2,244 matches
-
Alimpie și Pavel iau drumul Fântânii Albe prin Sarichioi (jud. Tulcea). La mănăstirea din Fântâna Albă înaltul prelat a fost întâmpinat de preotul Ieronim, după care, prin mirungerea oficiată de acesta, a început să păstorească, prin hirotonisirea episcopilor, preoților și diaconilor. La data de 11 iulie 1846, proaspătul Întâistătător, se va adresa Împăratului Austriei Ferdinand cu o cerere, prin care cere să fie recunoscut ca mitropolit al credincioșilor de rit vechi. Acesta primește aprobarea la 23 iunie 1847 prin două recunoașteri
Ambrosie Popovici () [Corola-website/Science/304792_a_306121]
-
Martel a pierdut doar circa 1.500 de oameni, în timp ce umayyazii ar fi suferit pierderi masive de până la 375.000 oameni. Aceste numere au fost notate în "Liber pontificalis" pentru victoria ducelui Odo din Aquitania la bătălia de la Toulouse (721). Diaconul Paul menționează corect în a sa "Historia Langobardorum" (scrisă circa 785) că "Liber pontificalis" a numit aceste cifre în relație cu victoria lui Odo la Toulouse (deși a scris că Charles Martel a luptat alături de Odo), însă cronicarii de mai
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
Craiovei în mahalale am găsit-o întocmită la 18 Ghenar 1835 în Arhivele Statului - Bunuri publice - Condica nr. 26. Ea a apărut sub denumirea : "Catagrafia plășii orașului Craiovii, capitala județului Doljiu, arătând mahalalele, numele moșiilor, bisericile cu hramul lor, preoți, diaconi și țârcovnici" - în publicația Arhivele Olteniei Nr. 53/1931. Această catagrafie prezintă următoarele 27 de mahalale : (numărul familiilor se referă numai la ""dajnici i boieri"", adică numai la cei ce plăteau bir și la boieri) La numai trei ani după
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
popor“. Vecernia s-a încheiat la ora 21,15. a fost sfințită la 30 aprilie/13 mai 1906, în Duminica Samarinencii, de mitropolitul Ioan Mețianu, împreună cu episcopul sufragan al Aradului, Ioan Papp, și cu un mare sobor de preoți și diaconi. Printre oaspeții de seamă au fost comitele suprem și comes al sașilor Gustav Thalmann, primarul Josef Drotleff, istoricul Nicolae Iorga, superintendentul luteran Friedrich Teutsch, prim-preotul și parohul reformat von Gidofalvy, protopopul greco-catolic Nicolae Togan, precum și autoritățile locale din acea
Catedrala Mitropolitană din Sibiu () [Corola-website/Science/305723_a_307052]
-
1815-1816 moșia Parcani aparținea mănăstirii Chipriana, vechil era Iacob Vartic. După datele statistice ale anului 1817 ochina Parcani aparținea mănăstirii Chipriana cu 2 mori de apă pe rîul Ciorna, 6 livezi, 35 gospodării, 5 văduve, 2 burlaci, 1 preot,1 diacon, 1 ponomari. Parcanii se găseau în ocolul Nistrului de sus. La 04.07.1824 trăitorul Danilă Draginschii din Parcani, județul Orhei vine cu rugămintea către organele puterii admninistrative ca să-i restabilească titlul și dreptul de moștenire al moșiei din Parcani
Parcani, Șoldănești () [Corola-website/Science/305825_a_307154]
-
și dialogul dintre sfințiții slujitori la ușa bisericii semnifică intrarea Împăratului Slavei în locașul nou zidit, a lui Dumnezeu. Creștinii au simțit plinătatea Bisericii prin participarea la Sfânta Liturghie oficiată de episcopul locului împreună cu soborul preoțesc. Paisprezece preoți și un diacon au participat la slujba înoirii bisericii. Aceștia au fost: prot. mitr. Petru Ciunciuc (secretar eparhial); prot. mitr. Pavel Petrov(protopop Sângerei); prot. mitr. Mihail Dubenco; prot. mitr. Ioan Ursachi(Sângerei); prot. mitr. Nicolai Sărăcuța(Bălți); prot. Gheorghe Lungu(Chișcăreni); prot
