4,131 matches
-
New York - Jocul de basket-ball, autori Naismith și Gullick. 1893: primul regulament al jocului de baschet; 1895: practicarea jocului de baschet de către fete (S.U.A.) - baschetul a fost primul joc sportiv cu care fetele au apărut în competiții. 1897: primul joc 5x5 disputat între Universitatea Yale și Universitatea Pennsylvania s-a încheiat cu scorul de 32-0. 1898: o echipă nord-americană apare la Paris; 1905: profesorul dr. Schmidt introduce jocul de baschet în Gemania. 1906: apare în Franța; 1932: se înființează Federația Internațională de
BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI. In: BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI by CĂTĂLIN CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/360_a_642]
-
Notre Dame în fața a 16000 de spectatori; 1935: primul Campionat European masculin la Geneva, pe care îl câștigă Letonia, a participat și echipa României. 1936: baschetul este introdus la Jocurile Olimpice de la Berlin, unde s-au prezentat 22 de echipe, finala disputându-se între S.U.A - Canada (19-18); În România principalele date care vizează apariția și evoluția jocului de baschet sunt următoarele: 1921-1992: jocul de baschet este importat de țara noastră din SUA prin intermediul societății americane YMCA. Societatea YMCA organizează, pentru
BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI. In: BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI by CĂTĂLIN CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/360_a_642]
-
importat de țara noastră din SUA prin intermediul societății americane YMCA. Societatea YMCA organizează, pentru elevii unor licee mari din capitală jocuri demonstrative de baschet. Iunie 1922: se organizează prima competiție de baschet pentru echipele școlare. Se înscriu cinci echipe,finala disputându-s între echipele liceelor Mihai Viteazul și Spiru Haret (9-5). 1924: baschetul este practicat și de studenții ANEFS. 1929: primul campionat pentru echipe de cluburi - între 6 echipe -cu sistem eliminatoriu, câștigat de echipa Tenis Club Român (TCR). 1931: ia
BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI. In: BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI by CĂTĂLIN CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/360_a_642]
-
loc afilierea FRB la FIBA. România devine membru fondator alături de Anglia, Argentina, Cehoslovacia, Grecia, Italia, Lituania, Elveția și Portugalia. 1932: apare regulamentul jocului de baschet comentat autor Nicula Duțescu. 1933: primul campionat de baschet: au fost înscrise 6 echipe, finala disputându-se între TCR și Sportul Studențesc (9-7). 1934: în Cehoslovacia (Praga) are loc primul turneu în străinătate al unei echipe românești de baschet fost al echipei Juventus. 1934: organizarea primului campionat universitar masculin bucureștean ANEFS - Drept. 1935: Geneva - participăm la
BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI. In: BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI by CĂTĂLIN CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/360_a_642]
-
înscris din acțiune este de două sau trei puncte iar atunci când se realizează ca urmare a unei aruncări libere este de un punct. Echipa este compusă din maximum 10 sportivi cu drept d joc, iar pentru turneele în care se dispută mai mult de 3 jocuri, 12 sportivi cu drept de joc. Durata jocului este de (4) perioade (sferturi) a câte 10 minute fiecare, cu pauză de 2 minute între perioadele (sferturile) 1-2 și 3-4 și înaintea fiecărei prelungiri, iar între
BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI. In: BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI by CĂTĂLIN CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/360_a_642]
-
2 puncte; joc pierdut = 1 punct; După calculul punctelor, se stabilește clasamentul în ordinea descrescătoare a numărului total de puncte. La egalitate de puncte, se ia în considerare victoria directa, iar daca egalitatea persista, se face punctaverajul din toate jocurile disputate în serie. La fiecare ora, o echipa din serie este de serviciu si se îngrijește de fluier, foaie arbitraj; Stabilirea timpului de începere, de încheiere a primei reprize si de încheiere a jocului este urmărit de profesor si echipa de
BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI. In: BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI by CĂTĂLIN CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/360_a_642]
-
puțin două direcții de abordare a psihopatologiei. O abordare din perspectiva psihiatriei clinice și o alta din perspectiva științelor umane. Le vom urmări succesiv. Psihopatologia este o interogare asupra fenomenului psihic morbid, sau a psihismului patologic. „Morbidul psihic” și-l dispută atât curiozitatea filozofică, dar și dorința de cunoaștere medico-psihiatrică. Filozofia integrează „existența patologică” în concepția antropologică, pe când psihiatria include „nebunia” în sfera medicinei etichetând-o ca boală. Se pune deci în mod legitim întrebarea: pe ce teren se vor întâlni
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de Ajuriaguerra). Acest mod de a înțelege sănătatea cât și boala ne amintește de teza lui C. Bernard pentru care „sănătatea și boala” nu sunt decât două moduri esențialmente diferite. Ele nu trebuie considerate ca principii distincte, entități care-și dispută între ele organismul viu. În realitate, între aceste două moduri de a fi nu există decât diferențe de grad: exagerarea, disproporția, dizarmonia fenomenelor normale constituie starea de boală. Dacă privim problema normalității și a anormalității dintr-o perspectivă antropologică, sănătatea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
spațiu al clinicii bolnavul își expune simptomele sale subiective pe care medicul le convertește în „obiecte ale cunoașterii medicale”. În felul acesta se stabilește o legătură de comunicare între „cunoașterea medicală” și „suferința bolnavului” (M. Foucault). În cadrul spațiului clinic se dispută vizibilul (persoana bolnavului) cu invizibilul (boala ca suferință) sau, altfel spus, „persoana” și „discursul”. În felul acesta, spațiul clinicii devine zona în care se realizează „spațializarea” și „verbalizarea” patologicului. Această verbalizare a suferinței, prin expunerea de către bolnav a acuzelor sale
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
morbide. Concept operațional, personalitatea desemnează o multitudine de aspecte, reunite sintetic în cadrul unui sistem structural unic, reprezentate prin aspectele biologico-genetice, psihologice, morale, culturale și sociale. Ea constituie, din aceste motive, un obiect de studiu multidisciplinar, pe care însă și-l dispută cu întâietate psihologia și psihopatologia, urmate de psihiatrie, psihanaliză și psihoterapie. În ceea ce privește definițiile personalității acestea sunt multiple și nu vom selecta dintre acestea decât pe cele în direct raport cu sfera psihologiei și în special a psihopatologiei. Facem aceasta întrucât
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și-asemeni lui întregi mărunte seminții/ de apă de aer și de uscat.” Sub alibiul polarității tutelare, P. își desfășoară textele după un ritm de sistolă și diastolă, vertebrând dublul regim (nocturn/diurn) al ființei prin dublul regim al poeziei, disputată în egală măsură de vizionarism, teratologie, oniric și grotesc, ca și de prozaism, naturalețe, trezie și organic. Prefigurat de Juventus, Exuvii (1997; Premiul ASPRO) este un roman atipic, mai degrabă un vast poem în proză. Amortizând la extrem acțiunea și
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
cel semnat de Dan Cristea: „Așadar, depănând amintiri, în verile anilor ’70, putea fi văzut la mare un tânăr cu alură de baschetbalist, cu mâini și picioare lungi, umblând ușor aplecat, probabil din cauza înălțimii apreciabile. Era căutat, chiar răsfățat și disputat de grupuri de prieteni, căci constituia, în genere, un ferment al veseliei și bunei dispoziții de vacanță [...] Extrem de mobil și volubil, își sprijinea vorbirea abundentă cu o tot atât de abundentă gestică, mâinile zbătându-i-se, pur și simplu, în momentele discuțiilor
PRELIPCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
