2,129 matches
-
Eu grijă mare am de el Că micuțul motănel, E pisoiul ce-l dorești Pentru că e din povești. Pufoșilă Pufoșilă e pufos Și este cățel gelos Pe pisica ce stătea Pe patul din camera mea El mereu îmi repeta Hei, domniță nu uita Că eu exist în casa ta Și nu mă mai neglija! Pisica tot mieuna Și parcă-n ciudă îi făcea Când pe pat se așeza Dar cățelul o lătra. Ghiorghiu Andra-Irina clasa a VIII-a Școala Gimnazială Nr.
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Dumnezeu le-a privit cu înduioșare și le-a trimis fiecăreia câte o rochie verde de smarald făcută din alge. Decorul a început să prindă culoare, din negru întunecat în picături de stele luminoase, mișcătoare ce au format valurile, niște domnițe plângăcioase. Dumnezeu a luat apoi o picătură din lacrimile valurilor și, suflând asupra ei, a transformat-o într-o mireasmă de parfumuri. Mirosea a mister, a prospețime, a albastru și a viață. Valurile plângăcioase și desculțe în rochițele lor verzi
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
verzi au făcut o horă spre mijlocul cerului ca un ritual. Atunci Dumnezeu, pentru a le despărți, a aruncat o pată de culoare albastră. S-a iscat un vârtej de culoare și, din mijlocul lui, a apărut sfioasă o tânără domniță cu plete negre, lungi, ondulate și catifelate, cu ochii albaștri, pe care Dumnezeu a numit-o Marea Lui Albastră. Era atât de frumoasă încât pe loc tinerele valuri i se închinară și au îmbrăcat-o în rochiță de dantelă albă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-i acestuia milioane de picături multicolore. Soarele, oftând, le aduna ca pe niște bobițe de diamante și le transforma într-un leagăn de curcubeu. Doamne, străpunse tăcerea Îngerul cu glasul său, aș vrea să o putem duce undeva pe tânăra domniță unde să se poată bucura și alții de priveliștea ei. Este atât de frumoasă, de caldă și nemărginit de duioasă! Aș vrea să se bucure și Pământenii de ea. Ai dreptate, spuse Dumnezeu... așa să fie precum spui și i-
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să o pot vedea, eram șovăitor (ca orice călător stingher la țărmul mării) și mergeam parcă îndemnat de o forță neștiută. Cine știe? Poate chiar Îngerul trimis de sus să o păzească m-a ajutat să o văd pe tânăra domniță. Am rămas impresionat de nemărginirea frumuseții ei. Doamne, ce frumusețe ai creat! Valurile îi împleteau în păr panglici de un albastru diferit (de la întunecat până la verde deschis), iar norii adunați în grabă o păzeau discret, printr-un paravan, de privirile
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu cerul și cu pământul. Am întins și eu mâna sfios, cu gândul de a o atinge, dar m-am retras brusc spunând cu o voce șoptită: Of! Sunt un simplu călător pe țărmul mării, cum să mă salute tânăra domniță? Trist, cu privirea fixă și cu sufletul plin de dorință, am rămas așa mult timp privind-o. Colț picat din Rai, Albastrul cerului și al pământului, câți nu ți-or fi spus povești prin călătoria lor la țărmul tău, dar
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
spun altcuiva despre această frumusețe. Numele meu este Edmund, mi-a răspuns pe un ton calm. Eu sunt... un tânăr. Dacă ai dori, te-aș putea duce să vizitezi acest loc. Mi-ar face o deosebită plăcere. Atunci încalecă, tânără domniță, și să plecăm la drum. Nu mi-a venit să cred că pe acest tânăr îl cheamă Edmund. El era îmbrăcat ca oamenii de acum câteva sute de ani. Mi s-a părut ciudat. Chiar și limbajul folosit de el
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
la colțurile ochilor ei lungi ca niște bobițe de mărgăritar și tocmai la lumina lor am putut zări adevărata față a suferinței, ce poate urâți și pe cel mai drăgălaș dintre chipuri. Aflase că prințul se va căsători cu o domniță din ținutul învecinat, după dorința părinților lui. Apoi mi-a vorbit despre nefericirea ei în paralel cu fericirea inexplicabilă de a-l fi cunoscut, în sfârșit, de imposibilitatea de-a mai iubi vreodată. La gândul prințului necavaler, capabil să înșele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a viului ** Fascinația ipotezelor ** Basmul, doar o poveste de adormit copii? ** Cu umor despre umor și râs ** Infrasunetele între legendă și cercetare împreună cu conf. univ. dr. Cornelia Ursu (Revista de Medicină Militară) Rondelul castelului ruinat Castelul ce-i acum ruine Domnițele l-au admirat Când în a faclelor lumine Părea-n rubine îmbrăcat. Povești cu regi și cu regine, Se spune chiar de-un împărat ... Castelul ce-i acum ruine, Domnițele l-au admirat. Dar colții vremilor haine încet-încet, l-au
