2,116 matches
-
erezie creștina prin însăși numele său își dovedește mărturisirea de credință psilodoar antroposom pe uscat mai există câteva vârfuri mai înalte dar acestea nu sunt verticale realitatea era filtrată cu grijă evenimente dispar și sunt înlocuite cu expresii și cuvinte doctrinare plate cu limbă de lemn uneori apar înghețuri târzii de primăvară care afectează vița de vie și pomii fructiferi înmuguriți pierderile mari de vieți omenești de pe fronturile primului război mondial erau încă proaspete în memoria americanilor scopul zonei sterling a
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
în ultimii ani ai vieții a continuat să aibă probleme financiare un loc important în producția energiei electrice are utilizarea potențialului hidroenergetic al râurilor această diviziune este utilă pentru scopurile practice dar nu corespunde în totalitate cu împărțirea filozofică sau doctrinară a budismului trupe suedeze au mai fost angajate totuși în luptă și după aceea la sfârșitul vieții sale regele era obligat de cele mai multe ori să folosească scaunul cu rotile în acest film elevii și angajații unui liceu sunt controlați de
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
poate chema război de gherilă. La 17 iunie, generalul John P. Abizaid a spus că forțele din Irak "realizau ceea ce eu aș descrie ca o campanie de gherilă clasică contra noastră. Este un conflict de intensitate joasă în termenii noștri doctrinari, dar oricum am descri-o este un război." Într-o declarație adresată congresului pe 18 iunie, delegatul secretarului pentru Apărare Paul Wolfowitz spunea: "Acolo se desfășoară un război de gherilă, însă noi îl putem câștiga." Totuși la 31 iunie, secretarul pentru
Ocuparea Irakului din 2003-2004 () [Corola-website/Science/297890_a_299219]
-
bazate pe traducerea unui cuvânt sau pe punctuații diferite au dus la dispute interminabile între înțelepții evrei. Studiul Torei are o importanță capitală în iudaism, fiind preocuparea esențială a omului. În ierarhia interioară a învățăceilor de Tora, "rabinul" este "autoritatea doctrinară" recunoscută. În lumea iudaismului, există diferite curente și instituții de studiu rabinice. Biblia ebraică cuprinde 24 de cărți grupate în 3 secțiuni. Acestea sunt: În principiu, Tora este obiectul de studiu permanent și zilnic. Tora este citită ceremonial și public
Iudaism () [Corola-website/Science/296541_a_297870]
-
ebraică cuprinde 24 de cărți grupate în 3 secțiuni. Acestea sunt: În principiu, Tora este obiectul de studiu permanent și zilnic. Tora este citită ceremonial și public în sinagogă, în zilele de Sâmbătă ("Șabat") și de sărbătoare. Gândirea filozofică și doctrinară a iudaismului se bazează primordial pe Tora." 2. Profeții" (נביאים, "Neviim"),"cei vechi": Talmudul este o compilație imensă de cazuistică reglementată de autoritățile rabinice din diferite locuri și perioade. Talmudul ca noțiune este o derivație a noțiunii de "studiu". Talmudul
Iudaism () [Corola-website/Science/296541_a_297870]
-
dar în jurul căreia se fac noi adausuri interpretative extratextuale. Talmudul este studiat zilnic iar întregul ciclu prestabilit de studiu durează cca. 5 ani, după care se reîncepe. Talmudul propriu-zis este format din "משנה Mișna" și "גמרא Ghemara" precum și din straturi doctrinare suplimentare, consacrate în expunerea și analiza fundamentelor iudaice din Mișna și Gmara. "Talmudul" ca noțiune include două variante: Talmudul Babilonian și Talmudul Ierusalomitan. Talmudul Babilonian este versiunea mai cunoscută și studiată. "Sâmbăta" este principala zi de sărbătoare evreiască, ziua de
Iudaism () [Corola-website/Science/296541_a_297870]
-
iadul, astfel ca să nu mai poată fi preocupată de nimic altceva decât de Dumnezeu în sine, de dragostea care o unea cu Dumnezeu. Sufiții - care au cunoscut de-a lungul istoriei islamului câteva sute de grupări - sunt deasupra oricărei împărțiri doctrinare a islamului, mai mult decât atât, ei își manifestă dragostea pentru întreaga creație așa cum reiese din acest fragment celebru din opera marelui mistic andaluz Ibn Arabi (1165-1240): Religia islamică a fost criticată, în primul rând, de către creștini care l-au
