3,782 matches
-
București, 1987; Căruța cu nebuni 2. Niciodată lumina nu va mai bate la fel în geamuri și oglinzi, Editura Contact International, Iași, 2011; Robia timpului, Editura TipoMoldova, Iași, 2012. Volume de eseuri: Dorință și sinapsă, Editura Contact Internațional, Iași, 1992; Dogma sau libertatea gândirii esențele arcului reflex noetic, Editura Junimea, Iași, 2007; Al treilea clopot sacralitatea arcurilor reflexe, Editura Timpul, Iași, 2009; Taine sau alegorii o incursiune subcorticală, Timpul, Iași, 2010. A tradus și publicat volume de poezie semnate de Luigi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
că întreaga existența a Parizienei înseamnă teatru în sine, ca Pariziana este un "spectacol total" în care ea apare în diverse ipostaze, cum ar fi cele de autor, regizor, actor, scenograf, tehnician și chiar public. Ea îndrăznește să atace o dogmă fundamentală a epocii, cea a supunerii. Dacă, tradițional, pentru femei nu există o altă morală decât morală tăcerii, Pariziana refuză să se limiteze la rolul ornamental recunoscut de societate, ea are o viziune dinamică, ea inventează propriile scenarii. Pariziana se
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
și perspective. "Dramatizarea" românului se manifestă în scenele patetice și violențe, al căror instigator sau promotor este deseori femeia pariziana. Pariziana este femeia care relativizează delimitarea sferelor, ocupațiilor și locurilor. Prin originalitatea și singularitatea să, Pariziana îndrăznește să atace o dogmă fundamentală a epocii, cea a supunerii. Dacă tradițional, pentru femei nu există altă morală decât morală tăcerii, Pariziana refuză să se limiteze la rolul ornamental recunoscut de societate, ea are o viziune dinamică, ea inventează propriile scenarii. Prin modul în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
die Akademici und Professoren): este vorba despre retragerea trufașă în specializarea cea mai îngustă profesional, adică mai mărginită intelectual și aruncarea discreditului social asupra interesului diletant, adică îndrăgostit de cultură, în general" (Discernămîntul modernizării, Ed. Humanitas, Bucuraști, 2004, p.154). Dogmele academice nu slujesc adevăratul spirit științific, acesta fiind deturnat spre un utilitarism și un pragmatism de fațadă. De aceea avem nevoie de o nouă paradigmă universalistă, care să ofere o viziune unificatoare a științei, religiei și filosofiei, capabilă să producă
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
nouă perspectivă și ne îmbie la o nouă cercetare, menindu-ne unui timp covîrșit de speranța veșniciei, a clipei eterne ascunse în inima noastră și a unui spațiu care strigă după infinit. Pentru clasici și neoclasici, știința economică era asociată dogmei mecaniciste, de sorginte newtoniană. Chiar un om luminat precum Frank H. Knight, fondatorul Școlii de economie de la Chicago, numea mecanica "știința soră a economiei" (în The Etics of Competition, New York, 1985, p.25). La jumătatea secolului al XX-lea, Nicolas
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
să le considere din nou împreună, alături de religie. Parafrazîndu-l pe Marx, putem spune că pînă acum savanții nu au făcut decît să încerce să schimbe lumea, or, problema este de a o înțelege, de a o descifra. Manevrarea realului în numele dogmelor progresului și ale "acțiunii eficace" trebuie să înceteze în favoarea cunoașterii apariției și evoluției sale, a fascinantei sale complexități și metamorfoze. Se profilează, așadar, o mutație spirituală cu consecințe încă greu de evaluat, un nou elan al spiritului, o nouă Renaștere
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
există decît eficient și ineficient, iar diferența este determinată de o multitudine de cauze. Concepțiile enunțate sunt foarte apropiate de cele ale economiștilor instituționaliști, cu deosebirea că în cazul de față avem de-a face cu o eliberare voită de dogma raționalistă ce are la bază paradigma lui homo oeconomicus. Recapitulînd în final, iată care sunt principalele contribuții ale lui Janos Kornai: ciclicitatea ca o caracteristică a oricărui sistem economic, caracterul "genetic" al funcționării sistemelor economice, punerea în evidență a interacțiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
abat de la reguli, încercînd un soi de mondializare a democrației, o sarcină colosală, să recunoaștem. Se poate impune democrația prin forță? În acest caz, unde mai este societatea deschisă a lui Karl Popper? Aceasta se definește ca o societate fără dogme impuse de instanțe superioare, cu atît mai puțin exterioare, în care indivizii sunt liberi să se autodetermine. Deci, ei stabilesc regulile, în deplină suveranitate. E tot mai limpede că o astfel de societate devine iluzorie, chiar acasă la promotorii săi
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
și atașată puternic simbolurilor americane, de genul In God we trust, este foarte sensibilă la afirmarea Statelor Unite ca "națiune morală și universală", într-un registru providențialist. Vocația mesianică, de nouă țară a făgăduinței, de nou popor ales, libertatea erijată în dogmă, ostilitatea față de orice formulă clericală, ca intermediară între Dumnezeu și om, relația specială cu elementul iudaic sunt crezuri pe care americanii le vor apăra încă multă vreme. Fosta echipă de la Casa Albă avea zelul unor proaspăt convertiți, a unor creștini
