2,624 matches
-
nu-ți mai repet o dată că cele vorbite aici vor rămâne Între noi. Cred că nu e nevoie. Ți-am povestit toate acestea ca să-ți arăt câte griji are pe cap domnul nostru. În curând va avea nevoie de prieteni devotați cu spade Îndrăznețe. De alianțe și de legături de rudenie. O fată frumoasă și Înzestrată cu toate calitățile, așa cum e tânăra Adelheid, poate aduce aliați puternici. Emisari au circulat și circulă Între Curtea noastră și alte case princiare. Sunt mulți
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
anii liniștiți petrecuți la Appenweier. Apoi, după ce fluviul de cuvinte o ameți Îndeajuns, doica se retrase, lăsând-o În tovărășia Berthei, camerista ei, care o Însoțise la porunca doamnei Rishawa și care urma să-i fie pe mai departe slujitoare devotată. * * * Clădit de părintele celor doi principi, castelul fortăreață de pe Schlossberg, care domină orașul Freiburg, era la acea vreme un simbol de bogăție și lux, cea mai frumoasă clădire romanică, vestită pe toată valea Rinului superior și mai departe. Bătrânul duce
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
era tulburat. În ochii lui se putea citi o admirație fără margini, ceea ce o făcu pe Adelheid să-și uite stân jeneala. Așa că răspunse cu grație: — Duce, bunăvoința Înălțimii Voastre e nemărginită. Noi toți cei de la Appenweier suntem supușii voștri devotați și poruncile voastre și ale ducelui Bertold ne sunt sfinte. Sunteți prea bun și nu merit atâta atenție. Nu pot decât să-mi exprim recunoștința pentru bunătatea Înălțimilor Voastre și să vă asigur de Întreaga mea supunere și de Întregul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să nu te Încrezi În nimeni, reluă călu gă rul. Dar jur pe mântuirea sufletului meu - călugărul sărută crucea de lemn pe care-o purta pe piept - jur pe mântuirea sufletului meu, că noi toți cei de față Îi suntem devotați domniței Adelheid. și suntem Îngrijorați din pricina ei. Nu știm unde e, nu știm ce s-a-ntâmplat cu ea. — Atunci aveți toate motivele să fiți Îngrijorați, spuse Simeon. Se hotărâse să vorbească. Cineva a Încercat s-o omoare. Mi-a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Prietenul părintelui Constantius e capelan acolo sus, la castelul domnului Adalbrecht, ministerialul din Staufen. Domnul Adalbrecht este vasalul credincios al stăpânului nostru, nu trebuie să vă temeți și să mă priviți tot timpul cu neîncredere. Eu vă sunt cu desăvârșire devotat și nu fac altceva decât să urmez poruncile părintelui Constantius. Dar, dacă nu vreți să veniți cu mine, rămâneți aici cu slujitoarea domniei voastre și mă așteptați. N-am de ce să Întârzii. Nu fac altceva decât să iau buruienile de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fără sfârșit, din care prinții câștigară iarăși avuții uriașe. În cele din urmă, Conrad atacă Într-o noapte Schaffhausen cu armata sa. Otto reuși să fugă În ultima clipă printr-o galerie secretă și să se ascundă la un preot devotat lui, de unde-și țesea mai departe intrigile cu o ură și mai nepotolită. În Eglord găsi repede un aliat cu care punea la cale planuri peste planuri, pentru a le face rău dușmanilor comuni. Să plătească amândoi, Adelheid și nemernicul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
taleri ca să-mi iau armură nouă? În timp ce nobilul cavaler tuna și fulgera, Împroșcând cele mai cumplite blesteme În cele patru puncte cardinale, Otto, minte ascuțită, Își Întocmi planul cu istețime. Mai Întâi, trimise doi dintre slujitorii săi, pe cei mai devotați, unul de la Curtea de pe Schlossberg și altul din Zürich, la casa bancherului Urs, tatăl lui Bodo, starostele breslei negustorilor și omul cel mai influent din bogatul oraș de pe malul lacului cu același nume. Amândoi aveau sarcina să se an gajeze
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
bărbat viteaz, e o fiară turbată care trebuie Înjunghiată ca orice fiară. Dacă ții la răzbunarea ta, nu trebuie să afle nimeni ce-ți spun acum. Altfel, tot pla nul nostru se duce de râpă. — Stăpâne, Îți sunt cu desăvârșire devotat. știu că-ți datorez viața și astăzi ți-o voi datora a doua oară. Pe sfântul meu patron, niciodată nu te am ascultat cu mai multă bucurie. Îți voi Îndeplini cu sfințenie poruncile, răzbunarea Împotriva ticălosului este visul meu de-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
tragă spada... S-ar zice că la tine numai mintea mânuiește armele, nu și mâna... În sfârșit, cred că ai fi mai bun decât mine pentru scaunul domnesc. Conrad schiță un gest de Împotrivire. — știu, știu. Îmi ești cu totul devotat, frate. Un suflet creștinesc și nobil ca al tău nu se mai află. Dar, crede-mă, știu ce spun. Eu sunt un impulsiv, mi ar sta bine să rătăcesc În căutare de aventuri. Mi-ar plăcea să fiu un cavaler
