2,337 matches
-
s-a născut adjectivul derivat de la numele lui Pinter pentru a descrie mișcarea postmodernă majoră pe care maniera lui a creat-o: e vorba de "pinteresc" (varianta engleză a cuvântului este "pinteresque"). Pe nesimțite, mai lăudat, mai hulit, iubit sau detestat pentru marele mister pe care-l aduce pe scenă, Pinter a ajuns un clasic în viață al postmodernnității. Cu el începe și se încheie un capitol. Cred că foarte curând vom putea spune, cu el se încheie postmodernitatea însăși, după
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
început piesa, le-a displăcut din primul moment. "Sfinte Sisoe, la ce naiba ne uităm noi aici?" Eram acolo, ostilitatea față de piesă era evidentă. Se vedea cu ochiul liber. Partea extraordinară a fost că actorii au simțit și ei și au detestat publicul acela chiar mai mult decât publicul pe ei. Au jucat din răsputeri. La sfârșitul serii, publicul a fost înfrânt. Toți bărbații aceia în frac, și femeile, erau oripilați. A fost o seară extraordinară. Un exemplu de luptă între piesă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sfărâmă poemul clasic. Călcăm pe cioburi de sentimente, de idei (suflet, viață, morală, politică, viitorul omului pe pământ...). El scapără scânteia poetică dintr-o scurtă istorie abia bănuită, pe care poemul o ascunde în loc s-o povestească. Nu face confesiuni detestă versurile confesive, nu-și dezvăluie niciodată viața intimă iar locul intensității confesive e luat de vorba de duh. Se joacă cu ideea, construiește o fabulă, povestește ceva pe jumătate absurd, dar pe jumătate extrem de adevărat și foarte trist. Brownjohn e
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o parte emfaza, versul impresionează. Cuvintele au mai mare îndrăzneală. Poetul începe să folosească vorbele indecente fiindcă sunt autentice. Îl simțim roșind ori de câte ori îndrăznește. Autocompătimirea e uitată. Era mult prea directă pentru a impresiona. Larkin e acum mai aspru: Îmi detest odaia, Boarfele alese cu grijă, Cărțile bune, patul comod, Viața mea în perfectă ordine. Triple Time e un poem tăios. Prezentul e visatul viitor al copilăriei și e pe cale să devină un trecut ratat. Exagerând duritatea și nepăsarea, uneori Larkin
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care merg și merg, și la capătul căruia mă simt mai în siguranță. Dar dislocarea rămâne. Au simțit și alții acest lucru când m-au citit, așa că trebuie să existe o explicație mai clară. Student: Știu că autorii de azi detestă să fie etichetați ori grupați într-un curent. Ce credeți, totuși, depre postmodernism? PA: Am mai spus, habar n-am ce-i cu el. Nu folosesc cuvântul, nu-mi este necesar. Presupun că, eu scriind în prezent, termenul se aplică
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și jumătate joc" LIDIA VIANU: Care e activitatea dvs. preferată (incluzând aici și scrisul)? JOHN FOWLES: Cred că, fără îndoială, studiul, observarea naturii; ceea ce se cheamă istoria naturală. LV. Cum reacționați când criticii vă cer interviuri? Acceptați cu plăcere / tolerați / detestați încercările lor de a vă face să explicați ceea ce ar trebui de fapt apreciat și lăsat în pace (opera)? JF. Sunt recunoscător pentru interesul lor. Nu am nimic împotriva universitarilor curioși (printre care vă numărați). LV. Ce ați mai scris
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
absolută asupra altor inteligențe. Caut o putere mai restrânsă, aceea de a le amuza. Dacă mi-ar sta în putere, nu aș sili pe nimeni să mă citească, elevi ori studenți. Prea multe minți tinere strălucite ar ajunge să mă deteste. Thaw era un adolescent nefericit, pradă unei fantazări fasciste. LV. Primul tău roman, Lanark (1981), preschimbă coșmarul într-o copleșitoare bucurie de a trăi, distopia într-o lume cât se poate de atrăgătoare. Aveai intenția să șochezi sau să încânți
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
interzicea să ne viziteze pe noi, șmecherii din Sodoma (așa vedeau părinții lor New York-ul). În ziua de azi, Sodoma nu e tocmai departe, cu toate că NYC nu seamănă deloc cu America lui Bush. Oamenii mereu uită: e o țară mare! Detest naționalismul dar simt "patriotism" pentru NYC, fiindcă mă identific total cu orașul. În străfundul inimii mele, e buricul lumii. LV. Cum arăta casa ta? ES. Numărul 29 de pe Middagh Street care e și acum casa părinților mei e o casă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
propria viață. Și tu o faci mai mult sau mai puțin și mă întreb cum îi privești pe autorii care preferă măștile, imaginația, identitatea asumată, orice în afară de autorevelare? FS. Da, ai dreptate să mă vezi așa. Urăsc Turnul de Fildeș. Detest poezia care e un joc în și pentru sine. Poemele construite pe figuri de stil (chimia ca metaforă! feminismul la țară!), cu ori fără narațiune. Îmi vine să zic: Ei și? Metafora chimiei sau venitului la țară trebuie să ducă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
