49,733 matches
-
o reîmprospătare a puterilor, o nouă plecare, un elan pozitiv în parcursul inițiatic, căpcăunul este o figură nu mai puțin interesantă, trădînd ambivalența fundamentală a situației ospitaliere, marcată de tot felul de reguli de respectat și de transgresiuni, oscilînd între dorința de libertate și dorința de dependență. Ospitalitatea, în ambivalența sa, hospes/hostis, dezvăluie fantasma înghițirii, a devorării, a canibalismului. Să fii oaspete, înseamnă să te lași pradă unei disoluții a eului, ceea ce Derrida notează în legătură cu ospitalitatea absolută sau incondițională. Între
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
o nouă plecare, un elan pozitiv în parcursul inițiatic, căpcăunul este o figură nu mai puțin interesantă, trădînd ambivalența fundamentală a situației ospitaliere, marcată de tot felul de reguli de respectat și de transgresiuni, oscilînd între dorința de libertate și dorința de dependență. Ospitalitatea, în ambivalența sa, hospes/hostis, dezvăluie fantasma înghițirii, a devorării, a canibalismului. Să fii oaspete, înseamnă să te lași pradă unei disoluții a eului, ceea ce Derrida notează în legătură cu ospitalitatea absolută sau incondițională. Între logica darului și a
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
să-l las să sosească și să aibă loc în locul pe care i-l ofer, fără să-i cer nici reciprocitate (intrarea într-un pact) și nici chiar numele". Dacă există în acest act de ospitalitate o voință sau o dorință sacrificială sigură, la fel stau lucrurile și pentru oaspete nu numai pentru gazdă. E adevărat că perspectiva poveștii se plasează de cele mai multe ori de partea celui slab, a celui care cere adăpost. Și această căutare cunoaște uneori riscul unei regresiuni
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
restabilește ordinea și curățenia în casa piticilor neîngrijiți. De aceea prezența Albei ca Zăpada este de-a dreptul de prisos. Ea nu le aduce decît frumusețea ei, frumusețe abstractă pentru pitici care sînt departe de a avea cea mai mică dorință pentru copilă. Inutilă, musafirei nu-i rămîne decît să doarmă în această lume asexuată. Este somnul feminității care își așteaptă primăvara. Ospitalitatea nu este fecundă decît dacă există contrapartidă, schimb. Să o transformi pe Albă ca Zăpada într-o gospodină
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
somnul feminității care își așteaptă primăvara. Ospitalitatea nu este fecundă decît dacă există contrapartidă, schimb. Să o transformi pe Albă ca Zăpada într-o gospodină eficace avea un sens: justifică prezența ei lîngă cei șapte pitici și devine obiect al dorinței. Psihanaliștii au fantasmat destul despre viața sexuală a piticilor din pădure ca să nu mai revenim la această chestiune. O altă poveste de Grimm, Cei trei pitici din pădure, ne deschide alte perspective de lectură. Este vorba tot de povestea unui
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
stau mărturie în acest sens. Găsim unele reminiscențe în povestirea fraților Grimm no 87, "Der arme und der Reiche", în care un cuplu de bătrîni săraci primește de la oaspetele necunoscut, un biet călător (de fapt, Dumnezeu) posibilitatea îndeplinirii a trei dorințe. Ei își doresc fericire și sănătate și să aibă pîine cîtă vreme vor trăi. Casa lor este transformată într-o casă frumoasă și nouă. De îndată ce bogătașul, care alungase pe necunoscut, vede casa, el se scuză, îl invită și îi cere
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
își doresc fericire și sănătate și să aibă pîine cîtă vreme vor trăi. Casa lor este transformată într-o casă frumoasă și nouă. De îndată ce bogătașul, care alungase pe necunoscut, vede casa, el se scuză, îl invită și îi cere trei dorințe. Dumnezeu i le acordă avertizîndu-l degeaba că ele i s-ar putea întoarce împotrivă. Și într-adevăr, acesta dorește ca nărăvașul lui cal să-și rupă gîtul, ca soția lui să rămînă țintuită locului iar cu a treia dorință o
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
trei dorințe. Dumnezeu i le acordă avertizîndu-l degeaba că ele i s-ar putea întoarce împotrivă. Și într-adevăr, acesta dorește ca nărăvașul lui cal să-și rupă gîtul, ca soția lui să rămînă țintuită locului iar cu a treia dorință o eliberează pe biata femeie. Grimm (III, 149) a menționat înrudirea acestei povești cu cea a lui Filemon. Și, în special, ospitalitatea plină de devotament a cuplului de bătrîni fără copii este exemplară. Exemplele sînt numeroase și atitudinea neospitalieră este
