14,255 matches
-
Mureș), Noșlac (jud. Alba), Bratei (jud. Sbiu). În același timp, populația locală (autohtonă) a preluat de la gepizi unele elemente de cultură materială: ceramică, piese de metal și unele cuvinte! În Dacia intracarpatică, gepizii au avut un rol politic și militar dominant asupra populației locale, dar, până în secolul VIII, gepizii și-au pierdut identitatea etno-culturală, fiind asimilați de autohtoni. Primele valuri de migratori, iazigi, goți, huni, gepizi, în contactul și conlocuirea lor cu autohtonii, copleșiți numeric, nu au putut schimba structurile social-economice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mari), continuitatea civilizației vechi dacice, circulația monetară adeveresc că factorul de permanență istorică și muncă productivă constantă, în noile condiții și structuri sociale (obști) au fost "oamenii pământului"(N. Iorga) autohtonii. Migratorii au fost mereu (au rămas) niște enclave etnice dominante (stăpânitoare), stăpâni cu sabia în mână care trăiau cu precădere din ceea ce producea și înfăptuia pașnic obștea autohtonă de agricultori, crescători de animale (păstori) și meșteșugari cu vechi tradiții. Habitatul, cultura materială (civilizația), riturile funerare și practicile din secolele IV
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
anterior s-au aflat hunii. Iorga afirmă (spune) explicit că avarii nu sunt nou-veniți, un alt popor asiatic (nomad), ci rămășița hunică, supusă un timp germanilor (gepizilor). Avarii sunt, de fapt, spune el, hunii cu altă dinastie, cu altă seminție dominantă, dar și cu unele schimbări. Noul stat al avarilor este mult mai modest, ca dimensiune, decât cel vechi hunic, ce avea în frunte un "împărat" capabil a mișca (antrena) în lupte mulțimi imense de origini diverse. Chaganul avar (Baian și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
individualizată. Diferitele atribuții avute în obște, sociale, juridice și militare-inclusiv reglementarea raporturilor dintre comunitate (obște) și migratori (alogeni)-ale funcției respective sunt încredințate acelor "mai mari ai satelor" (seniores villerum), conform documentelor latine ale slavilor apuseni, identificați cu jupanii elemente dominante ale viitoarei societăți medievale. Astfel, în cadrul așezării de la Udești (jud. Suceava), din secolul al VII-lea, o locuință este mai deosebită prin construcție, inventar bogat și variat monede de aur ce aparținea unui fruntaș al obștei. Funcția putea să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Asimilarea se încheiase, însă denumirile slave ale formațiunilor politice, cnezate și voievodate, au rămas. În felul acesta putem înțelege mai bine și introducerea, la începutul secolului al X-lea, după creștinarea bulgarilor, în 864, a limbii slave în biserica românească-pătura dominantă la noi, elementul politic (boierii) și bisericesc (clerul) erau de origine slavă. În acel moment, secolul al X-lea, nu se introducea, în biserică și stat (voievodat), o limbă străină, moartă, slavona, ci una vie, a celor prezenți aici-elementul dominant
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dominantă la noi, elementul politic (boierii) și bisericesc (clerul) erau de origine slavă. În acel moment, secolul al X-lea, nu se introducea, în biserică și stat (voievodat), o limbă străină, moartă, slavona, ci una vie, a celor prezenți aici-elementul dominant slav. După asimilarea acestui element, limba slavonă a rămas, și nu numai la sud și est de Carpați, dar și dincolo de munți, în Transilvania, amănunt însemnat care arată vechimea introducerii acestei limbi la români la venirea ungurilor, în secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ierarhiei bisericești (utrenie, vecernie, molitvă, pristol, sfânt, troiță, stareț, vlădică) s-au răspândit în nordul Dunării, printre români, sub țarii Simeon și Petru, în prima jumătate a secolului al X-lea. Limba slavă veche a fost însușită de pătura socială dominantă, boierimea, de sorginte slavă ea însăși, până la asimilarea de către români.19 Ungurii Migrația neamurilor de stepă asiatice a provocat schimbări de ordin demografic și politic și a întârziat evoluția normală a societății locale din spațiul carpato-dunărean. Ungurii au fost primii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
desemnează ungurii. Dar cronicarii europeni au preferat alte forme ale numelui lor: "Uggroi", la bizantini, "Ungari (Hungari)", la germani și italieni. De-aici legenda despre eroii eponimi Hunor și Magor. Ungurii stabiliți în stepele nord-pontice și caspice aveau ca trăsătură dominantă nomadismul-trăiau în corturi pe care le mutau din loc în loc. Ei se ocupau cu păstoritul, creșterea animalelor de turmă, iar alte resurse necesare traiului lor proveneau din atacurile de pradă asupra vecinilor lor, slavi și ruși, de unde aduceau prizonieri, care
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
limbă latină. Popoarele romanice s-au format pe un anumit spațiu, în urma abandonării provinciilor romane, ca o consecință a destrămării economice, politice și culturale a Imperiului. Aceste popoare sunt rezultatul aglutinării a trei straturi etnice consecutive: autohtonii (substratul), elementele romanice dominante (stratul) și cuceritorii barbari (germani, slavi)-adstratul. Neamul românesc este un popor romanic (neolatin), alcătuit din trei straturi etnice: tracii (daco-geții), care locuiau în nordul și sudul Dunării, ei au fost supuși de romani și latinizați, iar la începutul evului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
