3,853 matches
-
petic de pămînt la țară, de care nu știe nimeni și, oricît de rău aș ajunge, nu mor eu de foame. Mă duc acolo și semăn tot ce-mi trebuie și-o să am ce mînca din plin. Iar dacă te doboară sărăcia, poți să vii și tu“ - am zis. „N-ai să rabzi de foame, eu pot face plantele să crească.“ „Vai, dar e prea tîrziu, Eliza, prea tîrziu. Amîndoi sîntem prea bătrîni ca s-o mai luăm de la-nceput și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
am putut de repede sub masa din sufragerie, care are pe ea o față de masă lungă, cu ciucuri, și am stat ghemuit pe un scaun până seara, când am ieșit la cină. Mi-era milă de PAM, că i-am doborât draperia, dar eram tare mândru de mine. Noroc că am coadă - și încă una stufoasă -. O pot ridica nu numai când mă întind ca un arc, ci și când simt că sunt un motan frumos, deștept și pornit pe fapte
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ajutându-i pe toți ceilalți să facă fapte bune. Ana știe că împotriva dușmanilor nu se poate lupta de unul singur ci numai împreună cu prietenii. Nici chiar Verde Împărat n-a reușit singur să alunge zmeii. A căzut la pat, doborât de ei. Dar o să mai afle Ana ceva: și anume că undeva în Munții Carpați, sub aripa întinsă a curcubeielor, e vestitul Tărâm al Culorilor unde trăiește un Prinț de demult cu puteri extraordinare. Ana nu-l cunoaște pe Prinț
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
încă mai așteaptă de la zmei minunile pe care aceștia le-au promis când au venit, dar zmeii își bat joc de ei, le otrăvesc aerul, apa și hrana. Alți zmei au adus cu ei topoare și securi, mașini mari de doborât arbori. Aceștia nu se vor lăsa până nu vor rade toate pădurile și nu vor dărâma toți munții din Țara noastră.... Da, Lăcomia, e o zmeoaică rea și hrăpăreață. Mi s-a prezentat drept o veche prietenă a Țării noastre
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Artistul tuturor timpurilor. Acum el vrea să așeze în vârful muntelui Gutin o sculptură ciudată. E un fus uriaș, un fus de lemn. De jur împrejur, în munții ăștia, se văd, însă, urmele unui dezastru: o întreagă pădure a fost doborâtă acum câteva zile de o furtună cumplită. Nu știu dacă e opera zmeilor. Ce știu este că zmeii au tăiat bătrânii codrii de dinaintea arborilor de acum. Pădurea asta tânără căzută la pământ e urmașa acelor codri seculari pe care
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
și Cleopatra erau doi peștișori din bolul care zace spart pe podea. Ana: ─ Aha, Deci, ei locuiseră în borcanul care se spărsese și acum zăcea pe podea. Nu știm cum a ajuns bolul pe podea, cine sau ce l-a doborât, intenționat sau din greșeală, dar ne putem imagina ce s-a întâmplat în continuare: apa s-a scurs din bolul spart și bieții peștișori, Antoniu și Cleopatra, care nu pot trăi fără apă, au murit. Bravo, Ana! Dar n-am
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ochi, adică al acelui rezultat straniu care vrea cu orice preț să unească vizibilitatea și enormitatea, avantajul și interesul, scumpetea și câștigul rentabil. Bătrânul, care trăiește timpul disponibilității, poate aduce în atenția unei societăți prea ocupate de exigența de a doborî stăvilarele unei indiferențe care degradează, descurajează și oprește fluxul impulsurilor al-truiste. Bătrânul se plasează în afara logicii eficienței, în afara acelui do ut des, a acelui do ut facias, a acelui facio ut des, a acelui facio ut facias. Bătrânului îi place
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
sărăcia-i toată. Apoi pe robi îi leagă cu mânele la spate; Se duc, se duc sărmanii, privind cu disperare În urma lor ogoare ce nu o se mai vadă, Și focul ce se înalță din șubrede colibe; Căci barbarul aprinde, doboară, mistuiește Tot ce nu poate duce, tot ce nu vrea să ducă, Și stoluri de victime cad moarte sub săgeată În vârf încârligată, al cărui fier subsese Din ierburi ucigașe un suc înveninat.” Această descriere admirabilă reînvie în chip plastic