Vrănești, Sîngerei () [Corola-website/Science/305875_a_307204]
-
vârf de stâncă, pe muntele Stârmina, înconjurată de culmi împădurite și stâncoase, lângă gura Peșterii Sfântului Nicodim și de sub ale cărei ziduri izvorăște apa, rostogolindu-se în cascadă, cu o cădere de cca 40 m în râul Tismana. Celebrul călător - diaconul Paul de Alep, împreună cu Patriarhul Macarie al Antiohiei, au vizitat mănăstirea Tismana în iulie 1657 și menționează în cartea sa, scrisă în limba arabă, „Note de călătorie”, printre altele: În adevăr, ea nu mai are seamăn nici în această țară
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
departe de-a lungul pîrăului Kamencuțamerge pana la pămînturile răzeșilor satului Cucueți. Suprafață totală de pămînt bun care a intrat în posesia țăranilor este de 228 deseatine. În afară de această suprafață a mai intrat și pămîntul sub biserică, cimitir, casele preotului, diaconului, palamariului, două case moșierești, o cîrciuma în total 10 deseatine 150 sajini. Sub drumuri și străză 4 deseatine 356 sajini, sub albia rîulețelor 5 deseatine 487 sajini. III Locuitorii satului Cucueți se folosesc pentru adăpatul vitelor, oilor animalelor domestice de
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
edict este azi cunoscut grație unei scrisori a sfântului Ciprian, scrisoare adresată lui Succesius, episcopul de Abbir Germaniciana (Epistole l XXX). Sfântul Ciprian începe astfel: "Împăratul Valerian a expediat senatului rescriptul său cu care a hotărât ca episcopii, preoții și diaconii să fie imediat trimiși la moarte... " („episcopi et presbyteri et diacones incontinenti animadvertantur"). Papa Sixt al II-lea a fost printre primele victime ale acestui edict ("Xystum in cimiterio animadversum sciatis VIII. id. Augusti et cum eo diacones quattuor"- sf.
Papa Sixt al II-lea () [Corola-website/Science/305387_a_306716]
-
printre primele victime ale acestui edict ("Xystum in cimiterio animadversum sciatis VIII. id. Augusti et cum eo diacones quattuor"- sf. Ciprian, Epistole, l, XXX). Privitor la aceasta Ciprian continuă: "Vă aduc la cunoștință că Sixt a îndurat martiriul împreună cu patru diaconi la 6 august, pe când se afla în zona cimitirului. Autoritățile Romei au ca regulă ca toți cei care sunt denunțați ca fiind creștini, trebuie să fie condamnați la moarte și bunurile lor confiscate în beneficiul trezoreriei imperiale ." Ca să evite vigilența
Papa Sixt al II-lea () [Corola-website/Science/305387_a_306716]
-
a fost decapitat imediat (pe loc) sau a fost adus întâi înaintea unui tribunal, pentru a fi judecat și condamnat iar ulterior readus la cimitir pentru executarea sentinței. Istoricii consideră că ultima ipoteză este mai probabilă decât decapitarea pe loc. Diaconii Ianuarius, Vincențiu, Magnus (Mare) și Ștefan au fost arestați și decapitați împreună cu Papa Sixt al II-lea în același cimitir. Inscripția pe care papa Damas I (366 - 384) a dispus să fie pusă pe mormântul din cimitirul „San Callisto” poate
Papa Sixt al II-lea () [Corola-website/Science/305387_a_306716]
-
în secolele VII și VIII. Papa Pascal I a mutat acest „Oratorium Xysti” în capela „Juxta Ferrata” de la Vatican dedicată lui Papa Sixt al II-lea și lui Fabian. După 4 zile (pe 10 august) a îndurat martiriul și ultimul diacon din Roma: arhidiaconul Laurențiu. Toți acești martiri sunt venerați atât de Biserica Catolică cât și de Biserica Ortodoxă. 6 august - La Roma, pe Via Appia, în cimitirul sfântului Calixt, nașterea fericitului Sixt al II-lea, Papă și martir, care, în timpul
Papa Sixt al II-lea () [Corola-website/Science/305387_a_306716]
-