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
definit ca „religia cărții”, datorită importanței textelor sacre și a referinței la aceste texte ale revelației adunate în Biblie, dar această etichetare („religia cărții”) a fost făcută de reprezentanți ai islamului, creștinismul fiind religia lui Hristos, cel înviat. Totuși conținuturile doctrinare esențiale care îl caracterizează au fost elaborate în decursul secolelor și au dus la apariția multor confesiuni religioase, care - în diferite feluri - își exprimă legătura lor cu acest patrimoniu doctrinar comun. De-a lungul timpului, principalele divergențe s-au manifestat
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
islamului, creștinismul fiind religia lui Hristos, cel înviat. Totuși conținuturile doctrinare esențiale care îl caracterizează au fost elaborate în decursul secolelor și au dus la apariția multor confesiuni religioase, care - în diferite feluri - își exprimă legătura lor cu acest patrimoniu doctrinar comun. De-a lungul timpului, principalele divergențe s-au manifestat: În jurul acestor probleme de fond s-au manifestat, în plus, divergențe între creștini și în legătură cu: Primelor comunități creștine de origine ebraică ivite ca urmare a predicii lui Iisus Hristos și
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
oral al transmiterii mesajului lui Hristos și, mai târziu, de amploarea numărului de scrieri care îi fixau spusele, îndemnurile și credințele. Acest fapt, care n-a întârziat să producă dispute intestine în rândul mișcării, a pus în evidență necesitatea clarificării doctrinare (acordul asupra Crezului), a stabilirii setului de cărți inspirate (apariția Canonului biblic) și a fizionomiei instituției menite să vegheze la păstrarea valorilor comune (înființarea bisericii). Așadar, răspândindu-se în tot bazinul mediteranean, în secolul I e.c., creștinismul primar a avut
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
Corint, Efes, Alexandria și Roma. Această răspândire în aria geografică mediteraneană a favorizat posibilitatea transmiterii mesajului creștin atât în limba greacă, cât și în limba latină. În primele trei secole ale erei creștine (e.c.), în pofida apariției crizelor interne (pe teme doctrinare: gnosticismul, marcionismul, maniheismul, docetismul, nestorianismul, montanismul, pelagianismul ș.a.), crize care au dus la apariția unor Biserici cu caracter autonom, creștinismul a continuat răspândirea sa atât în imperiu, cât și în afara lui. Această răspândire n-a fost oprită nici măcar de persecuțiile
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
de trupe în orașele în care se țineau aceste sinoade și unde, din această cauză, taberele de susținători ai diverselor puncte de vedere teologice în confruntare se încăierau pe străzi. Caracteristica creștinismului din această perioadă a fost și dezvoltarea reflecției doctrinare condusă de teologii vremii (numiți, mai târziu, Părinții Bisericii): Augustin de Hipona, Ambroziu de Milano, Atanasie din Alexandria, Ioan Gură de Aur, Ioan Damaschinul, Vasile cel Mare, Grigore de Nyssa, Grigore de Nazianz etc. În secolul al V-lea, Bisericile
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
apărătoarea credinței ortodoxe (A treia Romă). Diferitele dezvoltări istorice ale imperiului Oriental (bizantin) și-ale celui Occidental (romano-barbar), cu trecerea timpului, au accelerat un proces de diferențiere tot mai mare între cele două comunități creștine. Aceste diferențieri atingeau atât aspecte doctrinare, cât, mai ales, formule liturgice și criterii disciplinare interne. O atare tensiune se manifestase deja în criza iconoclastă din secolul al VIII-lea, provocată de refuzul cultului imaginilor sacre (icoanelor) din partea așa-ziselor „sectoare ale creștinismului bizantin” (iconoclasmul), și, apoi
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
