2,528 matches
-
învățat și eu ca Florica sau ca Ștefan. Nu m-ai bătut destul, mamă”. Ce jale la înmormântarea soției lui! Câte lacrimi istovitoare! După decesul soției, copii lui au fost îngrijiți de bunica Iordana un timp. După o vreme de doliu, unchiul Scarlat s-a recăsătorit pentru că nu era în stare să-și crească copiii singur. A mai urmat un rând de copii. Pe timpul dominării comunismului, a dus viață grea și cu multe umilințe. A murit la 80 de ani, cu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
rugăciune, în așteptarea elicopterului salvator. Cei mai mulți au murit de frig, în apă. Viața pare derizorie, moartea a câștigat un pas mare înaintea vieții. Discuții cu Andrei (Bart) despre cultul morții, care a pus stăpânire pe noi în aceste zile de doliu. A spus că Iisus a introdus în lume acest cult, nepotrivit naturii omenești iubitoare de viață. I-am spus glumind: „Atenție, vorbind de rău despre Hristos, te acuz de antisemitism!”. Andrei a înghițit bine această glumă, zâmbind și el. Octombrie
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Tănase. Spre sfârșitul spectacolului m-a cuprins o neliniște îngrozitoare și simțeam nevoia să plec imediat acasă. Toader n-a avut încotro și m-a urmat. Când am ajuns în Nicorești, pe ulița târgului neam întâlnit cu Steluța îmbrăcată în doliu. Cumpăra cele necesare pentru înmormântarea fetiței. Steluța n-a putut scoate o lacrimă. Oamenii, mai ales vecinii, plângeau alături de noi, de nenorocirea noastră. Cu ce am greșit ca să fim ruinați sufletește? Am înmormântat-o pe Cezărica în curtea bisericii din
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
francă și reală, ar fi putut deveni un mare conducător al poporului”. Însăși Regina Maria avea să aprecieze pe cel care fusese Petre Carp, trimițând văduvei acestuia o scrisoare În care Își manifesta compasiunea, spunând: „știu că cel al cărui doliu Îl porți acum, ne-a privit cândva ca fiind nenorocirea țării sale. Eram foarte mâhniți că un vechi prieten de altădată să fi cerut surghiunul nostru, dar am știut Întotdeauna că bărbatul D-ale este credincios convingerilor sale. El era
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
aminte de vremea pe care am petrecut-o împreună, de profesorii venerați și de colegi. Anul absolvirii noastre a fost anul în care a murit Stalin. Pentru acest eveniment, la fiecare întreprindere și instituție s-a ținut un miting de doliu iar în ziua în care rămășițele sale îmbălsămate au fost depuse în mausoleul din Piața Roșie, În Piața Unirii din Iași avut loc un miting general. Toate școlile au fost scoase în timpul orelor dar măgăreața participării căzu mai ales pe
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
trist în viața tuturor bucovinenilor. Revista „Candela” a dedicat acestui amar eveniment un număr special în care sunt descrise funeraliile mitropolitului decedat, precum și necrologul ținut de mitropolitul Nectarie. La aflarea acestei dureroase știri, mitropolitul Nectarie suspendă imediat, în semn de doliu, ședința în curs a Consiliului Eparhial și trimite telegrame de înștiințare Regelui, Patriarhului Miron Cristea, tuturor mitropoliților și episcopilor, miniștrilor, publicate de asemenea și acestea în paginile revistei. Din necrologul rostit în ziua înmormântării, reținem: „Moartea, ce nu cruță pe
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
și ridicau în toate piețele monumentul tinerilor lor căzuți în bătălie, ale căror resturi pământești au fost înghesuite și înmormântate în grabă în gropile comune din munți. Iar popoarele s-au trezit cu o mulțime de văduve în veșminte de doliu și o generație de copii orfani de tată. În ziua armistițiului don Calabria a anunțat o liturghie solemnă de mulțumire. Veteranii s-au reîntors îmbrățișându-i pe dragii lor, sub privirea tristă a celor care, din păcate, nu și-ar
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
care episodul de patriotism exaltat al generalului Boulanger îl întărise; iar dacă ordinul lui Gambetta referitor la pierderea Alsaciei și Lorenei "Să ne gîndim mereu la ele, dar să nu vorbim niciodată" continua să fie respectat de mediile oficiale, dacă doliul național se exprima, într-o manieră liniștită, doar printr-o eșarfă neagră la statuia orașului Strasbourg din piața Concorde trîmbița lui Déroulède, în fruntea Ligii Patrioților, suna neobosită adunarea împotriva Germaniei. Berlinul era foarte atent la toate acestea. Astfel încît
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
slujbe și nu se înălțau rugi pentru regele Umberto în bisericile din capitală. O prăpastie adîncă despărțea societatea "neagră" de cea care păstra culorile monarhiei de Savoia. Unele palate țineau închis unul din canaturile portalului de la intrare, în semn de doliu permanent; și în timp ce capii de familie ocupau la Vatican înalte funcții care nu mai aveau nici un rost (Marele Maestru al Poștelor, de exemplu funcții de drept cuvenite prințului Massimo), cîțiva mezini abandonînd fidelitatea ancestrală făceau adesea parte din Curtea regală