care au urmat liniile trasate de Sf. Sofronie / Sfântul Sofronie Vraceanski, printre care s-au aflat B. Aproliv, Z. Knijevschi, J. Bogorov, L. Karavelov, R. Zinzifov și C. Miladinov. De pe pământul românesc au stăruit pentru renaștere numeroși bulgari, între care Diaconul Ignatie, cunoscut sub numele de Vasil Levski, activ pe la 1864. Episcopul Epifanie Norocel al Buzăului vorbește cu mult respect despre relația deosebită pe care a avut-o mai ales în sec. XIX-lea, Biserica Ortodoxă Română cu , cum a colaborat
Biserica Ortodoxă Bulgară () [Corola-website/Science/305376_a_306705]
-
Damasus I a fost papă al Romei între anii 366-384. Era originar din Spania și s-a născut în jurul anului 305. Damas și-a început acivitatea ca diacon al Bisericii din Roma sub Papa Liberiu, și după trimiterea acestuia în exil, sub urmașul lui, Antipapa Felix II. A fost ales papă în timpul disputelor îndelungate între creștini și arieni care având sprijin politic, doreau să-l aleagă papă pe
Papa Damasus I () [Corola-website/Science/305398_a_306727]
-
între creștini și arieni care având sprijin politic, doreau să-l aleagă papă pe preotul "Ursicinus" (Antipapa Ursicinus), acest conflict culminând cu acțiuni foarte violente (au murit circa 137 de creștini). După "Liber Pontificalis", Papa Damasus a fost acuzat de diaconii "Concordiu" și "Calixt" de adulter, cel mai probabil din cauza stilului său de viață opulent și influenței asupra soțiilor aristocraților (creștinismul în cercurile aristocratice), sinodul care s-a întrunit, pentru a discuta aceste acuzații grave, l-a exonerat pe Damasus de
Papa Damasus I () [Corola-website/Science/305398_a_306727]
-
făcând numele tatălui său - Priscus. Se spune că ar fi trăit un timp la Milano, pe lângă Sfântul Ambrozie. Prima relatare certă despre el este menționarea într-un document al Papei Inocențiu I, din anul 416, în care se vorbește despre Diaconul Celestin. Diverse părți ale litughiei îi sunt atribuite, dar fără a avea dovezi concrete că el le-a fi conceput. a luat poziții doctrinare contra Pelagienilor, iar delegații săi i-au condamnat pe Nestorieni la Conciliul de la Efes din 431
Papa Celestin I () [Corola-website/Science/305401_a_306730]
-
anului 417 Papa Zosim a ținut o ședință la Roma a clerului creștin în Biserica Sf. Clement, înainte ca Caelestius să apară. În trecut situația sa a fost obiectul unei îndelungate dispute. Când Caelestius încerca să fie prezbiter în Cartagina, diaconul Paulinus din Milano i-a trimis episcopului Aurelius un memoriu prin care prezenta doctrina lui Caelestius de origine pelagiană și care îl cataloga drept eretic. Caelestius a fost convocat în fața Sinodului la Cartagina 411; însă el a refuzat să retracteze
Papa Zosim () [Corola-website/Science/305400_a_306729]
-
7 iunie 555. descindea dintre nobilă familia romană, tatăl său era consul, primind acest titlu de la împărat, iar fratele său era senator, după cum ne spune Liber Pontificalis. Papa Vigiliu a intrat în serviciul Bisericii Creștine de Apus, fiind hirotonit de diacon în 531, în anul în care clerul roman a decis să aprobe decretul prin care papa își putea determina succesorul pentru scaunul papal. Papa Bonifaciu al II-lea l-a ales pe Vigiliu ca succesor și l-a prezentat clerului
Papa Vigiliu () [Corola-website/Science/305406_a_306735]
-
-și recunoască greșeala în scris. În decursul pontificatului Papei Bonifaciu al II-lea s-au terminat definitiv controversele semi-pelagiene. A încercat să reconcilieze biserica, dar planurile sale au devenit un eșec, când a încercat să-și numească un succesor, pe diaconul Vigiul, viitorul Papă Vigiliu.