reciproca excomunicare a celor două Bisericii: Roma și Bizanț. Din acest moment, creștinismul bizantin (cunoscut cu numele de Ortodox) se va dezvolta accentuând caracterul său organizatoric conciliar și „autocefal” (autonomia deplină a fiecărei Biserici naționale, etnice), însă într-un cadru doctrinar și liturgic comun (de exemplu, Biserica ortodoxă rusă, etc). Cu toate acestea, în Orient au rămas și biserici în comuniune cu Roma, sau biserici care au revenit la această comuniune ca urmare a raporturilor organice cu Cetatea eternă (de exemplu
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
concursul deplin al unicului creator care este Dumnezeu. Adepții Islamului s-au referit în istorie la evrei, creștini și la ei înșiși ca la ,Oamenii Cărții’’, datorită faptului că cele trei religii se bazează pe anumite cărți de origine divină. Doctrinar, însă, creștinismul este perceput de către islam ca o formă de politeism (asociaționism, "sîrk" - în arabă "politeism"), așa cum este reflectat de chiar textul sfânt islamic (Coranul), în surata ("capitolul") 5, versetul 73, care spune textual că ""este blasfemie curată să pretinzi
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
musulmani, Inchiziția Spaniolă împotriva musulmanilor și evreilor a fost stabilită de către Regele Ferdinand și Regina Isabella pentru a finaliza purificarea religioasă a Peninsulei Iberice. În secolele care au urmat , Spania s-a văzut însuși, ca bastion al catolicismului și purității doctrinare. Spania a dus catolicismul spre ”Lumea Nouă” și Filipine ,insă regii Spaniei au insistat asupra independenței față de ”intervenția”papei,episcopii având interzis să raporteze acestuia.In sec.XVIII,conducătorii spanioli s-au tras mai departe de papalitate,alungând iezuiții din
Istoria Spaniei () [Corola-website/Science/298458_a_299787]
-
dublată de o vigoare pe măsura acestei curiozități. Pe de altă parte, marxismul a fost adoptat, adaptat și dezvoltat într-un variat evantai de idei și doctrine pe diverse meridiane și în diverse epoci. poate de aceea desemna uneori corpul doctrinar dezvoltat de Karl Marx; alteori termenul desemenează corpul doctrinar dezvoltat de Karl Marx împreună cu colaboratorul lui apropiat Friedrich Engels, pe la jumătatea secolului al XIX-lea. Acest marxism (adică marxismul „definit a fi mai mult decât ideile lui Karl Marx”) consistă
Marxism () [Corola-website/Science/298447_a_299776]
-
de altă parte, marxismul a fost adoptat, adaptat și dezvoltat într-un variat evantai de idei și doctrine pe diverse meridiane și în diverse epoci. poate de aceea desemna uneori corpul doctrinar dezvoltat de Karl Marx; alteori termenul desemenează corpul doctrinar dezvoltat de Karl Marx împreună cu colaboratorul lui apropiat Friedrich Engels, pe la jumătatea secolului al XIX-lea. Acest marxism (adică marxismul „definit a fi mai mult decât ideile lui Karl Marx”) consistă dintr-o "antropologie filozofică", o " teorie a istoriei" și
Marxism () [Corola-website/Science/298447_a_299776]
-
drastic după eșecul așteptărilor Venirii lui Christos din anii 1843-1847. Din adventismul original (millerit) s-au format mai multe confesiuni și denominații, adesea contestate pe diverse motive teologice sau social-politice. Unele dintre aceste confesiuni, slab organizate și cu slabă distincție doctrinară, au dispărut de mult, așa cum este cazul ramurii majoritare a mișcării millerite, "American Millenial Association" (numită și "Evangelical Adventists"). Alte ramuri adventiste s-au reunit mai târziu, cum ar fi cazul asociațiilor "Life and Advent Union" și "Advent Christian Association
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
000.000 de membri, pe toate continentele, cu numele de "Jehovah's Witnesses" (Martorii lui Iehova). Aceasta grupează, din 1917, majoritatea "Studenților Bibliei" în jurul doctrinelor și organizației lui Joseph Rutherford, care a înlăturat unele învățături russelite și a adus inovații doctrinare caracteristice (obligativitatea folosirii numelui sacru „Iehova”, organizația văzută ca teocrație — "regatul lui Iehova", etc.). Unele din aceste convingeri, cu puternice implicații sociale (accente antistatale, refuzul de a saluta steagul, pacifismul radical, cu refuzul serviciului militar, refuzul transfuziei de sânge, etc.