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
dacă se Întinde cursa și asupra Înălțimii Tale? Fii precaut! O primejdie neștiută e de o mie de ori mai rea decât un pericol pe care-l privești În față! Nobile prinț, nu ai dreptul să riști. Pentru supușii tăi devotați, pentru noi toți, pentru moșia părinților tăi! Poate că În această clipă ești singurul Zähringer În viață, nu uita asta! Conrad asculta cu sprânceana ridicată, bătând nerăbdător cu vârful cizmei În podea. Slujitorii Îl priveau mirați: era prima oară că
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
În cele câteva zile Îmbătrânise și o cută adâncă i se săpase pe frunte. Nici strălucirea ochilor săi nu mai era aceeași. Rămase acelaș prinț visător și tăcut, dar ceva din agerimea lui a dispărut pentru totdeauna și oamenii lui devotați ar fi dat orice ca să-l mai poată vedea zâmbind ca altădată. XIX Ceata de slujitori cu care respectatul negustor Josua sosi În Zürich era neobișnuit de mare. Totuși nimeni nu găsi În aceasta o pricină de mirare, pentru că bogatul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
meditație și de studiu. Tema iubirii dintre bărbat și femeie nu-mi mai spune azi nimic. Ea poate fi doar un pretext literar pentru o carte bună... Iubesc ceea ce a mai rămas din familie, față de care am respect și sentimentul devotat al datoriei. Iubirea creștinească e cea mai puternică formă de iubire care triumfă după clocotul vieții, și trebuie să fim fericiți dacă după o viață de decepții ne înnobilăm în iubire creștină și nu scădem în capacitatea de a iubi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și nu de îndoctrinare. Dacă s-ar fi dorit cu adevărat schimbarea concepțiilor politice ale victimelor, 'școala' de la 4-spital ar fi fost exportată în toate camerele; or, acest lucru nu s-a întâmplat. Dimpotrivă, cei pe care Țurcanu îi credea devotați acțiunii sale și convinși de justețea ei aveau un regim preferențial: literatură marxistă, țigări, plimbare jumătate de zi în curtea exterioară. Ajutat de Gebac, Steier și alții, el le preda celorlalți noțiuni de ideologie marxist-leninistă și dialectică, spre a putea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Am spus : „Întâi câș‑ tigăm și pe urmă ne putem pune problema asta“. Atunci a fost și prima discuție pe care am avut-o cu actualul meu soț, Andrei Pippidi, pe care altfel nu-l cunoșteam. Fiind printre cei mai devotați acestei cauze, a venit la mine și mi-a spus : „Dar de ce considerați dumneavoastră că ne pierdem vremea cu o cauză pierdută ?“. Și atunci a avut loc o primă discuție între noi, care a fost ca toate discuțiile dintre noi
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
filozofie, se preocupă sistematic de limba și cultura franceză și râvnește la titlul academic de doctor în drept, titlu pe care, datorită războiului, îl obține în aprilie 1925. Întors în țară, după alte activități, devine sfetnicul cel mai apropiat și devotat al Patriarhului Miron Cristea, întâi secretar patriarhal, apoi director al Sf. Arhiepiscopii a Bucureștilor. Devine profesor agregat al facultății de teologie a Universității Mihăilene din Iași, cu sediul la Chișinău, iar la 1 ianuarie 1931 profesor titular. După desființarea facultății
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Papazoglu, Scarlat Miclescu din Botoșani, Anastasie Scorțescul din Iași, Mitropolitul Veniamin și arhimandritul Daniil, profesorul de muzică Iohann Kraus, farmacistul Iohann Lochmann, foarte mulți preoți, adăpostiți în podurile chiliilor mitropoliei de la Suceava. Supravegheați și spionați de autoritățile austriece , cu apărători devotați și sinceri tot din partea românilor (bunul și jovialul Doxachi Hurmuzachi și mitropolitul Veniamin, de exemplu, ei nedorind să se publice în presă știri despre ajutorul dat pentru că, după părerea lor, prietenia și dragostea „cresc în umbra vieții private mult mai
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
atât de prelungită pe terasa de la Deux Magots... Soția mea și cu mine vă transmitem urările noastre cele mai bune, dvs. și soției dvs., de fericire și sănătate, și să vină ziua în care ne vom revedea. Pe când? Al dvs. devotat, Stig Wikander XIItc "XII" ELIADE către WIKANDERtc "ELIADE către WIKANDER" Paris, 13 decembrie 1951 Bunul meu prieten, Dacă ați ști ce mare bucurie mi-ați făcut cu scrisoarea dvs.! Nu mai aveam vești de la Lund de la nefericitul meu accident. Îmi