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
puternice social, (în opoziție cu ospitalierii săraci).[...] Contrastele foarte apăsate, între zgîrcenia celor bogați și generozitatea celor săraci fac obiectul unei inversiuni în cursul poveștii: bietul străin se dovedește puternic, cel slab superior celui bogat etc. în timp ce neospitalierul este pedepsit, dorința lui avînd ca rezultat tocmai opusul lucrului cerut. Vedem, de asemenea, în aceste povești cum ospitalitatea față de un străin sau o vietate aduce un ajutor eroului. Aceasta înseamnă că dorința de ospitalitate este alăturată împlinirii unor dorințe: pentru cei săritori
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
cel slab superior celui bogat etc. în timp ce neospitalierul este pedepsit, dorința lui avînd ca rezultat tocmai opusul lucrului cerut. Vedem, de asemenea, în aceste povești cum ospitalitatea față de un străin sau o vietate aduce un ajutor eroului. Aceasta înseamnă că dorința de ospitalitate este alăturată împlinirii unor dorințe: pentru cei săritori, totul se va realiza deci după principiul plăcerii. Dar invers, ospitalitatea primită este un dar. Gazda se dovedește a fi un informator de primă importanță în continuare. Nu este vorba
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
neospitalierul este pedepsit, dorința lui avînd ca rezultat tocmai opusul lucrului cerut. Vedem, de asemenea, în aceste povești cum ospitalitatea față de un străin sau o vietate aduce un ajutor eroului. Aceasta înseamnă că dorința de ospitalitate este alăturată împlinirii unor dorințe: pentru cei săritori, totul se va realiza deci după principiul plăcerii. Dar invers, ospitalitatea primită este un dar. Gazda se dovedește a fi un informator de primă importanță în continuare. Nu este vorba aici de a da ospitalitate ci de
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
nu vezi timpul trecînd (opusul plictiselii), să fii în continuă sărbătoare care înseamnă suspendare a timpului (vezi Odiseea) și că, pentru a fi cu adevărat unde ești și pe deplin, trebuie să uiți de unde vii. Dar prea multă plăcere distruge dorința și eroul se întoarce la Timp ca să moară, așa cum Ulise a părăsit-o pe Nausicaa. Vom reține mai ales că marele moment de emoție este mai puțin cel de a fi înlăuntrul ospitalității și mai mult cel de a fi
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
situat chiar în fața Teatrului Bellas Artes. 9 - Fațada teatrului. Exterior. Noapte. Afișul piesei, pe care îl vedem pe fațada teatrului, e un imens gros plan al actriței principale, Huma Rojo, care interpretează rolul lui Blanche Dubois în Un tramvai numit dorință. Din locul în care se află Esteban, avem impresia că obrazul uriaș al lui Huma Rojo supraveghează scrisul adolescentului. Deasupra ei apar celelalte personaje, Nina Cruz și Mario del Toro, ca și titlul piesei, Un tramvai numit dorință, de Tennessee
ALMODRAMA by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16989_a_18314]
-
tramvai numit dorință. Din locul în care se află Esteban, avem impresia că obrazul uriaș al lui Huma Rojo supraveghează scrisul adolescentului. Deasupra ei apar celelalte personaje, Nina Cruz și Mario del Toro, ca și titlul piesei, Un tramvai numit dorință, de Tennessee Williams. Fața lui Blanche acoperă toată fațada. Apare Manuela. Se plimbă prin fața teatrului, căutîndu-și, cu privirea, fiul. Esteban o vede și continuă să scrie în carnetul lui. De acolo de unde se găsește el, ai impresia că Manuela se
ALMODRAMA by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16989_a_18314]
-
morții, survenită cu câteva luni înainte de spectaculoasa prăbușire a acestuia din decembrie 1989." Aceste revizuiri n-ar fi însă lucrul cel mai grav. în fond, autorul chiar avea datoria să revină asupra celor afirmate înainte de 1989. Mai bine inconsecvent din dorința de a spune în sfârșit adevărul, decât situat mereu pe o poziție greșită, dintr-un orgoliu al consecvenței, ca atâția alții! în mod similar, merită apreciată strădania lui Ion Rotaru de a-și aduce lucrarea la zi, luând în considerare
Ceva care seamănă cu o istorie a literaturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16996_a_18321]
-
împrumutat/ porțiuni din alcătuirea ei./ pînă și măcelarul guiță de plăcere/ lipindu-și degetele scurte și butucănoase de acest/ macrocosmos al ei./ binecuvîntează, doamne, carmangeria/ în care o pot întîlni seară de seară/ cu cîtă criminală plăcere cu cîtă/ perversă dorință" (dumnezeu binecuvîntează carmangeria). Ca un Macedonski înveșmîntat în haine (post)moderne, Paul Vinicius se dedă la alcătuirea unor "idile brutale": "căpățînă de miel și aguridă pe tipsia/ flămîndă a zilei în care m-am surprins/ căutîndu-ți gura printre consoane.// această
