6,045 matches
-
înapoi expeditorilor, însoțindu-le de strigăte răsunătoare și de strâmbături oribile, care îi fac să râdă pe copii. În general, contemporanii noștri preferă să vadă dobitoacele pe ecrane, nu în natură. Sunt o mulțime de filme care ne arată speciile dispărute, cu obiceiurile lor bizare. Pentru Ingenioșii de rând (e valabil în mai multe domenii), imaginile (chiar și cele de sinteză) sunt mai adevărate, mai reale și mai puțin neliniștitoare decât ceea ce reprezintă ele. În realitate, de acum înainte, doar specia
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
nume propriu (sau cu forme apropiate) denumește realități diferite, dar învecinate, între care există, cu certitudine, un raport de interdependență, ca în cazurile Dărmănești (depresiune - localitate), Dumbrava (depresiune - localitate), Gutinaș (pârâu - sat), Haloș (pârâu - sat), Lunca (depresiune, pârâu, patru sate dispărute și două existente - Lunca de Jos și Lunca de Sus ), Oituz (munte, trecătoare, râu, localitate), Tazlău (culme subcarpatică, depresiune, râu, localitate în care s-a născut scriitorul I.I.Mironescu) și multe altele. Polarizarea toponimică are, în principal, două direcții: 1
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
de talia Papei Ioan Paul al II-lea sau a Maicii Tereza, oricît de remarcabile, au reușit totuși prea puțin. "Mondializarea triumfală face tabula rasa din toate diferențele și din toate valorile, inaugurînd o (in)cultură perfect indiferentă. Odată universalul dispărut, nu mai rămîne nimic decît tehnostructura mondială atotputernică, față cu singularități redevenite sălbatice și livrate lor însele"15. În noile condiții, economia are nevoie de un nou suflu, de noi întemeieri sau de regăsirea matricei spirituale din care s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
esențe care transcende existența cotidiană: "Emilia s-a întors, își scoate chimonoul, căci e cald. O așteptam, căci îmi dau seama că scrisorile își capătă înțelesul, numai când ea le comentează și opune și punctul ei de vedere..."21 Prietenul dispărut tragic, dar pe care îl simte încă aproape, ca și actrița dezbrăcată fizic și sufletește, îi inoculează lui Fred gândul sinuciderii. Întâmplarea de fapte și oameni" din după-amiaza de august e prefigurarea destinului său. Nimic neașteptat în faptul că acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
câtorva întăriri de imagini, de corijat unele lipsuri..."165. În mitemul jertfei, un loc bine definit îl are și Ladima; condiția de om sacrificat (de ofrandă) nu o acceptăm. Dăm atenție altui fapt: construcția capitolului se sprijină pe o existență dispărută. Ladima se redefinește ca o axă actanțială ce străbate întregul episod din camera Emiliei, care este, în fond, miezul romanului: Acum îl vedeam în fotografia veche, deși murise numai acum trei luni, ca pe o cruce de marmoră, încadrată în
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
o nouă constantă a pământeanului (în sens bachelardian) Ladima: a iubi o femeie de o condiție îndoielnică înseamnă nu doar să te descalifici în ochii celorlalți, ci să-ți neutralizezi chiar psycheea. În rezumat, jertfirea primului ivit, "povestea" unei existențe dispărute și renunțarea (abandonarea iubitei) conlucrează la concretizarea mitemului sacrificiului pentru creație din Patul lui Procust. Demonstrarea mitemului prăbușirii eroului nu este dificilă. Aidoma personajului din baladă, Fred capotează cu avionul, după terminarea redactării jurnalului, cu amendamentul că sfârșitul personajului -narator
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ale eroului. De dincolo de moarte, tatăl lasă fiului drept unic "testament" dezideratul sinuciderii. Este anunțată astfel, chiar de la prima piesă, una din obsesiile autorului: repetitivitatea în destin. Să mai observăm că atât Corneliu Gheorghidiu cât și Grigore Ruscanu sunt existențe dispărute, având, la prima vedere, doar un simplu rol de reper moral și intelectual. Reabilitarea tatălui se constată și în Patul lui Procust. Tănase Vasilescu nu mai amintește prin nimic de afaceristul venal și analfabet din primul roman, fiul său fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
știu trecute se desfac din nou ca un strigoi care ar ridica o lespede pusă deasupra lui."212 Fluxul memoriei cu întreg cortegiul de aduceri-aminte fixat în scris de Fred Vasilescu este provocat de Ladima, în ipostaza sa de om dispărut, de strigoi. Fără exagerare, pentru acest câmp arhetipal, poetul este un dublu al duhului regelui. Atât pentru Hamlet, cât și pentru Fred, viața și întâmplările la care iau parte sunt predeterminate de porunci ce vin inexorabil din sfera Thanatosului. Întregul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