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
nu e un simplu joc. Relativismul, sub semnul căruia e scrisă întreaga nuvelă, își găsește aici confirmarea: Eminescu este sceptic față de propriul lui scepticism. Filozof, el își face meseria denunțînd iluzia universală a lumii. Pisică filozof, el ar predica aceeași dogmă, iar pisica devenită popă ar blama pe cotoii care nu respectă postul.] 88 Eminescu: 2011, IX, pp. 664, 670. Amita Bhose traduce titlul astfel: Gramatica sanscrită mică a lui Franz Bopp. 89 Eminescu: 2011, IX, pp. 738-739. 90 Amita Bhose
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
intervale prin aplicarea conceptului lor de generație ca paradigmă dominantă"28. În perioada postbelică, ideea de generație s-a dezvoltat și prin tratarea separată a patru tipuri de literaturi: oportunistă, subversivă, disidentă, evazionistă. Literatura oportunistă este literatura de partid, conformă dogmelor propagandistice, reprezentată prin M. Beniuc, Adrian Păunescu, Corneliu Vadim Tudor, Zaharia Stancu, Titus Popovici, Eugen Barbu, Dumitru Popescu etc.. Temele și motivele abordate sunt subordonate acelorași clișee de expresie, putând spune, astfel, că avem de-a face cu o falsă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de poezie, care își desemnează, prin intermediul lor, "un ansamblu de norme sau reguli privind "nașterea" sau "facerea" poeziei, ori, în general, tehnica literaturii cu abordări dinspre genuri sau specii literare, dinspre prozodie, figuri de stil, compoziție, stilistică -, în funcție de doctrinele și dogmele curentelor înregistrate în plan diacronic: clasicismul, romantismul, realismul, parnasianismul, simbolismul, expresionismul, suprarealismul, dadaismul, paradoxismul etc"7. Poezia Anei Blandiana se întemeiază pe o poetică a unei duble deconstrucții. Pe de o parte, deconstrucția canonului paradigmatic, ideologic și estetic, prin mecanisme
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
La noi în țară, sunt cunoscute patru tipuri de literaturi, dezvoltate în perioada postbelică, grupate în jurul Generației '60, și anume: literatura oportunistă, literatura subversivă, literatura disidentă și literatura evazionistă. 1. Prima dintre ele, literatura oportunistă, este literatura de partid, conformă dogmelor propagandistice, cu evoluții ca M.Beniuc, Adrian Păunescu, Corneliu Vadim Tudor, Zaharia Stancu, Titus Popovici, Eugen Barbu, Dumitru Popescu. Evantaiul de posibilități este larg, deși e vorba de aceleași clișee. Dogma personajului pozitiv se schimbă, pentru a se ajunge la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
dintre ele, literatura oportunistă, este literatura de partid, conformă dogmelor propagandistice, cu evoluții ca M.Beniuc, Adrian Păunescu, Corneliu Vadim Tudor, Zaharia Stancu, Titus Popovici, Eugen Barbu, Dumitru Popescu. Evantaiul de posibilități este larg, deși e vorba de aceleași clișee. Dogma personajului pozitiv se schimbă, pentru a se ajunge la drama și la ezitările activistului de partid, cel mai emancipat fiind Nicolae Moromete al lui Marin Preda, din Marele Singuratic. Prezentarea problemelor, în construcția socialismului avea, desigur, anumite limite, iar atingerea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
scrie următoarele: "Mîntuirea sufletului, iată marea afacere. Adevărata (dar nu singura). Mult deasupra nivelului utilitar al magiilor și superstițiilor, obsesia mîntuirii, răspîndită prin intoleranța religiilor universale ale Cărții reprezintă preocuparea centrală care-i face pe locuitorii din Montaillou receptivi la dogme. Pentru a-și asigura mîntuirea sufletului în lumea de apoi unii dintre ei rămîn fideli credințelor romane (...). Alții le consideră nepotrivite și se îndreaptă, pentru un timp, spre catarism. Orientările sunt, deci, divergente. Numai grija supremă e aceeași 83." Condamnarea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
performanță. Astfel, Banca de la Frankfurt a fixat recent obiectivele de creștere economică la 2-2,5% și cele ale ratei șomajului, considerate neinflaționiste, la nivelul de 8-9%. Menținerea unei rate reduse de creștere și a uneia de șomaj ridicate sînt considerate dogmele europene aservite luptei contra unei inflații fantomatice. Ceea ce pare să nu se înțeleagă încă la nivelul autorităților monetare europene este faptul că mondializarea a modificat în mod radical mecanismele inflației, prin înăsprirea concurenței și infuzia noilor tehnologii, ceea ce obligă la
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
său text, lumea spiritului era cutremurată de "revelația" nietzscheană a morții lui Dumnezeu. Întreg secolul al XIX-lea a fost marcat de înverșunarea filosofilor, romancierilor, poeților, care se străduiau din răsputeri să pună bazele unei noi religii civile, eliberată de dogma creștină. De fapt, continuau pe un alt plan, mundan prin excelență, ceea ce încercaseră predecesorii lor Iluminiști să realizeze prin cultul Rațiunii, iar înaintașii lor mai îndepărtați încă, prin cel al Frumosului. Acum, ni se propunea adorarea Omului, în toată superbia