limba română, avem cuvinte slave bogate și expresive, referitoare la familie, la însușiri fizice și sufletești ale oamenilor, la viața cotidiană, căsătorii mixte între slavi și daco-romani. Pe de altă parte, dacă la început, în secolele VII-VIII, slavii erau elementul dominant, iar daco-romanii elementul supus, treptat a intervenit o schimbare, s-au produs interferențe în timp, unii conducători ai autohtonilor, juzi, prin calități, fapte de arme, legături de familie, ajungeau într-o situație înaltă, cnezi și voievozi, precum Gelou, în mod
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fi putut absorbi minoritatea slavă. Dacă slavii au fost întotdeauna în minoritate, în nordul Dunării, influența limbii slave în limba și toponimia românească nu se poate explica prin superioritatea lor numerică, ci numai prin situația lor superioară, prin poziția lor dominantă, ca alogeni, față de societatea autohtonă, prin pătrunderea lor în rândurile stăpânilor de obști sătești. Liturghia în limba slavă bisericească, impusă românilor, în secolul al X-lea, cancelaria domnească și boierească în limba slavonă, adoptată de statul medieval românesc nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în rândurile stăpânilor de obști sătești. Liturghia în limba slavă bisericească, impusă românilor, în secolul al X-lea, cancelaria domnească și boierească în limba slavonă, adoptată de statul medieval românesc nu se pot explica decât prin existența unei categorii slave dominante, care se bucura de o situație socială superioară față de autohtoni. La aceeași concluzie conduce și onomastică slavă (numele de persoane) din sânul clasei boierești și cneziale la români până în secolul al XVII-lea. Denumirea în limba română a categoriilor aparținând
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prudență, fără a fi subestimat, dar nici exagerat. Astfel erau cumanii, statorniciți pe teritoriile românești, în a doua jumătate a secolului al XI-lea, teritorii numite de izvoarele istorice "Cumania". Denumirea aceasta indică, pe lângă sensul geografic, și statutul de putere dominantă politică și militară a cumanilor suprapuse celei locale (românești), fără a cunoaște formele instituționale ale dominației. Cumanii reprezentau, în vremea aceasta, o problemă și pentru Imperiul bizantin și Regatul ungar. Izvoarele îi arată pe cumani și pe români ca aliați
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se intitula acum, ca și înainte de 1241, "rex Cumaniae", el se considera stăpân pe ambele laturi ale Carpaților. La răsărit de munți, sub Ștefan V (1270-1272), regatul ungar angajează o luptă cu tătarii (alături de ei luptă cumanii), puterea lor era dominantă, de la limanul Nistrului până în Bulgaria dunăreană, iar Bizanțul îi tolera. Statul bulgar a decăzut în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, în vreme ce Ungaria era cumanizată sub noul rege, Ladislau IV. Față de campaniile Ungariei la sud de Dunăre (în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de Petru Comarnescu, și a activat public între 13 octombrie 1932 și 11 decembrie 1933. Reprezentând direcția spiritualistă a tineretului intelectual interbelic, C. a lansat un program cultural axat pe „noua spiritualitate”, definită printr-o viziune a sintezei între tendințele dominante ale diferitelor generații; Comarnescu o denumea, cu un alt termen de circulație în acei ani, „completitudine”. Mircea Eliade a descris „spiritul criterionist” în Memorii, ca o emancipare de complexele „provinciale”, o creditare a „posibilităților de creație ale geniului românesc” în
CRITERION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286517_a_287846]
-
adeseori, un scriitor trece dintr-un cerc în altul al obsesiei. Arghezi poate fi un exemplu. Sentimentul disoluției cosmosului stă, la el, alături de euforia solidarității în spațiul deschis al naturii. Exemplele sunt tot atât de bogate în ceea ce privește spațiul închis al literaturii. Sentimentul dominant pe care îl ai, citindu-l pe C., este acela de loialitate. Loialitate, întâi, față de gustul său, loialitate, apoi, față de adevărul operei. C. crede în putința criticii de a descoperi și impune adevărul în literatură. Nu există, se știe, un
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
nu înseamnă că obțineți rezultate prin intermediul întăririi pozitive. De fapt, dacă aceste inițiative sunt gestionate în același fel în care era gestionată munca și înainte de a se adopta aceste măsuri, atunci nu încape nici o îndoială că întărirea negativă este consecința dominantă. Întărire pozitivă sau negativă: care este diferența? Există numai două moduri de a obține rezultate în organizații. Fie prin intermediul întăririi pozitive, fie prin intermediul întăririi negative. Dar dacă amândouă dau rezultate, de ce ne-ar mai interesa? Cred că toată lumea este de
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
