24,608 matches
-
sparte, îngropată-n evlavia nerușinării, expusă ca o marfă strălucitoare. Berea, șampania și coniacul băut pe nerăsuflate își făcuseră efectul. Bărbații, bântuiți de pofte, îi priveau, cu un amestec indecent de dispreț și posesiune, goliciunea impudică, admirându-i prospețimea de dimineață buimacă, galbenă ca untdelemnul, în timp ce ea zâmbea nepăsătoare și provocatoare, jucându-și în ochi mândria de-a fi atât de râvnită. Pieptul ca o gușă de porumbiță săpa fântâni negre-n carnea lor. Ceva mai în spate, o curvulice de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
bătută! Când o vedea plesnind de sănătate și de voie bună, cu dinții ei care-ar fi putut sparge pietre de moară, ea, care nu putea mușca nici dintr-un măr și-i cădeau brațele de vlăguială, frumoasă ca soarele dimineții, sprâncenată și-ochioasă, cu ochii veșnic duși, stând mereu gata de plecare, o-nțepa un fel de gelozie rea, de parcă prin sufletul ei răzbea, bănuielnic, sufletul lui Toma, al copilului care cine știe pe unde se chinuie de dorul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Rămase în așteptare cu capul plecat, cu gâtul subțire, legănându-și umerii rotunzi și delicați. Eu! șopti cu vocea îndulcită de somn. Se legănă mai departe, făcând să lunece cearșaful de pe ea și să rămână goală în răcoarea jilavă a dimineții. Mai bine să-l poarte el, decât să-l roadă moliile. Bătrâna rămase cu ochii larg deschiși, parcă ar fi vrut s-o înghită, apoi se întoarse și se repezi spre culcușul lui Miluță. Bine, măi băiete, și tu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
știa, și știa de prea multă vreme ca să nu fie sigură de asta. Se afundă în ceața aceea lăptoasă, străvezie, și, lăsând urme adânci îngropate în iarbă, se apropie de grilajul de fier forjat. Drumul era acolo, ca în fiecare dimineață, surpat între case, și mașinile lunecau greoaie pe el la vale. Ceața și colbul jilăvit se amestecau și făceau aproape cu neputință să urmărești lungul convoi până la capăt, dar ea stătea cu încăpățânare și urmărea totul cu-o atenție încordată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
polițiști unul român, altul german din mijlocul pieței, îndrumând circulația, la toate colțurile, ieșirile și intrările, pândeau jandarmii, să-i dibuie și să-i aresteze pe dezertori. În majoritatea cazurilor, polițiștii și jandarmii formau clientela Invalidului. Acum era prea de dimineață. La 6, la schimbarea gărzii, veneau și, cu toate că de obicei picau de somn, adormeau de-a-npicioarelea, se așezau câte patru la două mese, cereau spirt denaturat singurul de care se găsea în tot orașul și jucau zaruri până nu-și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
paria! Pariază și-ai să câștigi, râse Cerboaica zglobie. Se apropie de tejghea, lăsând să se vadă din toate mișcările trupului ei subțirel că bucuria o învăluia ca o lumină și-i dădea aripi.. Da, dumneata? Ai terminat maratonul de dimineață prin capitalele lumii? Ei, aș! protestă el. Sunt abia la-nceput. Ascultă-ncoa, dacă vrei să te amuzi. După o noapte bună, oricum, o veste reconfortantă din București nu strică. "Ieri, 21 curent, după-amiază, a avut loc inaugurarea noului restaurant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
găsit!? Ești nebun! se cruci meșterul și-i dădu una în spate, să-l trezească. Hai! Repede! Ne prind nemții! Nu ne prind. Dacă am scăpat o dată, nu ne mai prind. Spune-mi... Ce să-ți spun? O aștept de dimineață, mărturisi băiatul. De anu trecut, toată ziua, șopti ridicând fața învăpăiată, și-l privi cu o expresie ciudată de bucurie, parcă l-ar fi așteptat tronul Angliei. De ce nu vorbești? Ei! se încruntă. Ce-i cu dumneata, meștere? Săltând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
