8,849 matches
-
suprafața membranei limfocitului „β” ca receptor pentru antigen. Imunoglobulinele D libere provin fie din desfacerea celor aderente la suprafața celulară, fie prin sinteza unui număr redus de plasmocite. Se consideră că, receptorii imunoglobulinelor D de pe limfocit facilitează stimularea limfocitelor pentru diviziune și diferențiere. Imunoglobulina D serică prezintă o activitate de anticorp. În serul gravidelor s-a înregistrat o creștere semnificativă a nivelului de imunoglobuline D, dar numai în timpul travaliului, valoarea sa anter și postspartum fiind normală. 3.4.5. Imunoglobulina „E
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
afla numărul elementelor nucleate/mm3 de măduvă se procedează ca la numărătoarea de leucocite. Se folosesc pipete și lichidul de diluție (cu soluție de H3C-COOH) pentru leucocite. Se folosește o diluție de 1/50, pentru aceasta recoltându-se sânge până la diviziunea 0,2 a pipetei. Numărătoarea se face în camere de numărat obișnuite. Limite normale: 70.000-100.000 de elemente nucleate/mm3. această cifră cuprinde toate elementele nucleate indiferent de serie. Metoda permite, cunoașterea stării proliferatorii a măduvei. 5 .4. RAPORTUL
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
mod mai special în simbolul "încarnării", care nu a fost încă întîlnit pînă acum. Trebuie deci să semnalăm că termenul de "încarnare a spiritului" utilizat pe parcursul descifrării nu va însemna nimic altceva decît organizarea manifestă a materiei, cu alte cuvinte diviziunea muncii între organele somatice: armonia, la nivel uman, "încarnarea" înseamnă exigența auto-organizării, a auto-armonizării vieții psihice de către spiritul uman. Deoarece cauza fundamentală a acțiunilor sînt tensiunile interioare, intențiile motivante supraconștiente sau subconștiente, încarnarea spiritului înseamnă armonizarea conflictului de motive, imposibil
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de subliniat rolul deosebit al modelului birocratic creat de Max Weber, prin lucrarea “Teoria organizațiilor economice și sociale” în care, aprecia el, prin birocrație se atinge perfecțiunea, dat fiind faptul că principalele ei caracteristici sunt: "ierarhia clar definită, o înaltă diviziune a muncii, înalt grad de specializare, reguli precise privind sarcinile și drepturile lucrătorilor, proceduri riguros prescrise, sistem centralizat de documente scrise, impersonalitatea relațiilor în cadrul organizației, promovarea pe bază de abilitate și de cunoștințe de specialitate" citat după: N. Postăvaru, Decizie
Managementul complexului de fitness by Cătălin Constantin Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/1650_a_3075]
-
pag. 15. Gradul de birocratizare a unei organizații depinde de intensitatea aplicării caracteristicilor de mai sus, birocrația fiind prezentă la multe organizații din zilele noastre. 12 în primul rând structura organizației și mecanismul funcționării acesteia, dar și activitatea conducătorilor: principiul diviziunii muncii, potrivit căruia, cu cât gradul de specializare în execuția muncii este mai mare, cu atât va fi mai mare eficiența; principiul autorității și responsabilității, autoritatea managerilor decurgând din dreptul lor de a da ordine și trebuie însoțită întotdeauna de
Managementul complexului de fitness by Cătălin Constantin Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/1650_a_3075]
-
originară, integratoare, a marilor narațiuni care legitimau altădată ordinea priorităților, gustul, puterea și moravurile. Politica, etica și economia, de pildă, căpătaseră întemeiere doctrinară în scrierile Stagiritului, cel care le și grupa în tiparul clasic al "filosofiei practice". Separarea ulterioară și diviziunile repetate pot fi un indiciu al progresului speculativ, dar și semn al risipirilor fără număr sau al dezunirii ireversibile. Filosofia s-a scindat radical, dar și economia și-a brăzdat dezarmonic teritoriul, uitînd fundamentele dar și rațiunea originară. Epistema recentă
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
face respectînd regulile de justiție. Despre organizarea eco-nomică, Platon vorbește, în special, în Republica, ca avînd același scop final: purificarea și eliberarea sufletului. Astfel, este descris un Stat ideal, perfect just, grupînd indivizi de meserii și specializări diferite, tocmai această diviziune a muncii fiind liantul organizării sociale. Cetatea ideală a lui Platon cuprinde trei clase: cea a agricultorilor, a meșteșugarilor și a comercianților, care-i asigură prosperitatea materială; cea a războinicilor și gardienilor, care-i asigură apărarea și ordinea interioară și
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
considerată un prim tratat de finanțe publice. O altă lucrare importantă a sa, Oecono-micus, conține principii practice de organizare și conducere a agriculturii, autorul ilustrîndu-se ca precursor al managementului modern. Xenofon evidențiază rolul muncii ca sursă a avuției, și al diviziunii sociale a muncii ca mijloc de creștere a acesteia. El arată că nivelul diviziunii muncii depinde de gradul de dezvoltare a pieței.30 Agricultura este considerată principala sursă de sporire a avuției, "mama și doica tuturor îndeletnicirilor" și autorul e
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