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
În România, la fel ca în Franța, Cioran a trăit dureros con fruntarea între spiritul postmodern și "moartea lui Dumnezeu", de unde și meditațiile sale recurente asupra rolului divinității. Acolo, ca și aici, a practicat excesul și a făcut să tremure dogmele, din pura plăcere a jocului, dar mai ales din sfîșietoarea acceptare a unei fata lități: imposibilitatea de a crede altfel decît rupîndu-și gîtul. O constantă, una singură, de la început pînă la sfîrșit: Cioran a fost întotdeauna mult mai mult decît
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fenomen prin introducerea lui în acest "pat al lui Procust", al țesăturilor prefabricate conceptual de către ele. Împotriva acestor efecte discursive, Baudrillard va introduce mai târziu ambivalența și seducția drept procedee de destabilizare a discursului, astfel încât acesta să nu devină o dogmă și să se dovedească capabil de a surprinde actualitatea în mișcare, dar și să rămână deschis posibilelor "revoluții discursive". Pentru acest din urmă motiv, de pildă, vom regăsi în scrierile sale o combinație insolită între poezie și filosofie, sociologie sau
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
degrabă că eseul este postmodern, iar fragmentul modern. 213 În strânsă legătură cu palinodia se află și o altă caracteristică a postmodernismului citatul considerat de unii critici drept figura postmodernă prin excelență. De exemplu, Antoine Compagnon afirmă că "opunându-se dogmelor coerenței, echilibrului și purității care fundamentaseră modernismul, postmodernismul reevaluează ambiguitatea, pluralitatea și coexistența stilurilor; el cultivă deopotrivă citatul vernacular și citatul istoric. Citatul e figura postmodernă cea mai pregnantă" (Antoine Compagnon, op. cit., p. 144). 214 În domeniul artelor, adoptând principiul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de la contextul social-istoric (pe vremea Inchiziției, ehe!), până la starea omului, conștient de sine, Într-o lume ca reprezentare (evident, exprimată la nivelul limbajului). Puțini sunt cei care au Îndrăznit, În timp, să spună ceva de substanță (distanțați mai ales de dogme), În legătură cu citatul de mai sus! Enumerarea lor nu Își are rostul! Printre ei Însă, și Jean Jacques Rousseau, filozof francez de origine (născut decedat). El se Încumetă să proclame ca neputință a omului expresia „iubește-ți aproapele ca pe tine
PreȚ pe dispreȚ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1485]
-
din țara noastră modernismul, fundamentalismul, neo-ortodoxia, iar relațiile dintre procesele obiective ale secularizării și cele subiective ale laicizării nu lipsesc nici ele. Una din formele modernismului religios este reinterpretarea Bibliei ca și cum ar fi doar o scriere veche, fără referire la dogmele pe care le apără diferitele culte creștine. O altă formă constă în valorificarea de către unii preoți a unor noțiuni și explicații psihologice ale exacerbării emotivității în detrimentul echilibrului interior, în manifestarea sentimentului păcatului originar, autoculpabilizarea, teroarea sfârșitului lumii, gândul obsedant al
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
prin biofizică, bichimie și genetică s-au extins împreună cu riscurile mutațiilor de coduri și apariția unor maladii precum HIV, copiii cu malformații. Psihologia și sociologia au revenit pentru o vreme în câmpul științelor umane, restricționate de barierele colectivismului și de dogme partinice destul de rigide. Succesele interbelice ale acestor științe slujite de intelectuali români cu vocații profetice și terapeutice au incitat intransigența comisarilor Moscovei, care au ordonat sistarea activității școlii monografice interbelice creată de D. Gusti și colaboratorii la București. Un deceniu
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
contează mult observațiile și presantele nemulțumiri ale partenerilor UE față de România. Suspiciuni și presiuni au fost și înainte de 1989 de ambele părți ale vechii Cortine de Fier. Atenuarea lor s-a făcut prin căderea sistemului estic mai fragil, bazat pe dogmele propagandei, împletite cu multă teroare. Dar este demnă de reținut opinia unui reporter american care invocă concepția prestigiosului președinte ceh Havel despre relațiile Est-Vest. "Vest-europenii îi priveau altfel pe vecinii lor. Deși ei au fost cei care călătoreau în Europa
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
în modernitate odată cu îndoiala carteziană, continuată de solipsismul lui Berkeley, apriorismul kantian, romantismul rousseau-ist preluat de Fichte, Carlyle și Nietzsche. Curentul median atenuează cele două orientări, pentru că "Esența liberalismului rezidă în încercarea de a produce o ordine socială nebazată pe dogme iraționale și de a asigura stabilitatea fără a impune mai multe restricții decât sunt necesare prezervării comunității. Ce șanse de succes are această încercare, doar viitorul va putea să ne arate". (20, 1 p. 17) În volumul al doilea al
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]