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Toți o pot vedea. Nu-i secretă. Coulter îl străfulgeră pe Thaw cu privirea, apoi puse mîna pe acoperișul din linoleum, îl smulse și-l aruncă în viroagă. — Ce faci? țipă Thaw. — N-are rost! Ai spus-o singur! O dobor! Coulter dădu un picior zidurilor și împinse canistrele în viroagă. Thaw îl urmări abătut pînă cînd nu mai rămaseră decît niște stinghii și un zăngănit depărtat. N-ar fi trebuit să faci asta. Am fi putut să-i încropim un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ești. Noi construim propriul model de univers și nimeni nu dă un ban pe noi... — Da, un pămînt măreț al martirilor, domnule Rennie. Dincolo, în cimitir, e un monument dedicat lui Baird, Hardie și Wilson, niște țesători care aproape au doborît guvernul britanic pe la 1820. Guvernul era extrem de nesigur pe vremea aia. Tocmai cîștigase un război mare și șomajul era în floare. Mecanizarea industriei îi transforma pe bogați în și mai bogați, și pe săraci în și mai săraci, în special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
într-un colț și o săltă răsturnînd-o. Cărțile din rafturile de sus căzură în cascadă și se loviră de pardoseală cu un scrîșnet care cutremură camera. în jurul pereților erau rafturi lungi cu cărți, dosare, sticle și tuburi de vopsea. Le doborî cu mișcări largi, apoi se întoarse, abia respirînd, și se uită spre pat. Autorul stătea acolo cu o față mîhnită, dar tablourile și șevaletele reveniseră la locurile lor și, uitîndu-se în jur, Lanark văzu că biblioteca se întorsese liniștită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
plan care să te scoată la liman? Te mulțumești să bâjbâi în beznă? ― Asta e. Și așteptă reacția ei. Urmă o lungă tăcere. Prea lungă. Iar răspunsul, când veni, nu veni de la fată. Cineva îi sări în spate și îl doborî. Alte siluete țâșniră din tufișuri și-l înșfăcară. Reuși să se ridice, luptând. Însuflețit de o profundă oroare, continuă să lupte, chiar și după ce mai multe mâini viguroase îl imobilizaseră, copleșindu-i capacitatea, de rezistență. O voce bărbătească zise: ― O.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
mahonului, dar culoarea era închisă ca a lemnului de nuc lăcuit. Toate fură înregistrate de Gosseyn dintr-o privire. Totuși șovăia încă. Ar fi fost pur și simplu o prostie din partea cuiva care vrea să se predea, să se lase doborât ea hoț. Ciocăni din nou, de astă dată în tăblia dinspre, interior a ușii. Nici un răspuns. O rază de lumină se filtra printr-o ușă întredeschisă, în fundul coridorului. Se îndreptă înspre acolo și ajunse într-un salon spațios și confortabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
musafir. Coborî din pat și se spălă făcând mult zgomot, fluierând tare și fals. Trăia o experiență cu adevărat neobișnuită. Trebuia să-și facă cunoscută prezența, astfel încât gazda să nu fie luată prin surprindere și să cedeze impulsului să-l doboare pe loc. Continuă să fluiere strident și când trecu în bucătărie. Și nu fu mai puțin zgomotos când cotrobăi prin sortare și dulapuri. Zdrăngăni tigăile și farfuriile. Inspectă frigiderul bine garnisit, deschizându-l și trântindu-i sertarele și porțile containerelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Oricare ar fi fost cauzele ocaziei ce i se oferise, n-avea timp de pierdut. Odată treaba terminată, se opri și privi din nou strania scenă. Fuseseră nouă gardieni. Acum zăceau pe podea într-o dezordine bizară, ca niște popice doborâte dintr-o singură lovitură. Fără să mai analizeze ce și cum. se mulțumi numai să constate lipsa lui Eldred Crang. Privirea lui continuă să sară de la un corp la altul: două femei și trei bărbați. Prin minte îi trecu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
se îndreptase spre corpul inert al Ameliei Prescott, care zăcea pe podea în apropierea giganticului Thorson. Într-o clipă memoria îi reveni. Și zise cu brutalitate: ― Prescott, au injectat ceva în brațul soției tale cu o clipă înainte de a fi doborâți de efectul pulberii de Drac. Asta trebuia s-o omoare. Examineaz-o. Acum că strania inconștiență a acestor oameni căpătase o explicație, era momentul să treacă la un examen amănunțit al faptelor. Dacă sistemul de condiționare a aerului răspândise peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
bondarule“, i-am spus, „nu vezi că în fața ta e un geam și că din cauza lui drumul pe care îl crezi liber e numai o iluzie ? Pentru că vezi prin el, nu poți să vezi. Simplitatea erorii te împiedică și te doboară la pământ. Așa pățim și noi : ne poticnim, orbiți de transparențe. Încearcă și tu mai la dreapta sau mai la stânga, pe unde ți se pare că n-ar fi nimic...“. Dar el se zbătea furios, își apăra cu îndârjire traiectoria