conține principii practice de organizare și conducere a agriculturii, autorul ilustrîndu-se ca precursor al managementului modern. Xenofon evidențiază rolul muncii ca sursă a avuției, și al diviziunii sociale a muncii ca mijloc de creștere a acesteia. El arată că nivelul diviziunii muncii depinde de gradul de dezvoltare a pieței.30 Agricultura este considerată principala sursă de sporire a avuției, "mama și doica tuturor îndeletnicirilor" și autorul e preocupat de problema creșterii productivității muncii și a randamentului în agricultură. În Hieron (cap
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
considerabilă. Societatea sclavagistă se afla la apogeul său. Proprietatea privată și raporturile stă-pîn sclav sunt considerate ca înnăscute și veșnice. Proprietatea este o parte a gospodăriei private, iar arta de a o dobîndi parte a economiei. Dezvoltarea schimburilor și apariția diviziunii muncii sunt fenomene sesizate și apreciate de Aristotel, care solicită intervenția statului pentru stimularea schimbului, prin care se echivalează diversele obiecte și munca. Autorul arată că schimbul e imposibil fără egalitate, iar egalitatea fără comensurabilitate. Filosoful stagirit deosebește economia de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
avuției sociale, importanța educației, a științei, a sănătății etc. De asemenea, el subliniază rolul comerțului, în special al celui exterior, ce rezultă din necesitatea schimbului, care are la bază separarea, autonomia producătorilor, specializarea lor în condițiile diversificării necesităților și accentuării diviziunii muncii. Dar el nuanțează, considerînd comerțul mărunt ca pe un fenomen necesar, făcînd parte din domeniul econo-miei; iar comerțul pe scară mare ca pe un fenomen nedrept, inclus în sfera hrematisticii. Gîndirea economică a lui Aristotel, ca și cea a
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
activitatea proprietarilor de teren ca o producere de bogăție. De unde opoziția față de celelalte domenii de activitate, cum ar fi comerțul sau industria, considerate de către Quesnay drept "clase sterile". Producția poate fi realizată individual sau de către mai mulți indivizi. Conștientizarea acestei diviziuni a muncii este meritul economistului. Diviziunea muncii disociază actul individual de rezultatul său social. Pe de altă parte, fiecare in-divid nedispunînd în mod necesar de o dotare inițială cu bunuri pe gustul său, schimbul se impune ca un mod de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
producere de bogăție. De unde opoziția față de celelalte domenii de activitate, cum ar fi comerțul sau industria, considerate de către Quesnay drept "clase sterile". Producția poate fi realizată individual sau de către mai mulți indivizi. Conștientizarea acestei diviziuni a muncii este meritul economistului. Diviziunea muncii disociază actul individual de rezultatul său social. Pe de altă parte, fiecare in-divid nedispunînd în mod necesar de o dotare inițială cu bunuri pe gustul său, schimbul se impune ca un mod de coordonare socială eficace, permițînd depășirea conflictelor
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Emigrăm spre un nou continent al Spiritului, în răspărul hazardului, spre un nou deism, reînviind ideea de Dumnezeu, inteligibilitate misterioasă, Marele Anonim, cu o disperare secretă cauzată de dublul infinit al lui Pascal, de a nu-l afla nici în diviziunea neîncetată a atomului, nici în roirea fără margini a stelelor. Antropologia și psihanaliza sunt considerate adevărate "flageluri intelectuale" ce sugrumă, cu ajutorul mașinilor dorinței psihosomatice, cultura modernă. "Pentru a pune lucrurile la locul lor, orice metamorfoză trebuie interpretată ca o psihogeneză
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
economiei, între fibrele care se contractă și cele care recuperează”. Din punct de vedere al rolului pe care îl deține ereditatea, Gârleanu, D., Tănăsescu, I., deosebesc două forme de manifestare a coordonării : coordonarea motrică înnăscută; coordonarea motrică dobândită. Acceptând această diviziune, credem că cei cu un nivel mai ridicat de coordonare motrică înnăscută posedă posibilități mai mari de dezvoltare a acestei capacități, deoarece, având aceste calități ereditare, este mult mai ușor să educăm coordonarea și să creștem eficiența mișcărilor unui individului
Minte sănătoasă în corp sănătos by Maria Larisa Arseni () [Corola-publishinghouse/Science/1706_a_2942]
-
urban-spațiale reflectă tabloul peisajului urban, atât sub raportul genezei unităților componente, cât și al relațiilor dintre acestea. Aglomerațiile urbane reprezintă ansamblurile constituite sub influența și în jurul orașelor mari (cu peste 100.000 locuitori) în care se află o serie de diviziuni administrative alăturate, a căror populație este legată în mare măsură de activitățile desfășurate în oraș (loc de muncă, activități comerciale etc.). Practic, aproape pentru fiecare din cele 254 orașe mari din spațiul arabofon poate fi identificată o arie a aglomerației
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
de „luminare” și viața-mi luminează”. Luceafărul făcînd parte din operatorii magici salvatori trebuie să scoată din Întuneric, să salveze pe fata de Împărat. În cadrul regimului diurn simbolic se găsesc două scheme dinamice una „diairetică” din grecescul diairesis care Înseamnă diviziune și una ascensională, eliberatoare, expiatorie. Diviziunea mai poate fi Înțeleasă și ca o separație de starea anterioară, socotită impură sau malefică. Schemă ascensională nu va funcționa În cadrul poemei, fiindcă la nivelul operațional eroina nu va dori să se verticalizeze, nu