Papa Bonifaciu al II-lea () [Corola-website/Science/305404_a_306733]
-
jurământul depus la Troyes și l-a repus în funcția de cardinal. Formosus a devenit papă în anul 891, fiind sprijinit de Arnulf de Carinthia, regele carolingian al Franciei Răsăritene. În alegerile pentru scaunul papal el a fost preferat în defavoarea diaconului Sergiu. În 892 la Ravenna Formosus i-a încoronat ca împărați pe fostul duce de Spoleto, regele Italiei Guido al III-lea și pe fiul său, Lambert al II-lea. Dar cum Guido încălca adesea granițele Statului Papal și jefuia
Papa Formosus () [Corola-website/Science/305416_a_306745]
-
hotărât să ajungă la Roma, să-și elimine oponenții și să-și însușească titlurile de rege al Italiei și de împărat. Aflând de noua expediție a lui Arnulf, Lambert s-a baricadat la Spoleto în timp ce Ageltrude a mobilizat apărarea Romei. Diaconul Sergiu și nobilii Constantin și Ștefan l-au închis pe papă în castelul Sant' Angelo. Arnulf a intrat în Roma în februarie 896. Papa a fost reinstalat cu toate prerogativele și l-a încoronat pe Arnulf împărat în bazilica Sfântul
Papa Formosus () [Corola-website/Science/305416_a_306745]
-
imediat în familia Callixtus și a fost prezentat italienilor ca Rodrigo Borgia. Unchiul său l-a trimis pentru o perioadă scurtă de timp să studieze dreptul la Universitatea din Bologna. În 1456, la vârsta de 25 de ani, a devenit diacon la biserica Sfântul Nicolo in Carcere, titlu pe care și l-a păstrat până în anul 1471, când este avansat episcop de Albano. În 1476 devine episcop de Porto. Poziția sa oficială în curia romană după anul 1457 a fost aceea
Papa Alexandru al VI-lea () [Corola-website/Science/305437_a_306766]
-
90 de “sfinți dansând” într-o frescă de mari proporții din rotonda Bisericii Episcopale "Saint Gregory de Nyssa" din San Francisco. Fresca, cu o suprafață totală de circa 280 m, este pictată în stil bizantin, fiind realizată de Mark Dukes, diacon al Bisericii Ortodoxe Africane Sf. John Coltrane, care a pictat și alte icoane ale sfântului. Biserica Episcopală Sf. Barnabas din Newark, New Jersey, l-a inclus pe Coltrane în lista sa de sfinți istorici de culoare. John Coltrane și-a
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
unei biserici noi și mai mari a așezământului monahal de către IPS Mitropolit Vlasie Mogârzan și PS episcopi Demosten Ioniță, Ghenadie Gheorghe, Sofronie Oțel, Iosif Mogârzan, Teodosie Scutaru, Flavian Bârgăoanu și Antonie Tătaru, în prezența unui numeros sobor de preoți și diaconi . Mănăstirea de maici de la Brădățel are ca hram sărbătoarea Izvorului Tămăduirii. La praznicul organizat cu prilejul hramului participă episcopii ortodocși de stil vechi din România. În prezent, în Mănăstire viețuiesc 70 de maici.
Mănăstirea Brădățel () [Corola-website/Science/313053_a_314382]
-
credinței arianiste. Acest crez statuează că Fiul este „"homoousion to patri"” (de o ființă cu Tatăl, din aceeași substanță cu el). Despre Constantin se crede că a exilat pe cei care au refuzat să accepte Crezul de la Niceea — pe Arius, diaconul Euzoios, episcopii libieni Theonas de Marmarica și Secundus de Ptolemais — si de asemenea pe episcopii care semnaseră Crezul dar refuzaseră să se alăture condamnării lui Arius, Eusebiu de Nicomedia și Theognis de Niceea. Împăratul a ordonat să fie arse exemplarele
Arianism () [Corola-website/Science/313098_a_314427]