căci nemulțumirile împotriva guvernului lui Mazarin rămîn aceleași. În cursul anului 1649, atitudinea lui Condé provoacă a doua Frondă sau Fronda prinților. Amețit de victoriile sale împotriva spaniolilor și parizienilor, Condé vrea să-l înlocuiască pe italian pe care-l detestă și-l disprețuiește. Dar Ana și Mazarin pun să-l aresteze, ca și pe fratele său Conti și pe cumnatul său Longueville, punînd capăt revoltelor pe care ducesa de Longueville și toți prietenii prinților încearcă să le suscite în provincie
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de a scrie o lucrare dedicată Papei, cel care a dorit să pătrundă tainele tehnicilor de memorare bruniene, s-a simțit neîndreptățit și îl sechestrează denunțându-l Inchiziției. Acesta realizează trei denunțuri repetate cu acuzații grave, dintre care spicuim: filosoful detestă orice religie, refuză să participe la liturghie, nu crede în transsubstanțiere, Sfânta Treime, imaculata concepție, ispășirea păcatelor, contestă divinitatea lui Iisus, consideră că universul este etern și există o infinitate de lumi care sunt mereu create, crede în metempsihoză, îi
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
pe temperamentalul profesor de istorie, Tiberiu Crudu: "om cult, iubitor și cunoscător al folclorului", dar "iute de felul lui"115. De fapt, memorialistica celor formați pe băncile Liceului Ghica surprinde aceeași atmosferă de disciplină severă pe care tinerii elevi o detestă, dar pe care, la maturitate, (unii) o reconsideră benefică pentru perioada de instrucție. Evocând figura profesorului de limbă română, C. N. Iancu, Pană notează că "de la domnu Iancu am învățat multe lucruri bune...", deși profesorul era "foarte energic și aspru
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Omul și opera constituie, și în cazul lui Noica, un binom organic, unul în care, nu de puține ori, biografia autorului se furișează în subsolurile livrești ale textelor, în biografia ideilor. Și asta se întîmpla chiar dacă, mai mult retoric, Noica detesta biografia pentru gratuitatea ei, pentru că aceasta n-ar trece de ceea ce se vede, cum replica în niște reflecții publicate în Viața Românească (să nu se înțeleagă că pledăm pentru biografism ori alte forme quasimaladive de utilizare a biografiei în judecata
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
început, poate primele încercări în scris din vremea adolescenței, unde frămîntările de gîndire iau forma naivă dar nu o dată profundă a unei nevoi carteziene de claritate și distincție în chestiuni fundamentale ale vieții (claritate pe care, mai tîrziu, o va detesta). Iar viața însemna, încă de atunci, viață interioară sau stil interior 106. Cioran era atunci student în primul an de facultate. Lecturile sale filosofice, făcute poate fără sistem, îl nemulțumeau și îl incitau la reflecție. Tînărul de 18 ani aduna
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Vivaldi, Beethoven, Mozart. • Pictorii preferați: Rembrandt, Michelangelo, Albrecht Dürer, Rafael. • Eroii din viața reală: omul-lada-de-gunoi, cel ce trăiește sub cerul liber, poartă cu el tot ce-i al lui și are ca supermarket: pubela și lada cu gunoi menajer. Ce detest cel mai mult: impostura (cu forma ei cea mai canceroasă: impostura lingvistică), veleitarismul, grobianismul, kitsch-ul. • Fapta militară pe care-o admir cel mai mult: îmi plac faptele militare din filmele romantice cu soldați precum Marcelo Mastroiani sau Richard Gere
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
observă Kenneth Burke, argumentul "medical", potrivit căruia "evreul reprezintă țapul ispășitor"367, funcționează dintr-o altă perspectivă: Hitler este conștient, argumentează criticul, de "dualitatea" care scindează mentalitatea clasei mijlocii germane: "membrii săi manifestă, simultan, un cult pentru bani, în timp ce își detestă propriul cult"368. Atunci când capitalismul "merge bine", observă Burke, conflictul respectiv nu atrage atenția; în schimb, în caz contrar, el devine evident. Aici apare necesitatea "medicamentului" lui Hitler: proiectând asupra "țapului ispășitor"369, i. e., asupra evreului, toate trăsăturile capitalismului "malefic
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
ne îndeamnă să observăm un alt factor psihologic exploatat eficient de către conducătorul fascist: Hitler a observat, în mod corect, că oamenii ar face aproape orice pentru unitate și pentru sentimentul de apartenență față de o comunitate. Mai mult, explică Burke, oamenii detestă, în asemenea măsură, dezbinarea, încât sunt capabili să se întoarcă împotriva celui care nu a făcut mai mult decât să o numească: "Resentimentul lor natural față de dezbinare se întoarce împotriva diagnosticianului care o declară un fapt. Acest diagnostician devine cauza