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Luceafărul făcînd parte din operatorii magici salvatori trebuie să scoată din Întuneric, să salveze pe fata de Împărat. În cadrul regimului diurn simbolic se găsesc două scheme dinamice una „diairetică” din grecescul diairesis care Înseamnă diviziune și una ascensională, eliberatoare, expiatorie. Diviziunea mai poate fi Înțeleasă și ca o separație de starea anterioară, socotită impură sau malefică. Schemă ascensională nu va funcționa În cadrul poemei, fiindcă la nivelul operațional eroina nu va dori să se verticalizeze, nu va dori salvarea din teluric, din
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
al fanteziei și va rata stadiul de albedo, stadiul cînd opera ajunge la perfecțiune, la maturitate asta Însemnînd În registrul descriptiv-poetic o renunțare la salvare, la angelizare. Cătălina se opune atît regimului diurn fantastic cît și regimului arhetipurilor anagogice. Refuzînd diviziunea și ascensiunea eroina rămîne ancorată În mundan, În Întuneric reacțiile de salvare ale Luceafărului Înscriindu-se În motivele mitice ale renunțării, ale eșecului taumaturgic, „vindecarea”mitică nerealizîndu-se la nivelul șamanic, magic sau fantastic. Cătălina rămîne amorsată numai la nivelul mithemului
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
statală, sesizabile începând cu secolul al XI-lea, au avut finalități diferite în țările Europei: în unele acțiunea de centralizare se va încheia dând naștere, către sfârșitul secolului al XV-lea, primelor state moderne; în alte țări se va menține diviziunea politică, împiedicând astfel realizarea unificării teritoriale și centralizarea instituțională. Această diversitate se întâlnea în Italia, unde orașele împărțeau teritoriile cu principate puternice și de întindere variabilă și în Germania, unde fărâmițarea politică a fost accentuată de marele interregn. Spania, cu
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
din țările Europei medievale trăsături specifice, datorită condițiilor interne și externe în care s-a desfășurat. Finalitățile au fost diferite: unele țări vor încheia procesul către sfârșitul secolului al XV-lea, dând naștere primelor state moderne, pe când în alte țări diviziunea politică va împiedeca unificarea teritorială și centralizarea instituțională. Ansamblurile create în acțiunea instituțională corpuri, ordine sau stări, Adunări reprezentative suprapuse într-o ierarhie bine structurată, caracterizează evoluția procesului pe plan european 74. Sistemul ierarhic corporativ relevă că cele mai vechi
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
realitate. 4. Monarhia și Adunările de stări în condițiile divizării politice: Imperiul german și Italia De la destrămarea Imperiului Carolingian până la înfăptuirea unificării statale, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Germania și Italia au rămas țări tipice ale diviziunii politice în Europa occidentală 300. Cauze multiple au contribuit la menținerea și adâncirea diviziunii politice în ambele țări. O deosebire a persistat însă în întreaga perioadă: în timp ce în Germania funcționa o autoritate centrală sub forma instituției imperiale, cu caracter nominal
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Italia De la destrămarea Imperiului Carolingian până la înfăptuirea unificării statale, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Germania și Italia au rămas țări tipice ale diviziunii politice în Europa occidentală 300. Cauze multiple au contribuit la menținerea și adâncirea diviziunii politice în ambele țări. O deosebire a persistat însă în întreaga perioadă: în timp ce în Germania funcționa o autoritate centrală sub forma instituției imperiale, cu caracter nominal pronunțat, în Italia s-a dezvoltat un policentrism politic. 4.1. Imperiul german 301
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Carol Quintul încerca în acest fel să împiedice limitarea absolută a privilegiilor sale imperiale. De aceste măsuri s-au bucurat în cele din urmă tot stările privilegiate care, atunci când nu le-au mai considerat profitabile, le-au desființat. În consecință, diviziunea politică a Germaniei s-a accentuat. Dieta de la Worms reflectă lupta egoistă dintre împărat și principii suverani. Dacă Reichsregiment se bucura de favoarea unor principi, explicația trebuie căutată în dorința lor de a profita de acest guvern în interesul propriei
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
nobilimii distingea între seniori (Herrenstand) și cavaleri (Ritterstand), cu aspecte specifice privind reprezentarea în privința provinciilor de la est sau vest de Elba: în cele dintâi, prelații, seniorii și cavalerii participau la adunare în aceeași curie; la vest de Elba se menținea diviziunea clasică în trei curii: clerul, nobilimea și reprezentanții orașelor 339. Cavalerii participau la Dietele provinciale, dar nu erau reprezentați în Reichstag. Dependența lor de puterea imperială excludea posibilitatea participării chiar și în Dieta imperială. În unele principate teritoriale cavalerii dețineau
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]