dintre Ion și Răscoala, romanele lui Liviu Rebreanu. Prezentând, în viziune comunistă, reforma agrară din 1945, ca o reformă de un tip aparte, prozatorul descrie confruntarea dintre două forțe care, în interpretarea dată conform orientării propagandistice a momentului, nu își dispută doar o anumită suprafață de pământ, ci însuși timpul istoric: țărănimea săracă, „îndrumată” de comuniști, și clasele avute. Momentul culminant al confruntării, realizat, în pofida tezismului, cu talent, e cel în care luncanii se bat cu țăranii unguri. Țăranii săraci se
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
nu constituie pentru M. un gen privilegiat, Golful sălbatic (1977), apărut în colecția „Romanul de dragoste” și al cărui tiraj s-a epuizat rapid, după alte criterii decât literare - accesibilitatea aparentă a subiectului: un conflict între două femei ce își dispută un bărbat sentimentalism etc. -, are totuși o calitate structurală, și anume construcția polifonică, bazată pe succesiunea vocilor narative ale personajelor: Roua Caraoglu - studentă la fără frecvență și lucrătoare într-o tipografie, Ozana Orghidan - studentă și jurnalist la revista „Universitas”, Șerban
MOTOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]
-
descoperit într-un album, Ada Udrescu iubește în adolescență, simultan, doi băieți. Înainte de a se putea decide în favoarea unuia sau a altuia, ambii sunt mobilizați în 1916, și unul dintre ei, Ștefan, moare pe front. Pe celălalt, Lucian, și-l dispută, după război, două surori, Coralia și Nicole. Cea de-a doua și-l face soț cu forța, dar este înșelată de el cu prima și, zdruncinată psihic, se afundă în bigotism. O altă fată, Milly, prietena cea mai apropiată a
MOVILA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288263_a_289592]
-
din roman - pasiunea a doi frați pentru aceeași femeie - este prefigurată în schiță de nuvela titulară a volumului Nălucile (1945). O femeie pendulează între doi bărbați, care însă nu sunt frați, și în Episod. În Cei trei o fată își dispută un băiat cu sora acestuia. Celelalte nuvele expun situații și mai puțin obișnuite, ciudate sau patologice. Venit să elucideze un caz, un inspector școlar îl lasă în suspensie, amintindu-și că tatăl său, moșier, îi împușcase mama, găsită în pat
MOVILA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288263_a_289592]
-
prima dintre cele „trei secțiuni generale” ale lucrării, P. își expune reflecțiile în legătură cu anumite probleme teoretice și noțiuni uzuale ale criticii (invenție, originalitate, creația în critică, diferența între eseu și studiu, cele două euri ale creatorului ș.a.), mult discutate și disputate în anii ’70. Câteva profiluri elocvente pentru opțiunile sale (Nicolae Iorga, Tudor Vianu, Valeriu Cristea, Nicolae Manolescu, Ion Pop ș.a.) completează schița principală. Comentariile de literatură română clasică și contemporană din a doua secțiune vizează descoperirea elementelor de poetică în
PETRESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288788_a_290117]
-
sau transformării sociale (social change). În contextul acestei literaturi se are în vedere orice proces ce are ca rezultat modificări structurale sociale sau culturale: modernizarea sau industrializarea unei comunități, schimbarea unor modele culturale. Dispute în jurul ideilor de progres și evoluțietc "Dispute în jurul ideilor de progres și evoluție" Dacă ideea de istorie este mai veche, cea de progres și, în special, cea de evoluție sunt mult mai noi. Ideea de istorie a fost generată de perceperea variațiilor semnificative în timp a comunităților
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
totul superficial cu tranziția de la societatea tradițională la cea modernă. Este drept că ambele tranziții s-au petrecut în cadrul istoric mai cuprinzător al modernității, fie ea mai timpurie sau mai târzie. Poate că tocmai de aceea apar tot mai des dispute de toate felurile; de exemplu, între vocile de contestare a modernității în numele întoarcerii într-o lume tradițională de mult pierdută, cele de conservare a modernității cu tradițiile proprii, cele de reconstrucție a modernității viciate de propriul hubris sau cele care