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Medicină Militară) Rondelul castelului ruinat Castelul ce-i acum ruine Domnițele l-au admirat Când în a faclelor lumine Părea-n rubine îmbrăcat. Povești cu regi și cu regine, Se spune chiar de-un împărat ... Castelul ce-i acum ruine, Domnițele l-au admirat. Dar colții vremilor haine încet-încet, l-au măcinat Chiar pietrele i s-au furat Și-acum seamănă cu mine Castelul care-i în ruine ... Toamnă cu crizanteme E toată toamna-n crizanteme Privind gingaș spre albastru cer
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
butelii, kentane, drujbe, tranzistori și smochine. — Smochine? făcu Getta 2. Păi ziceai că n-ai smochine. Am, dar nu le dau fără jaluzele și ciungă, răspunse Jan. — Bine, cumpăr tot! zise amuzată Getta 2. — Nu vă supărați că vă-ntreb, domniță, văd că vreți să cumpărați, dar cu ce? — Păi de ce întrebi? spuse Getta 2. — Pentru că tot așa am vândut marfă serioasă la o navă și când să-mi scot și eu pârleala, au zis că plătesc prin virament. Dă virament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
interpretarea Adei Rehan În rolurile Katharinei și Rosalindei. Venerabilul Poet Laureat Alfred Lord Tennyson fusese atât de Încântat, Încât Îi oferise lui Daly piesa sa În versuri despre Robin Hood, Oamenii pădurii, cu condiția ca dra Rehan să joace rolul domniței Marion, și se zvonea că montarea era În curs de pregătire, cu muzica Încredințată lui Arthur Sullivan. Henry o cunoscuse pe dra Rehan În toamna anterioară, cu puțin Înainte de premiera Americanului, ocazie cu care ea Îi transmisese un mesaj din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
conta pe el, Erickson ajutându-l chiar și pentru a se da mare. Se spionau reciproc, o privire aici, una pe furiș acolo, o replică inteligentă. Uite cine-i acolo, spuse blondul și atrăgătorul Erickson în sala balului zărind câteva domnițe îndrăznețe, care știau să se distreze. Du-te, du-te, nu am vrea să-ți faci vreun rău abținându-te! Mă duc, doar nu voi face pe inaccesibilul. Știu eu pe cineva care pozează în de-al de astea. Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
trânti două măscări, apucându- se să-și închidă și să-și deschidă ochiul stâng către ele. Ucenicele, cât erau ele de needucate, cât erau ele de îngrosolănite de muncă, în fața omagiilor, ca prin farmec, se cizelară și aplaudară ca niște domnițe. Ho diábolos nemaiavând decât să întindă o mânecă a pijamalei pentru a o alege, dintre ele, pe aceea a cărei impetuozitate uterină îl orbise. Valsînd-o, aeropurtînd-o și abandonînd-o înaintea capului falsului preot, care nu ostenea nici să pârțâie din buze
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în două rânduri, imprudentă foc. Casa consulului era pusă pe străduța Radu Calomfirescu, la unul dintre numerele mici, impare, în vecinătatea locului unde ulicioara Calomfirescu face unghiurile de întîlnire cu strada Stelea Spătarul, apoi cu bulevardul Hristo Botev (fostă a Domniței). O fortăreață cu parterul înalt. Oblonită. Un singur etaj. Stucaturi exterioare, caracteristice începutului de secol. La această adresă, căzând taman în albia vechii Bucureștioara (în legătură cu care, nu peste multe zile, aveau să-și manifeste interesul Ho diábilos și Genel), fu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ale transparenței. Aducîndu-ți aminte de textele (și medievale și contrariante) despre fecioarele acelea într-atît de cristaline, încît li se puteau zări, alunecând prin vitrinele ciudate ale gâturilor subțiri, până și vinurile roșii, ce le sorbeau din cupe de argint... Parcă domnițele alea altă grijă n-ar fi avut decât să stea și să tragă alcool la măsea din cupe de argint! Și parcă dacă ar fi pilit cumva vin roșu și din altceva decât din niște ditamai cupe de argint, ar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