din București, automobilist și aviator prețuit de protipendada orașului, Fred Vasilescu descoperă, după deliciile erotice oferite de Emilia, că moartea ni se relevă oricum și oricând. Printr-o anamorfoză, craniul este reactualizat de pachetul cu scrisori dosar al unei existențe dispărute. Anamorfoza, termen folosit eminamente în artele plastice 225, înseamnă deformarea calculată, precisă a unui obiect sau idei, astfel încât forma inițială să nu poată fi remarcată decât dintr-un punct determinat. Aceasta implică inteligență și curiozitate intelectuală din punctul de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de asemeni, ca să evit indiscrețiile."370 Trecerea sub tăcere a simțămintelor, reala "ofrandă" adusă actului creator prin îndepărtarea de persoana iubită pot fi reținute ca semnificative pentru dimensiunea sacrificială a demersului creatorului. Interesul sporit pentru construirea întregului roman pe "existențe dispărute" transcende aceleași limite și intensifică sistemul conotativ. Solicitarea de a scrie formulată, în primul rând, către doamna T., dar și de către Fred, are, prin prisma acelorași miteme baladești, rolul "comenzii" lui Negru-Vodă de a se înălța acea mânăstire singulară prin
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Flotilei de Bahlui, care se exersau în timp ce transcriau note și amuzându-se schimbau cheile (puneau un "bă" în loc de "fă", cheia "nasol" era frecventă pentru cântarea celor detestați). * * * Se amuzau cu jocul purificării penelor și pieilor, după modelul aflat de la triburi dispărute. Astfel că protejații Comandorului de la Flotila Clean for Mutter-Landsprache se puteau curăța de păcate urmând ritualul rajahului din Manipur 55. Sublimul Protejat al Zeilor se îmbrăca în haine scumpe și se îmbăia pe o estradă de scânduri ridicată în bazar
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
vrai" (Sollers), descriptiv, aproape flaubertian nu prea se potrivește cu rapiditatea derulării imaginilor tv full color sau cu bruiajul adesea polemic ale dezbaterilor video. Le Clézio este un scriitor al solitudinii și peregrinării (l'errance) pe continente invizibile, tip lumile dispărute ale Americii Latine. Decât să zugrăvească Parisul, cu răsștiutele sale străzi și cafenele sufocante, și în general Occidentul "mișunând de viață", autorul preferă să scrie despre "periferia lumii", ca de pildă Israel, taberele palestiniene (Steaua rătăcitoare), despre Africa, despre condiția
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
care muriseră sute de oameni. Pe scurt, don Luis este un criminal de război, autorii cărții amintite mărturisindu-i lui Paco că una dintre victimele lui don Luis fusese tatăl lui Poe. Legând acest fir, fostul romancier îl caută pe dispărutul ACP-ist, tânărul Poe, în care întrezărește pe eventualul realizator al Crimei Perfecte. Atașantul personaj, retras acum în orășelul Castellon îi confirmă bănuiala. O făcuse din altruism, ca să-l scutească pe el s-o facă, convins totodată că, pentru un
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
doar Constantin Pricop (consacrat, de altfel, între timp ca istoric și critic literar), a cărui Viață fără sentimente depășește, net, multe dintre producțiile autorilor etichetați drept "poeți". La fel, excepțiile de la regula celor două cărți publicate sunt, în cazul autorilor dispăruți, cât se poate de relevante: Irina Andone, Petru Aruștei, Nicolae Manea, Alexandru Mălin Tacu, fiecare constituind, în felul său, un "caz". În ceea ce îi privește pe scriitorii incluși în dicționar, se cuvine să accentuez un fapt care cititorului îi va
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
oreille" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.346]. Ambiția de a provoca și menține misterul ține de nevoia de a stârni curiozitatea și dorință: "En deux jours, elle vendit ce qu'elle puț sortir, des bibelots, des bijoux, et elle dispărut avec une dizaine de mille francs, sans dire un moț à la concierge; un plongeon, une fugue, pas une trace" [Zola, Nana, p.237]. 40 Existența familiei Balbi este învăluita în mister și ritmata de apariții și dispariții enigmatice: "La
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
la chair de soie, aux nudités de statue, vivante jouissance qui laissait derrière elle une odeur de plaisir tiède" [Zola, La Сurée, p.243]. Această reușită lovitură de teatru este garantată prin frumusețea provocatoarei sale soții: "Vers une heure, Saccard dispărut. Îl avait goûté le succès de șa femme en homme dont le coup de théâtre réussit" [idem]. "Îl avait une idée: "Și tu en parlais au député Rousselin, îl pourrait me donner un excellent conseil. Moi, tu comprends que je
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
din lumea de dincolo. Întregul fragment stă sub semnul afirmației inițiale: tal foști, în care verbul la perfectul simplu subliniază imposibilitatea reîntoarcerii din moarte la viață. O rigiditate similară, consecință a comunicării întrerupte, se regăsește la Quasimodo în privirile ființelor dispărute, de o tulburătoare fixitate: Umbla-vom prin case tăcute, / unde stau morți cu ochi deschiși / copii maturi de-acum / prin zâmbetu-ntristat, / iar frunze bat în geamuri liniștite / la miezul nopților. // Avea-vom glas de morți și noi / chiar dacă vii uneori