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Sub bagheta discretă a lui Nae Ionescu (1890-1940), excesiv-pitorescul Gheorghe Racoveanu (1900-1967) producea - alături de câțiva colaboratori de excepție - zeci de pagini, deopotrivă de sobre și reconfortante, în revista de critică teologică Predania. Mai ales între anii 1940-1950, Dumitru Stăniloae își disputa prioritățile între Telegraful român și munca la Filocalie. Firește, compromisurile era vizibile. Unii adoptau o stilistică didacticistă, grăbită sau improvizată; alții sacrificau prea multe pagini unor contingențe minore ale istoriei. La aceasta se adaugă, în cazul fiecărui autor, o anumită
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
se suspectau cel mai adesea de „turnătorie”. Călătorind spre satul bunicilor din Oltenia, pe distanța a 400 de kilometri între Timișoara și Craiova, abia auzeam călătorii dintr-un compartiment înghețat îndrăznind să vorbească. Geamurile erau bocnă, mizeria și foamea își disputau prioritatea între closet și vagonul „restaurant”, pancartele roșii curgeau dintr-o stație în alta, trădând zelul secretarului de partid din Mehedinți sau obediența josnică a primarului de la Strehaia. România se gudura la picioarele tiranului. Între diplome și coronițe, anii curgeau
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
obscurilor antecesori presocratici. Cearta pe marginea genealogiilor - care includ cartea nașterii lui Iisus Hristos din „arborele lui Iesei” - a trădat mereu fascinația lumii vechi pentru Antichitate. La întretăierea marilor culturi și civilizații - cu precădere în bazinul mediteranean - tradițiile s-au disputat mereu cu vehemență. Nimeni nu credea într-o epifanie a adevărului pe un suport tabula rasa. În ceea ce privește creștinismul primar, apartenența la tradiția (parádosis) apostolică era un mod indispensabil de supraviețuire. Din primele sale decenii, tradiția a devenit pecetea identității ecleziale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
suprapuneri conceptuale (relativizarea distincției dintre antropologia culturii și istoria religiilor). Alte aprecieri vădit simplificatoare pot fi anulate oricând prin forța unor contraexemple 1. Evanscența formelor tradiționale de trăire religioasă nu implică neapărat dialectica polară sentiment/rațiune, așa cum a fost ea disputată de Hegel vs Schleiermacher 2. Este nu mai puțin adevărat că modernitatea postiluministă a coincis cu apariția unei noi discipline umaniste, la intersecția dintre spumosul revival protestant al filologiei, programele posttridentine de inculturație catolică, revoluția științelor naturii și istorism - toate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
contrastul dintre proiectul modernității și orice cultură sacră care o precedă, găsesc ingrată imensa paranteză în care Omul recent introduce istoria teologiei creștine. Mai întâi, trecerea din Evul Mediu (sec XIII-XIV) către zorii modernității rămâne neclară 1, deși istoria ideilor disputate în această perioadă ascunde o istorie plină de tâlcuri. Cum s-a produs întâlnirea între tradiția religioasă iudeo-creștină și spiritul culturii grecești în momentul patristic și cel scolastic? Care sunt epistemologiile subiacente care separă Răsăritul grec de Apusul latin? Cum
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
noastră viață o încercare de restaurare a demnităților pierdute de primul om? Începuturile repatrierii sunt pavate de frică și afectele satelite: angoasă nedeterminată, melancolii recesive, anxietăți difuze, fobii imaginare. Pentru început, în forul nostrul lăuntric vorbesc mereu mai multe voci, disputându-și dreptul de suveranitate asupra conștiinței noastre morale. Duhovnicul este cel care ne ajută să deslușim adevărata identitate a acestor voci. La început, sufletul angajat în lupta despătimirii resimte o distanță aproape insuportabilă între rădăcinile sale zvântate și izvorul de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]