spuse Iocasta. Virgil își goli paharul. Florence i-l umplu imediat. — Să cânt, madame Iocasta? — Da, te rog, zise Virgil. Cântă. Florence apucă lăuta și începu să cânte. Privind-o, Virgil își aminti un vers dintr-o altă poezie. O domniță și-a ei lăută Le-am văzut în vis, odată. O privi pe Nightingale cea cu pielea smeadă, care cânta, și uită toate celelalte cântece și poezii. Ea era fecioară abisiniană Și corzile lăutei le ciupea, Cântând despre muntele Abora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și de dorință. La fel ca În ziua trecută, am plecat singur și intrigat. (Ce fel de bărbat ești? Cum de o poți lăsa să-ți scape așa, bo-u-țule?!). Hotărâsem ca mâine să n-o mai ratez. Gata cu poveștile, domniță... Gata cu dulcegăriile, păpușă... Mâine te pap, scumpo... Te pap! Toa-tăăă!... Garsoniera mă aștepta cu un sentiment de Însingurare. Îmi plesneau tâmplele. Am intrat În baie să ud un prosop pe care mi l-am Înfășurat turcește În jurul frunții (aveam
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Îndepărtat, O prințesă frumoasă, independentă, sigură pe ea, Care, În timp ce stătea meditând La probleme ecologice Pe malurile unui iaz nepoluat, Pe o pajiște Înverzită de lângă castel, A dat peste un broscoi. Broscoiul i-a sărit În poală zicându-i: Dulce domniță, am fost cândva un prinț frumos, Până când cineva a aruncat o vrajă mașteră asupra mea. Dacă mă vei săruta o dată Însă, Va fi de-ajuns să mă transform la loc În prințul tânăr și fercheș care sunt de fapt. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
stat de om, păzind lampioane în grădinile pietruite, corăbii și spirite ale binelui din religia mazdeeană. Rezidenților saudiți și bancherilor din petrol le dădeau impresia că sunt regi, iar în port, localnicele învăluite, care după-amiaza mai purtau burqa, le păreau domnițele din suită. — Aici nu ești în Iran, ci în zona liberă a Hormozului! trâmbița un tembel aruncând cu o minge de bowling la „Sohar“, până când îl luaseră paznicii. Ei doi rămâneau în camera de odihnă a lui Henam până ce venea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mă enerva peste poate. Violet se holba la mine, oripilată, cu ochii ei violeți larg deschiși, ca o adevărată femeiușcă. Am făcut stânga împrejur și am ieșit din cameră. Hugo țipă după mine, cât îl țineau plămânii: —Bravo, Sam, salvează domnițele la ananghie și apoi ia-ți tălpășița. Nu care cumva să-ți pierzi firea! Tu chiar te crezi Modesty Blaise, nu? Am trântit cu putere ușa de la intrare, care probabil că a văzut stele verzi. Capitolul douăzeci și cincitc "Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
luptându-se pentru măr ca să obțină ce voia cu adevărat: portocala. —Și tăblița asta pe care a luat-o, aveți idee ce scria pe ea? A spus că e o listă de cumpărături, a unei femei. Și l-ați crezut? —Domniță, nu pot citi alfabetul ăsta antic. Știu doar ce mi-a zis profesorul. Încă un lucru. Cum vi s-a părut când a plecat? În ce stare de spirit era? A, asta îmi amintesc. Părea să-i fie rău. Ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
el. „Dom’le“, a gâfâit el. „Plecați repede, că a ieșit scandal. V-a văzut tov. Dobre, de la Municipiu, și s-a enervat. N-aveam voie să vă introduc în obiectiv. Am făcut-o doar pentru că m-ai rugat dumneata, domniță, pe barba mea, o persoană mai mergea, dar așa, un cuplu, a ieșit cu sesizare, s-a-ntâmplat că a venit tov. Dobre cât erați la biserică și s-a enervat. Zău, îmi pare rău, dar instrucțiunile sunt precise, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
inginerul șușoteau. ― S-a brodit bine chestia cu getaxul, observă Ionescu. Urci tu și babalâcii. O să conducă cretinul. Eu opresc o mașină și aduc cucoanele. ― Să nu-ți facă vreo figură. ― Vezi-ți de treabă! Unde zici că stai? ― Intrarea Domnița Anastasia 1B. O casă roșie cu ferestre înalte franțuzești. ― Perfect. Cum te simți? Nucu Scarlat rânji descoperindu-și o parte din dinți. ― Cred că frica mă mai ține pe picioare. Încolo... Cârnul își strecură capul pe ușă. Râdea bine dispus
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Cine-n oaste are cârmă Poartă cămașă de sârmă... {EminescuOpVI 110} PESTE CODRI STA CETATEA... Peste codri sta cetatea Stăpânind singurătatea... Luna plină strălucea, Ziduri negre poleia Din nălțimea cea albastră Bătea tainic la fereastră. Și pe negrele zăbrele Sta Domnița după ele, Uitîndu-se norilor Calea sburătorilor. Părul galben abia creț Peste împle sta răzleț Și trecând pe după tâmple Ca un val de aur împle Umerele și spinarea Și întreagă arătarea. Și e una la părinți Cum e luna printre sfinți
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]