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
minunile înaltei școli "spaniole"77 săvîrșite de călăreți în ținută asemănătoare cu a Cadrului negru de la Saumur 78, pe faimoșii cai de curse lipițani 79. Se știa că într-o remiză specială, un dric cu 12 cai, cu valtrapuri de doliu, așteptau gata oricînd să primească trupul neînsuflețit al lui Franz Iosif. Marele Maestru bucătar, contele de Bellegarde Oberküchenmeister avea mai degrabă sarcina unui cronometror de la Jocurile Olimpice: împăratul, prin firea sa, nu era un pofticios, iar regimul său alimentar era neschimbat
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
îl delegase la funeraliile prințesei Clémentine, Ferdinand l-a condus în camera sa și, desfăcînd perla de la plastron, îi arătase marele cordon al Legiunii de onoare pus direct pe piele: "Să-i spuneți nepotului meu că pentru această zi de doliu în inima mea port Franța" gest teatral bine găsit, dar de sinceritate îndoielnică. Oare ce spunea atunci cînd voia să seducă pe un austriac, un rus sau un german? Printr-un joc pe care îl impunea situația Bulgariei, oscila, după
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
urmă drept titular efectiv al ambasadei pe lîngă Quirinal). Vila Medicis 135, condusă de Albert Besnard, era o anexă activă a ambasadei Franței. Besnard și soția sa primeau aici pe diplomații de marcă, italieni și străini, aflați în trecere, în pofida doliului pe care-l purtau pentru fiul lor, ucis în bătălia de pe Marna. Iar recepțiile acestui cuplu de artiști, înzestrați cu inteligență și suflet, constituiau un centru de raliere și un mijloc de a cîștiga pentru Franța un surplus de simpatie
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
rezultat zilnic. Datoria inamicului învins trecea prin tot felul de unități de măsură care o micșorau în salturi: planul Dawes, planul Young 172, iar opinia publică franceză, precum Soeur Anne173, nu vedea nimic venind. Atîtea deziluzii în șir, după atîta doliu și mizerie, semănau disperarea și nemulțumirea în rîndul maselor. La Paris, devenit mai mult ca oricînd un centru cosmopolit unde se întîlneau numeroase naționalități, elitele intelectuale suportau asalturile veneticilor, a căror origine incertă nu era decît un popas întîmplător pe
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
dorință de libertate. Regatul Belgiei, care-și dobîndise independența suverană cu 40 de ani mai devreme decît cel italian, făcuse dureroasa experiență a ocupației invadatorului german. După cincisprezece ani urmele și amintirea martirului încă mai erau prezente prin ruine și doliu. Legația României, proprietate a statului, se afla într-o străduță liniștită și provincială cu salcîmi sferici, paralelă cu avenue Louise, arteră elegantă ce ducea spre Pădurea Cambrei. Clopotele unei biserici învecinate numărau orele, iar la utrenie și pentru vecernie cîntau
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
anul 1940 pentru a-l demasca pe Degrelle, care astăzi rătăcește pe coastele spaniole pentru a evita rigorile legii. Discuțiile dintre flamanzi și waloni nu aduceau prea mari prejudicii uniunii naționale. S-a putut constata unanimitatea cu ocazia ceremoniilor de doliu, la moartea subită a regelui Albert. Un mare bal dat la curte tocmai oferise cercurilor oficiale și mondene ocazia de a-l vedea pe suveran trecînd prin săli pentru a sta de vorbă cu invitații pe acel ton de afabilitate
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
totodată, și de ceea ce ea adusese la o culme a spectacolului public: ceremonialul de glorificare din cadrul funerariilor − apoteoza, consecratio −, în timpul căruia comunitatea intra într-o așa-numită stare de excepție, iustitium (Agamben, Starea de excepție 43-53) - aici, ca perioadă de doliu −, pe deplin încredințată că are legitimitatea, garantată de divinitate, de a încununa un destin imperial cu laurii gloriei eterne. Ea pierde acest privilegiu sacral, din cauză că beneficiarul unic al tuturor eforturilor ei de a-l omagia o abandonează. Consecințele din istorie
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
o lumină dramatică și abandonul (injust) al Romei. În mijlocul acestei lumi, în inima nu doar a imperiului, ci și a vieții lui publice, a comunității orașului "etern" (atribut pierdut, dat fiind destinul lui), un eveniment unea în fața zeilor toate conștiințele: doliul. E drept, pentru împăratul său, Roma a ales să și-l asume tot ca pe un spectacol, unul al morții purificatoare, pentru că ea însăși se înălța astfel, preluând (din) eternitatea augustului. În jurul catafalcului acestuia, romanii realizau un funus imaginarium, un
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