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
asemenea lucrări. Gândurile mele nu încetează să graviteze în jurul problemei „De la mit la epopee”, însă până acum inhibițiile și distragerile atenției predomină... Prezentați-i omagiile mele dnei Eliade și fiți sigur, dragă prietene, că rămân veșnic al dvs. fidel și devotat admirator și prieten, Stig Wikander XXXIItc "XXXII" ELIADE către WIKANDERtc "ELIADE către WIKANDER" 62bis rue de la Tour, Paris 16e 18 martie 1954 Dragul meu prieten, Vă mulțumesc pentru scrisoarea dvs. - și sunt fericit că lucrați (chiar dacă aș fi preferat să
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
la toamnă, întrucât din septembrie nu voi mai preda. We are really looking forward, cum spun englezii, pentru întâlnirea cu dvs. la München. Și soția mea se bucură mult. Vă transmitem amândurora urările noastre cele mai bune. Al dvs. cordial devotat, Stig Wikander* XXXVIIItc "XXXVIII" WIKANDER către ELIADE*tc "WIKANDER către ELIADE*" Uppsala, 15 octombrie 1957 D-lui profesor Mircea ELIADE Hôtel Pas du Calais Paris Dragă prietene, Vă mulțumesc pentru scrisoarea din 12 octombrie**. Ea îmi arată în primul rând
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Cred că pot să vă felicit pentru faptul că lucrați acolo, mai ales cu un așa excelent asistent cum este dl Kitagawa 1. Aici nu ați avea nici aceleași clădiri, nici aceeași atmosferă, probabil nici un asistent atât de inteligent și devotat. Mi s-a părut chiar că întreaga atmosferă a Universității din Chicago este mai intelectuală decât cea de la Columbia. La noi, Near East Department este un institut mai degrabă practic și politic. Probabil că nu mă amăgesc prea mult, fiindcă
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Scandinavia și Bizanț. În fine, fără rea-voință, nu încerc să înțeleg: cine are urechi de auzit, să audă! Numărul meu de telefon este: (01) 80.10.62; dacă vă face plăcere, dați-mi un semn când ajungeți. Cordial, al dvs. devotat, E. Lozovan* Addendum IIItc "Addendum III" Mircea Eliade et aliitc " Mircea Eliade et alii" Mircea Eliade către Erland Ehnmark I*tc "Mircea Eliade către Erland Ehnmark I*" Hôtel de Suède 31 rue Vaneau, Paris 7e 27 septembrie 1950 Domnule și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
să bea un pahar cu bere rece. În buzunar nu avea niciodată bani. Într-o zi m-a invitat să beau cu el o bere la berăria Azuga, lîngă Teatrul Național. Era întovărășit de coana Catinca doamna Iorga și un devotat politic, Mateescu-Capețieanu. La plată s-a căutat prin buzunare și cu tristețe a constatat că nu avea să acopere nici o treime din costul consumației. Era mîhnit că se afla într-o asemenea încurcătură credea profesorul și atunci s-a adresat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
vîră-n treaba noastră nasul.// Stăpînii țării sîntem noi, moșierii,/ Că țara-i împărțită între noi./ Să vie să ne-arate hotarele puterii/ Și legea datoriei obștești niște puțoi?// Le-am dat învățături, ca să ne fie/ În slujbă, de folos și devotați./ Să ție fiecare de-o moșie/ Fiindu-ne-n provincii și-n București argați.// O teapă nouă și nebănuită,/ Așa-numiții scriitori,/ Se și ivi în slova tipărită,/ Numindu-ne dușmani și-asupritori.// Dobrescu-Argeș, Arion, Vlahuță, Kogălniceanu și-alte haimanale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cei cu un curaj etic exemplar, numărul lor este cu adevărat insignifiant. Raportul respinge categoric "mitul care încearcă să acrediteze ideea existenței a două Securități, una internaționalistă, de sorginte etnică alogenă, pînă în 1960, și cealaltă, de pură stirpe românească, devotată "gliei și neamului". Fără a nega faptul că în prima sa fază Securitatea a acționat cu o brutalitate înspăimîntătoare pentru zdrobirea oricărui inamic, real sau imaginar, al regimului, este necesar să accentuăm că în perioada Ceaușescu această instituție a continuat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
avut nenorocirea de a trăi sub dictatura bolșevică. Martorul acuzării va fi un voluntar cu care victima, deși coleg de facultate, nu a discutat niciodată, fapt care nu-l împiedică pe studentul-muncitor (unul dintre cei doar cu cîteva clase, dar devotat cauzei, fapt pentru care erau înscriși direct la facultate) să ceară o condamnare de un sfert de veac pentru un înrăit dușman al poporului. Doi din foștii colegi de cămin vor fi chemați din oficiu drept martori ai apărării; dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]