zgomotele și hurducăturile pe care le simțea noapte de noapte, exploziile și convulsiile frontului încetară. Se trezi mirată și-și dădu seama înainte încă de-a deschide ochii că liniștea era cea care o trezise. Cum o trezeau în celelalte dimineți zgomotele. Auzi strigăte și mișcare multă de lume, zor mare pe stradă, dar nu se putu deștepta. Dormi dusă în fundul grădinii, și-n zori, când se trezi, ca de obicei, nemișcarea stăpânea totul. Plutea în aer, ieșea din pământ. Trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Ridică fața spre ea, și-atunci văzu cana de cafea de lângă el și ziarele, maldărul de hârtie foșnitoare care-i absorbea toată atenția. De obicei primea ziarele noaptea, nu aflase niciodată de unde și prin cine -, le vedea numai în fiecare dimineață dinaintea lui, adunate în teanc sau răvășite pe tejghea ca pe-o masă de bibliotecă și pe el aplecat deasupra, încât pentru ea și pesemne pentru toți cumpărătorii jurnalele și el erau totuna, mai mult decât proteza sprijinită într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
potrivește la putere să fugă-n pădure, până sub stejarul de lângă bulboană în poaiana de lângă stejar și cedru, și să facă dragoste jumătate de zi sau jumătate de noapte, sub ochii cerbului, prietenul ei din celălalt neam. După cum venea în dimineața asta, când Tudora provoca și-ncerca vânoșenia cavalerilro ei admirată de ciobani și de berbecul bătrân și-nțelept care-nțelegea limba lupilor și a câinilor, ca și a oamenilor, avea o veste mare pentru ea. Gonea așa, săltând și-naintând prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
trec repede" și el "har Domnului" avea atâta haz în el, să mai dea și altora. Chiar zău? Nu știați?! N-ați primit veste? Nu ți-am spus? De la Tudor. Dacă asta-i vestea, mi-a adus-o Tudor în dimineața asta, da încă n-am deslușit-o... Ha! Ce Tudor! protestă pădurarul. Eu grăiesc de domnul Tudor și matali mă iei cu Tudor, cerbul! Am scrisoare! izbucni ea neputându-și stăpâni țipătul de bucurie și surpriză. A venit scrisoare! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
inexistentă. Nu sunt dovezi că au fost contractate abonamente, dar din anul 1867, subprefecturile erau obligate să țină o evidență zilnică a ziarelor primite și predate abonaților. Numai din august 1905, factorii poștali rurali încep să vândă ziarele “Universul”, “Adevărul”, “Dimineața” și “Țara”, care atinseseră mari tiraje. La un număr mare de exemplare s-a ajuns prin reducerea prețului de vânzare, ca urmare a diminuării, în iunie 1896, a taxelor poștale de expediere, fixate la 1 ban de fiecare număr până la
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
viziune gândind pe „materialul clientului“. O analiză detaliată a cursurilor sale în paralel cu sursele lor (când vor fi identificate toate) l-ar putea confirma drept un „geniu reactiv“, formulă propusă, în mod îndreptățit, pentru elevul său Mircea Vulcănescu. 2. Dimineața tinerelor doamne Din păcate, modul echilibrat în care a tratat această chestiune Alexandru George nu s-a întâlnit la cel de-al doilea critic postdecembrist al originalității lui Nae Ionescu. Marta Petreu este cea care a documentat „plagiatul“ înfăptuit în
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
în bucătărie, deasupra sobei, era o asemenea cusătură cu următoarele versuri: „Beklage nie den Morgen Der Müh’ und Arbeit gibt! Es ist so schön zu sorgen Für Menschen die man liebt”. Ceea ce în traducere înseamnă: „Nu te plânge niciodată de dimineața Care-ți aduce osteneală și muncă! Este așa de frumos să gospodărești Pentru oamenii pe care-i iubești”. Gospodăriți așadar curtea voastră și întindeți o mână de ajutor și vecinilor, fără să cereți răsplată. Cereți muncă și veți căpăta. Iar
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
să nu fie chiar așa de abruptă vă mai aduc aminte de un îndemn de la bunica: Beklage nie den Morgen Der Müh’ und Arbeit gibt! Es ist so schön zu sorgen Für Menschen die man liebt. (Nu te plînge de dimineața Care îți aduce osteneala și munca! Este așa de frumos să grijești De oamenii pe care-i iubești.) Mulțumesc Domnului și Doamnei Luminii pentru ce sunt și ce fac !