deja cunoscutul nouă funus imaginarium, despre care am pomenit mai devreme). Funcția comemorativă pe care a avut-o semantismul originar al cuvântului (asupra căruia vom mai reveni) va fi preluată în schema generală a imaginarului creștin, acolo unde va reprezenta doliul penitent (deplângerea sacrificiului christic și glorificarea lui, în așteptarea iertării păcatului adamic și a salvării prin iertarea divină). Iată că și ritualul comunitar precreștin, și penitența colectivă, menționată obsesiv în imaginarul medieval, utilizează schema subiectivă pentru a "determina" arhetipul divinității
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
pe care îl are gândirea socială a lumii romane se schimbă, în mod substanțial, în reflex de simbolizare, devenit o caracteristică a gândirii colective creștine. Mutația nu se face "în pierdere", pentru că se păstrează întreaga constelație semantico-simbolică din utilizările originare (doliu colectiv, comemorare, omagiere, dar și creare de noi amintiri comune). Îmbogățită datorită afluenților ce provin din alte bazine semantice, constelația se amplifică și găsește în spiritualitatea creștinismului cutia de rezonanță ideală, până acolo încât devine o forma mentis, o paradigmă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
creare de noi amintiri comune). Îmbogățită datorită afluenților ce provin din alte bazine semantice, constelația se amplifică și găsește în spiritualitatea creștinismului cutia de rezonanță ideală, până acolo încât devine o forma mentis, o paradigmă în care se înscrie grija doliului colectiv; el este resimțit la nivelul comunității creștine ca o obligație față de trecut (amplificată de valoarea sacrificiului christic), dar și ca o responsabilitate pentru pregătirea vieții de după moarte, decise (în înțelegerea dogmatică) la Judecata de Apoi. Simbolismul redat de funcțiile
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
va dezvălui, este structurat în jurul unei themata pivot: teocrația basileică, ca soluție împotriva păcatului și a pedeapsei veșnice; funcția ei majoră este de a pune memoria colectivă și relația sa cu comunitatea în perspectiva unei necesare penitențe continue și a doliului. Ceea ce ne face să credem că îl diferențiază fundamental de imaginarul precreștin este sentimentul permanent de frică, uneori manifestat violent, individual sau colectiv; el este însă integrat abil, ca o modalitate eficientă a politicilor instituționale de a asigura controlul manifestărilor
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
unității primare, condiția perfecțiunii originare. Acțiunea de a imagina, imaginația și implicit imaginarul pot fi socotite modalități de recuperare a stării de beatitudine (la creștini, în urma obținerii iertării păcatului adamic), dar și o formă care exprimă această tendință, condiționată de doliu și de penitență (voi reveni)13. Pentru moment, sondarea unui nou perimetru arheologic nu ne va duce către interpretarea acordată memoriei în filosofia clasică a vechii Grecii, ca să căutăm rădăcinile teoriei construite de Plotin pe baza ei. Invoc aici doar
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
reîntoarcerii la viață terestră, într-o lume a pătimirilor. Individul pierde amintirea lumii cerești, cu care este înrudit (la fel în cazul lui Constantin I și al trecerii de la Roma triumfală la oíkonomía penitenței și a doliului christic?). La Platon (Politeía 613b și sqq.), miturile memoriei sunt însoțite de cele ale cunoașterii, de aceea uitarea este pedeapsa pentru ignoranță (o altă motivație, pe care o regăsim atât în funcția obiectelor ce țin de strămoși, cât
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
În cazul eroului, ne apropiem de o zonă de confluență cu simbolismul funerar roman: evocarea publică are ca scop sublinierea gloriei (kléos), a virtuților (aretē), dar și manifestarea sentimentului comunității de nostalgie, de absență (póthos), de doliu colectiv (precum în Homer, Iliada). În ceea ce privește ceremonialul funerar, o dimensiune comună celor două lumi, greacă și romană, o reprezintă modul de valorizare a lui în economia generală a doliului: ritualul dramatic este cadrul pentru purificarea cortegiilor, rol similar cu al
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
manifestarea sentimentului comunității de nostalgie, de absență (póthos), de doliu colectiv (precum în Homer, Iliada). În ceea ce privește ceremonialul funerar, o dimensiune comună celor două lumi, greacă și romană, o reprezintă modul de valorizare a lui în economia generală a doliului: ritualul dramatic este cadrul pentru purificarea cortegiilor, rol similar cu al acțiunii tragice asupra spectatorului. Întregul proces "de-personalizează" durerea, o "de-privatizează", pentru că urmărește ca defunctul să fie separat prin scenografie și prin vocabular de regimul de existență al
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]