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
capătul unei analize încă destul de incomplete, dusă însă fără fanatism, fără spirit partizan, sine ira et studio, cum se spune. Spiritul critic își cere însă mereu între onformism și libertate drepturile. El a fost suprimat la noi timp de decenii; detestat de toate dictaturile. De ce n-ar fi permis și în acest caz? Cultul afectiv, cvasi-mistic, al magiștrilor, cărora li se iartă totul, nu reprezintă, în nici un caz, o atitudine a conștiinței critice. Amicus Plato... Constantin Noica a fost, după noi
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
legitimă) sociale, de merit, economice, pe toate planurile. Inegalitatea de orice tip șochează. Populația noii Românii respinge stratificarea evidentă, alteritatea, ca și orice idee venită din străinătate. Este latent sau declarat etnicistă, naționalistă, chiar xenofobă. Minoritățile de orice tip sunt detestate. Ele sunt respinse. Când sunt... sexuale, inspiră chiar repulsie. Sistemul partidului unic, represiunea poliției politice, ordinea integral totalitară, intrată în reflex, face încă greu asimilabilă, în adâncime, ideea democrației pluraliste, regimul partidelor, sistemul parlamentar, existența societății civile independente de Stat
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
despre cei care impun legi, în loc ca acțiunile supușilor să fie naturale, iar aceștia să nu îndure alt jug decât al virtuții. Totul în mod liber, spontan, autentic, organic. înțelegem încă o dată, foarte bine, de ce întreaga generație Nae Ionescu a detestat profund spiritul critic și raționalist iluminist. Un ultim aspect este legat de condițiile reale de recepție ale unor astfel de studii la noi. Cine citește ce? în nici un caz o lectură de tip impresionist, literar (liniștea erudiției, de pildă) nu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
socială și (deci) literară. Ne exprimăm intenționat, pentru claritatea ideilor, în modul cel mai direct cu putință. Orientarea unui astfel de personaj nu poate fi deci decât profund conservatoare, reacționară în sensul propriu al cuvântului structural și definitiv antireformistă. El detestă, din instinct de conservare, în primul rând, spiritul critic, orice poziție independentă, dizidența de orice fel, în ordinea ideologică și culturală, pentru a ne menține doar în acest plan al discuției. Contestarea ierarhiei consacrate, a principiilor oficiale, a soluțiilor alternative
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
toate falsitățile și minciunile propagandistice debitate cu cinism, în plină impostură a fidelității ideologice și partinice, au lăsat urme adânci în conștiința acestui scriitor sub vremi. Până la urmă, nici nu mai știm bine dacă trebuie să-l înfierezi, să-l detești, să-l disprețuiești sau doar să-l înțelegi. în spiritul lui Spinoza, să spunem: Nu râde, nu plânge, nu lăuda, nu condamna, ci înțelege. Celebritatea unui citat poate salva totuși o abjecție? Complexitatea situațiilor este, în orice caz, atât de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
său publicistic de exprimare: improvizat, neperiat, descusut, adesea de-a dreptul jalnic, devin dominante. Nu credem, foarte direct spus, că această publicistică inconsistentă poate fi o formulă ideală, un model cultural. Ar fi absurd, pe de altă parte, să respingem, detestăm, devalorizăm, în esență, poezia și publicistica. Pe aceasta din urmă o practicăm în felul nostru și noi înșine. Sunt, fără îndoială, moduri fundamentale, indispensabile, de expresie umană și socială. Ceea ce dorim să sugerăm este doar reechilibrarea și restructurarea raportului actual
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Ghica a oscilat de fapt în permanență între imperativele naționale ale țării sale și cerințele Rusiei, fapt rezumat de Elias Regnault: „neștiind nici să se alăture partidului național pe care-l iubea, nici să reziste consului rus pe care-l detesta, a intrat întrun sistem de menajamente și de compromis și a provocat furia unora prin îndrăzneala sa, a celorlalți prin neputința sa”. Acest dualism ia și grăbit căderea. în Moldova, în schimb, după părerea lui Colquhoun, domnea anarhia, relațiile dintre
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
al Țării Românești, în limite acceptabile de către Poartă. La începutul lunii august însă, Colquhoun s-a lovit de intransigența trimisului otoman, care intenționa să impună o caimacamie în frunte cu Villara și Băleanu, doi dintre miniștrii lui Bibescu cei mai detestați de revoluționari. Colquhoun îi sugera, în schimb, pe Th. Văcărescu și pe frații Golescu. La întrebarea lui Suleiman dacă caimacamul ar fi putut fi ales de Adunare, consulul englez a răspuns că, chiar dacă nu e stipulată în Regulament, o asemenea
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]