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
aproape de Fondul Monetar Internațional. Societatea argentiniană, altădată atît de încrezătoare și de prosperă, a suferit transformări profunde. Majoritatea populației s-a văzut marginalizată, o întreagă generație a crescut fără să aibă parte de un sistem educativ adecvat, numărul de morți, dispăruți și exilați datorită dictaturii nu a fost întrecut decît de cel datorat sărăciei. Dincolo de criza economico-financiară actuală, Argentina se confruntă cu o criză de valori, care vine din istoria sa mai îndepărtată sau mai apropiată, criză pe care demagogia peronistă
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
cea mai riscantă dintre ipoteze: eventuala zidire a soției ucise. Oamenii legii sînt invitați să lovească pereții pivniței pentru a se convinge de autenticitatea granitului lor. Un țipăt lugubru se aude dinăuntrul unuia, la această neașteptată provocare. El aparține pisicii (dispărute subit după incident), martor și deconspirator al crimei, supraviețuind malefic, timp de cîteva zile, în zidul proaspăt tencuit, prin îngurgitarea creierului nefericitei victime. Pînă și acest ultim detaliu simbolic al mărturisirii organice, pline de cauzalitate și efecte, capătă un sens
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
El rezistă în apele înghețate ale oceanului, plutind agățat de coșciugul lui Queequeg (un cifru prin excelență al morții devine astfel, aici, singurul instrument de protejare a vieții!), pînă cînd ambarcațiunea (cu nume simbolic) Rachel, "aflată în căutarea propriilor copii dispăruți", îl găsește "și îl primește la sîn ca pe oricare altul dintre orfanii acestei lumi". Deși "ficțional" și "limitativ" în percepțiile sale, precum toți naratorii, Ishamel are o funcție ontologică, s-ar putea spune supremă. Prin el, istoria își continuă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ar fi accesibilă numai celor căsătoriți, "îndrăgostiților" în general, "uniți suprem" în intensitatea transcendentă a dragostei. De aceea, după moartea lui Gwendolen, el îl întreabă pe Deane (complet în necunoștință de cauză!) dacă știe ceva, ofen-sîndu-l astfel cu sugestia că dispăruta lui soție ar fi ascuns un mister major. Anii trec, iar protagonistul nu mai reprezintă demult o promisiune în lumea literară. Vereker însuși moare între timp, fără a avea ocazia să confirme ori să infirme eventualele "descoperiri" ale naratorului în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
acestuia cu Cicely Boyd, în anii șaptezeci) și, deci nepoata lui... Paul însuși. În paralel, urmărim eșecurile lui Claire Newman (divorțată de Philip Chase) în stabilirea unei comunicări viabile cu fiul ei adolescent, precum și căutările sale disperate a urmelor sorei dispărute (Miriam) în urmă cu treizeci de ani (descoperirea va fi macabră: Miriam a fost ucisă din cauza unei întîmplări stupide, aceea de a fi asistat, fără voie, la dezvăluirea unui complot IRA) și ale lui Doug Anderton, retrogradat, la ziarul prestigios
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
european. În sfîrșit, problema identității se pune pînă și în romanele cu tematică modernă, unde misterul și poezia se îmbină adesea pe un fundal postmodern foarte clar trasat. În Kara Kitap/Cartea neagră (1990), un avocat istanbulez își caută soția dispărută, dar, de fapt, el se află, metaforic, într-un efort (eșuat) de regăsire a sinelui propriu. La fel, Yeni Hayat/Viața cea nouă (1995) ne confruntă cu experiența paranormală a unui student la Politehnică, căruia lectura cărții cu acest titlu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
îi devine sinonimă cu o cunoaștere parțială".81: "Mă uit în trecut și nu înțeleg/ urmele pașilor mei./ Privesc înghețată zăpada,/ Prin care picioarele mele desculțe/ (îmi amintesc), s-au năruit./ Dar urmele lor închipuie semne,/ În alfabetul unei lumi dispărute./ Ieri, ce voiam să spun,/ Și, mâine, cum voi mai citi/ Durerea mersului de-acum,/ Când clipele obeze/ par ani și anii epoci/ Nehotărâte și fără sfârșit?/ Niciun răspuns nu se naște/ Decât când nimeni nu mai are/ Nevoie de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și întreagul conținut abscons al poeziei Ilenei Mălăncioiu: "Mă uit în trecut și nu înțeleg/ urmele pașilor mei./ Privesc înghețată zăpada,/ Prin care picioarele mele desculțe/ (îmi amintesc), s-au năruit./ Dar urmele lor închipuie semne,/ În alfabetul unei lumi dispărute./ Ieri, ce voiam să spun,/ Și, mâine, cum voi mai citi/ Durerea mersului de-acum,/ Când clipele obeze/ par ani și anii epoci/ Nehotărâte și fără sfârșit?/ Niciun răspuns nu se naște/ Decât când nimeni nu mai are/ Nevoie de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]