actuală”, pe când „eficiența anterioară” nu o putem cunoaște și nici aprecia. În acest caz suntem obligați ca să ținem seama și de gradul de „deteriorare fiziologică” produs de vârsta bolnavului respectiv. Referitor la procesul de deteriorare, Wechsler vorbește despre o deteriorare posibilă, caracterizată prin pierderea de 10% și de o deteriorare certă, caracterizată prin pierderea de 20%. Examenele complementare de psihometrie care se impun sunt următoarele: testul vocabularului Benois-Pichot, testul Bentan, testul Raven, testul Rorschach. Personalitatea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
eficiența actuală”, pe când „eficiența anterioară” nu o putem cunoaște și nici aprecia. În acest caz suntem obligați ca să ținem seama și de gradul de „deteriorare fiziologică” produs de vârsta bolnavului respectiv. Referitor la procesul de deteriorare, Wechsler vorbește despre o deteriorare posibilă, caracterizată prin pierderea de 10% și de o deteriorare certă, caracterizată prin pierderea de 20%. Examenele complementare de psihometrie care se impun sunt următoarele: testul vocabularului Benois-Pichot, testul Bentan, testul Raven, testul Rorschach. Personalitatea dementului Din cele deja expuse
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nici aprecia. În acest caz suntem obligați ca să ținem seama și de gradul de „deteriorare fiziologică” produs de vârsta bolnavului respectiv. Referitor la procesul de deteriorare, Wechsler vorbește despre o deteriorare posibilă, caracterizată prin pierderea de 10% și de o deteriorare certă, caracterizată prin pierderea de 20%. Examenele complementare de psihometrie care se impun sunt următoarele: testul vocabularului Benois-Pichot, testul Bentan, testul Raven, testul Rorschach. Personalitatea dementului Din cele deja expuse, mai sus, se poate desprinde faptul că în psihopatologie „demența
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la câțiva ani, sfârșind cu demență intelectuală și stare de cașexie. 2) Presbiofrenia A fost descrisă de Wernicke (1906) și ea reprezintă o variantă clinică a demenței senile, fiind caracterizată prin următoarele aspecte psihopatologice: amnezie de fixare, dezorientare temporo-spațială, fabulație, deteriorare mintală lejeră. Această afecțiune apare în special la femei, cu conservarea aspectului exterior, a ținutei și chiar a cochetăriei. Tulburările de memorie constau într-o amnezie de fixare, în special a datelor recente. Ea este însă compensată de producții fabulative
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
consolidare/independență - 4b) și declin (involuție - 5b; slăbirea performanțelor - 6b); iar pe de altă parte, dinamica tipurilor de personalitate anormală sau patologică cu „factorii morbigenetici” specifici, reprezentați prin conflicte (reacții - 1a), regresiune (nevroze - 2a), inadaptare (psihopatii - 3a), dezadaptare (psihoze - 4a), deteriorare (demențe - 5a) și deficiențe (oligofrenii - 6a). Din schema prezentată se poate desprinde faptul că cele două zone, cea a normalității psihice (N) și cea a anormalității psihice (A) sunt dispuse simetric, „în oglindă”, de o parte și de alta a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]