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
încet, chinuitor.” Repetiția are rolul de a potența paraverbalul (asta încerca și Homer cu „Aurora lui cu degetele trandafirii!): „Fața i s-a luminat instantaneu. Atunci i-am observat ochii. Albaștri. Nu albastrul acela clar si transparent al cerului în diminețile de vară, ci albastrul mării. Nuanțe schimbătoare. Un bleu vert, de fapt.” Sau: „Cireșe amare, flori amare. Și zâmbete. Tot amare.” Anafora, simplă sau dezvoltată e și ea prezentă: „Cine (s.n.) este Mihu? Știi, întrebarea asta mi-am pus-o
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
de serviciu, de aproximativ o jumătate de an. Îmi place pictura, astfel încât astăzi sunt aici. Dumneavoastră? - Este fiica mea. Fața i s-a luminat instantaneu. Atunci i-am observat ochii. Albaștri. Nu albastrul acela clar si transparent al cerului în diminețile de vară, ci albastrul mării. Nuanțe schimbătoare. Un bleu vert, de fapt. Frumoși. Dar parcă triști, contrastând, pe moment, cu zâmbetul. - Sunt un pic nostalgică, a șoptit. Ziua de astăzi îmi amintește de mine, la treizeci și cinci de ani, când am
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
amintești? Știi în ce cred acum, cu tot sufletul? În dragostea noastră. P.S. Astăzi las în urma mea marea, nu știu pentru câtă vreme. Litoralul a devenit aproape pustiu, ici și colo mai zărești câte un turist întârziat. Am plecat de dimineață cu un sentiment ciudat. Mereu mi se întâmplă așa, când plec din locul cu care mă identific în totalitate. Închid ochii și încerc să-mi închipui că nu sunt nevoită să o fac. Cine știe? Poate, într-o zi, vom
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
care să impună o ținută obligatorie. Pune-ți ceva în care să te simți comod. Plecăm într-o scurtă călătorie. Maria fusese zgârcită în detalii, la telefon. Nu mi-a rămas decât să mă conformez și a doua zi de dimineață, ne întâlneam la Universitate. Mă aștepta, în blugi și cu o geacă scurtă, neagră. Nu mi-o închipuisem niciodată îmbrăcată astfel, dar spre surprinderea mea, nu-i stătea deloc rău. Dimpotrivă, căpătase un aer tineresc. M-a invitat să urc
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
celuilalt permanent, chiar dacă nu e mereu lângă tine? Da, cred că așa trebuie să fie îmi spuneam, în gând. Și nu știu de ce, îmi închipuiam că iubirea mea cea mare va avea ochii albaștri. Ca un cer senin, într-o dimineață caldă de vară. X. Bucle blonde, prinse cu o enormă fundă roșie. Ochi albaștri și o aluniță minusculă aproape de colțul drept al gurii. Rochița cu volănașe albe, perfect apretate, îi dădeau aerul unei balerine în miniatură. Maria mă privea dintr-
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
panică, pentru că nu știam ce cadou i-aș fi putut duce. O cunoșteam de puțin timp, e adevărat, dar suficient încât să-mi dau seama că îi plăceau nu chestiile prețioase, ci lucrurile unicat, în special lucrate manual. După o dimineață petrecută prin magazine, am reușit să găsesc ceva foarte fin, care să i se potrivească perfect, o broșă, nu confecționată de fabrică, ci filigranată de o mână dibace, sub forma unei flori: o crizantemă. Eram bucuroasă și sigură de alegerea
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
fără ca noi să putem face nimic. Nimic mai mult decât ni s-a îngăduit, printr-o pură întâmplare a destinului. De ce ? Nu știu. Și nu și-ar mai avea rostul răspunsurile... E atât de târziu și pentru ele! Într-o dimineață rece de februarie, strada Salcâmilor a devenit, brusc, o stradă ca oricare alta. O stradă dintr-un oraș străin, din ce în ce mai străin. Într-o dimineață rece de făurar, soarta a decis să ne mai joace o farsă. Ultima. Și cea mai
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
nu și-ar mai avea rostul răspunsurile... E atât de târziu și pentru ele! Într-o dimineață rece de februarie, strada Salcâmilor a devenit, brusc, o stradă ca oricare alta. O stradă dintr-un oraș străin, din ce în ce mai străin. Într-o dimineață rece de făurar, soarta a decis să ne mai joace o farsă. Ultima. Și cea mai amară dintre toate... Tu ai plecat. Eu am ajuns prea târziu... 2 februarie, ora 9 Iubesc orașul acesta străin cu parcurile lui, în care
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ceea ce dorea. - Mulțumesc pentru amabilitate. Ieși, lăsând vânzătoarele perplexe. Afară începuse ploaia. Măruntă și sâcâitoare. Mai mult a toamnă, decât a primăvară. Deschise umbrela și o luă din loc încet. De ce s-ar grăbi? N-avea nici un motiv. Pornise de dimineață cu gândul de a face o surpriză, într-o zi specială, unei persoane speciale. Dar iată că existau toate șansele să nu-și poată duce ideea până la capăt. Nu, nu voia să renunțe. Nu-i stătea în fire. Ultima florărie
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
verso, scria simplu: Prieteni pentru totdeauna! Atunci a simțit că pierduse o parte din sufletul lui. Al copilului care fusese odată. - Iartă-mă, Grig, pentru ceea ce am uitat să fiu! FLASH 4 (Cuvinte nerostite) Nu veni! Se trezea în fiecare dimineață cu aceste cuvinte sunându-i aspru în urechi. O sentință fără drept de apel. Evident, în afară, în lumea materială, nu se schimbase aproape nimic: pământul era tot rotund, ziua avea tot douăzeci și patru de ore, după iarnă venea primăvara, după
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]