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
plan care să te scoată la liman? Te mulțumești să bâjbâi în beznă? ― Asta e. Și așteptă reacția ei. Urmă o lungă tăcere. Prea lungă. Iar răspunsul, când veni, nu veni de la fată. Cineva îi sări în spate și îl doborî. Alte siluete țâșniră din tufișuri și-l înșfăcară. Reuși să se ridice, luptând. Însuflețit de o profundă oroare, continuă să lupte, chiar și după ce mai multe mâini viguroase îl imobilizaseră, copleșindu-i capacitatea, de rezistență. O voce bărbătească zise: ― O.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
mahonului, dar culoarea era închisă ca a lemnului de nuc lăcuit. Toate fură înregistrate de Gosseyn dintr-o privire. Totuși șovăia încă. Ar fi fost pur și simplu o prostie din partea cuiva care vrea să se predea, să se lase doborât ea hoț. Ciocăni din nou, de astă dată în tăblia dinspre, interior a ușii. Nici un răspuns. O rază de lumină se filtra printr-o ușă întredeschisă, în fundul coridorului. Se îndreptă înspre acolo și ajunse într-un salon spațios și confortabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
musafir. Coborî din pat și se spălă făcând mult zgomot, fluierând tare și fals. Trăia o experiență cu adevărat neobișnuită. Trebuia să-și facă cunoscută prezența, astfel încât gazda să nu fie luată prin surprindere și să cedeze impulsului să-l doboare pe loc. Continuă să fluiere strident și când trecu în bucătărie. Și nu fu mai puțin zgomotos când cotrobăi prin sortare și dulapuri. Zdrăngăni tigăile și farfuriile. Inspectă frigiderul bine garnisit, deschizându-l și trântindu-i sertarele și porțile containerelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Oricare ar fi fost cauzele ocaziei ce i se oferise, n-avea timp de pierdut. Odată treaba terminată, se opri și privi din nou strania scenă. Fuseseră nouă gardieni. Acum zăceau pe podea într-o dezordine bizară, ca niște popice doborâte dintr-o singură lovitură. Fără să mai analizeze ce și cum. se mulțumi numai să constate lipsa lui Eldred Crang. Privirea lui continuă să sară de la un corp la altul: două femei și trei bărbați. Prin minte îi trecu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
se îndreptase spre corpul inert al Ameliei Prescott, care zăcea pe podea în apropierea giganticului Thorson. Într-o clipă memoria îi reveni. Și zise cu brutalitate: ― Prescott, au injectat ceva în brațul soției tale cu o clipă înainte de a fi doborâți de efectul pulberii de Drac. Asta trebuia s-o omoare. Examineaz-o. Acum că strania inconștiență a acestor oameni căpătase o explicație, era momentul să treacă la un examen amănunțit al faptelor. Dacă sistemul de condiționare a aerului răspândise peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
a imprimat pe înregistrare. Adu-ți aminte ce spunea Gourlay. Monstrul ăsta pare capabil să recepționeze și să emită vibrații pe orice lungime de undă. Acum, după cele ce s-au întâmplat, e clar că nici o energie nu-l poate doborî - amintiți-vă ce-a făcut cu arma lui Kent, parc-ar fi fost o jucărie! - Ce fel de monstru avem la bord? exclamă cineva. Păi, dacă-i în stare să capteze energia și s-o transmită pe orice lungime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
un aer absent și nu se dădu la o parte din calea lor. Celălalt scoase un țipăt, își apucă arma și trase. Raza ucigașă pulsă, lovindu-se de perete, chiar lângă Grosvenor. Acesta reuși totuși să-l dezarmeze pe agresor, doborându-l cu un pumn. Omul - un partizan al lui Kent - îi aruncă o privire rea, mârâind: - Spion afurisit! O să-ți arătăm noi ție! Deși intrigat de purtarea bizară a individului, Grosvenor merse mai departe, dar pe măsură ce se apropia de secția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Dar nu-i momentul să vorbim despre asta. - Ba e un moment la fel de bun ca oricare altul. McCann nu păru să-l audă. - Nu văd cum ai putea să-i oprești, spuse el îngrijorat. Au arme destul de puternice ca să-ți doboare pereții. Cum Grosvenor tăcea, geologul adăugă, privindu-l drept în ochi: - O să fiu sincer cu dumneata. Sunt convins că ai dreptate, dar metodele dumitale mi se par cam imorale. - Alternativa este să candidez în alegeri împotriva lui Kent. Deoarece e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]