Johnson) Moskowitz, Milton Probleme motivaționale Motivation to Work, The (Herzburg) Motor Learning and Performance (Schmidt) Cercetarea învățării performanței Myerson, I. National Association for Employee Recognition National Association of Suggestions Systems Consecințe negative-imediate-sigure Întărire negativă; administrare; termene-limită și; definiția; stilul managerial dominant ca; ranchiună și; prețul ridicat al; identificarea; creșterea performanței prin; curba J a performanței; pierderea controlului și; vorbire negativă și; versus întărire pozitivă; când este adecvată Newsweek Consecințe negative-imediate-sigure 1984 (Orwell) Nintendo Generația Nintendo; definiție și explicare; stăpânirea; întărire și
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
a deciziilor strategice, pentru că, la momentul actual, baza teoretică uzuală și experiența oferită de practica gestiunii costurilor sunt nesatisfăcătoare. În România apar și alte tipuri de probleme care înrăutățesc perspectivele utilizării eficiente de către manageri a costului ca instrument. O poziție dominantă între acestea o deține lipsa cunoștințelor teoretice sistematice privind subiectul. Trebuie recunoscut faptul că sistemul educațional de profil nu generează o pregătire adecvată a viitorilor manageri pentru acest subiect. În loc să le acumuleze în școală, ei trebuie să dobândească în practică
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
de creștere” este utilizată în management prin asociere cu un fenomen descris de Penrose (1959). Acest fenomen constă în creșterea mai rapidă a costurilor decât a veniturilor, atunci când o firmă mică, operând într-o structură de tip oligopol cu firmă dominantă, atacă firma lider, în ideea creșterii cotei de piață. Ca urmare a acestei mișcări apare o scădere a randamentului economic, deși costurile suplimentare au ca efect o creștere a cotei de piață. În cazul piețelor mature ce se află în
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
performanțelor economice, cum ar fi randamentele și valoarea economică a firmei. Practica arată că liderul poate adopta strategii defensive care induc costuri de penalizare pentru atacatori. Există numeroase exemple interesante în literatura de specialitate cu referire la oligopoluri cu firmă dominantă. Costul de creștere face necesare următoarele acțiuni cu implicații strategice: - identificarea corectă a cauzei creșterii costurilor, implicit a eliminării posibilității unei confuzii cu un efect generat de dezeconomia de scară; - evaluarea implicațiilor, în termeni de costuri de creștere, a atacului
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
de angrosiști sunt resorbite ușor de către firmele de panificație pentru că puterea de negociere a consumatorilor este mică, deci aceste măriri sunt transferate consumatorilor finali. Cum în fiecare zonă, exceptând capitala țării, există o structură concurențială de tipul oligopol fără firmă dominantă, costurile de transfer sunt reduse, iar ponderea lor pe ansamblu este practic nulă. În ultimii ani, firma a conturat o strategie de creștere, atât pe orizontală, cât și pe verticală, marcând preferința pentru facilități de producție cu moară proprie și
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
managementului și a comportamentului organizațiilor, ca entități centrate pe un actor unic (o abordare simplificatoare!). Dat fiind că o tratare modernă a organizației presupune o configurație a stakeholderilor în care acționarii reprezintă doar un segment, este firesc ca natura scopului dominant să difere în funcție de contextul de operare și rezultanta intereselor stakeholderilor la un moment dat. Studiile realizate pentru a determina natura scopurilor într-o organizație (mai precis importanța lor) arată că există o dominanță a celor de natură economică și o
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
valorice. În ceea ce privește barierele împotriva mobilității între grupuri, în mod evident intrarea în Grupul 6 presupune adăugarea tehnologiilor care lipsesc, ceea ce implică, ca primă mișcare, o serie de investiții importante. Trecerea de la un grup specializat la altul depinde de fiecare tehnologie dominantă. Situația rentabilității în trei trepte și a nivelului barierelor în cinci trepte, ca și a potențialului este sintetizată în tabelul 6.2. Tabelul 6.2 Posibilitățile de repoziționare sunt dependente de grupul din care se pleacă și grupul în care
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
său de raportare la structura industriei. Cunoștințele de economie industrială sunt necesare pentru a genera judecăți de valoare asociate modelului de analiză. Modelele de tip VRIO au o componentă cantitativă nesemnificativă, asociată eventual discuției legate de valoare. Componenta calitativă este dominantă, fiind asociată unor mecanisme complexe de argumentare finalizate cu estimarea nivelului avantajului concurențial. Explicarea acestor mecanisme este utilă ulterior într-o perspectivă dinamică a managementului avantajului concurențial. Organizația implicată va acționa în direcția îmbunătățirii poziției concurențiale, prin accentuarea atributelor favorabile
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]