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
parohiile locale să își decidă singure doctrina. Hooker a pornit de la Thomas Aquinas, adaptând însă gândirea scolastică de o manieră latitudinară. El a argumentat că organizarea ecleziastică, la fel ca organizarea politică, e una din "chestiunile indiferente" lui Dumnezeu. Chestiunile doctrinare minore nu afectează mântuirea sufletului, ci sunt cadre care înfășoară viața morală și religioasă a credinciosului. Astfel, există monarhii bune și monarhii rele, democrații bune și rele, dar ceea ce contează e pietatea oamenilor. În același timp, Hooker susținea că autoritatea
Richard Hooker () [Corola-website/Science/308609_a_309938]
-
în România sfârșitului de secol XIX nu putea fi decât viața rurală, în care țăranul și satul tradițional trebuiau să fie actorii principali ai dezvoltării. De fapt, Constantin Stere s-a inspirat din doctrina curentului narodnicismului rusesc. Din cauza unor divergențe doctrinare, Constantin Stere și Constantin Dobrogeanu Gherea s-au despărțit. Primul a format Partidul Social Democrat al Muncitorilor, care a fuzionat cu Partidul Național Liberal, în timp ce al doilea s-a apropiat de marxism. Gruparea s-a constituit în jurul revistei Viața românească
Poporanism () [Corola-website/Science/308218_a_309547]
-
au meritul de a fi încercat o rezistență. Cele 36.000 de voturi cu care ei au trimis pe Stere în Parlament sunt dovada unei conștiințe cetățenești care face cinste Basarabiei. Impresionantă manifestație, dar incapabilă să apere de prigoană pe doctrinarul țărănismului integral. Culmea ironiei o constituie faptul că tocmai partidul național-țărănesc, la ale cărui întemeiere, organizare și expansiune Stere a avut un rol covârșitor, găsește cu cale să-i dea lovitura de grație. O sumedenie de oameni care n-au
Constantin Stere () [Corola-website/Science/306554_a_307883]
-
tradiției cât pe aprecierea arătată de Biserică. Un alt aspect important de semnalat este intenția pregnantă a autorului de a se folosi de aceste legende pentru a ilustra doctrina catolică. În acest sens, interpretările și explicațiile sale au un caracter doctrinar ușor de sesizat și pe alocuri aproape facil.
Legenda aurea () [Corola-website/Science/303032_a_304361]
-
PMR-ului în PCR a fost făcută din dorința lui Nicolae Ceaușescu, devenit prim-secretar al PMR în iunie 1965, care a vrut să demonstreze simbolic ruperea cu trecutul și orientarea politicii României, dar și renunțarea definitivă la orice pretenție doctrinară social-democrată, prin consfințirea înglobării social-democraților în rândul comuniștilor. Sub conducerea lui Ceaușescu s-au accentuat tendințele autonomiste față de URSS, evidențiindu-se în acest sens relațiile bune cu comuniștii chinezi, aflați în relații ostile cu sovieticii; condamnarea invadării Cehoslovaciei de către trupele
Partidul Comunist Român () [Corola-website/Science/303146_a_304475]