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
astfel catalogate și explicate prin cauze întîmplătoare sau bine determinate. Toate aceste explicații rămîn exterioare unei realități care se refuză unei cercetări de felul ăsta. Un gol liniștit Iată deci o ipostază curioasă, de fapt imposibilă și insuportabilă, - mișcare intensă, dorință de a te mișca, voința mișcării și apoi cînd uiți pentru o clipă tocmai ce-ai dorit cu nesaț și "gîndești" adică fugi din clipa prezentă într-un alt "orizont", - dintr-odată te simți alungat din propria ta viață undeva
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
zi. Pentru asta trebuie să acționezi programul de imaginație care îți stă la dispoziție... pentru că și acest program construiește lumile în același mod. El închipuie un tablou asemănător cu primul în care obiectele și relațiile între ele sunt schimbate după dorințele tale cu altele care te-ar putea satisface mai bine. În fond aceeași lume în care te simți mai bine pentru că ți s-au împlinit dorințele. O lume care va putea fi poate prezentă în același fel vreodată sau niciodată
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
tablou asemănător cu primul în care obiectele și relațiile între ele sunt schimbate după dorințele tale cu altele care te-ar putea satisface mai bine. În fond aceeași lume în care te simți mai bine pentru că ți s-au împlinit dorințele. O lume care va putea fi poate prezentă în același fel vreodată sau niciodată. Oricum s-ar întîmpla în închipuirile tale va apărea aceeași lume din același program personal. Vei căpăta poate ceea ce ți-ai închipuit, vor fi poate surprize
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
un sine aflat în veșnică așteptare, iar apoi conservată de memorie și savurată în închipuire. Dar ce poate să însemne o "amintire a ceea ce n-am trăit"? Memoria iubirii, la care se referă Finkielkraut și Bruckner, este o memorie a dorinței, nu o arhivă a realității. Ceea ce poate să însemne, la limită, că o poveste de iubire se poate ivi acolo unde nu există neapărat un cuplu concret, ci doar personaje solitare și cu o imaginație febrilă, fiecare căutînd, așteptînd și
Iubiri suprapuse by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16990_a_18315]
-
reguli și interdicții, acești cîndva nebuni nu fac decît să se supună compromisului, convenției, banalului. Din contră, pentru Mari, o avocată vindecată de sindromul panicii, care fuge de această "normalitate a nebuniei", nebunia se naște din conștiința diferenței și din dorința de libertate, din triumful propriilor alegeri și din acea singurătate a alegătorului de cursă lungă. Pentru Veronika însă, descoperirea interiorității și curajul de a-și urma pornirile se dovedesc a fi experiențe liminare, căci ele ajung să se confunde cu
Veronika se hotărăște să trăiască by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/17000_a_18325]
-
mențin valabilitatea, altele n-au fost confirmate de timp, s-au perimat. Sigur, dacă Virgil Sorin ar fi decelat și texte mai puțin laudative și chiar critice, polemice, cartea, inclusiv autorii incluși, n-ar fi avut decât de câștigat. Oricum, dorința medicului psihiatru Virgil Sorin de a oferi portretele psihologice ale creatorilor și confesiuni ale acestora despre "resorturile intime" ale carierei lor artistice s-au împlinit în bună măsură. Autorul nu se comportă ca un simplu jurnalist, ci mult mai complicat
6 autori în oglinzi paralele by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16999_a_18324]
-
Înainte de a-i căuta un răspuns, care depinde, evident, de felul în care citim cartea, merită constatată legătura implicită dintre dragoste și acești "alți demoni". În virtutea acestei legături dezvăluie Marquez, cred eu, o lume romanescă populată de făpturi prigonite de dorințe mai puternice atît decît putința lor de a le rezista, cît și de a le înțelege. Inși însingurați de vreo nefericire petrecută cîndva în existența lor, răvășiți de vreo boală trupească ivită ca pedeapsă pentru o "fărădelege" pe care au
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
Radioteleviziunii Române, dl. Răzvan Theodorescu. Explicabil, acestui oficial al cîrmuirii FSN, "zona liberă de neocomunism" nu-i putea conveni. Drept care încearcă acum, la un deceniu de la evenimentele în cauză, a le înfățișa în lumina sumbră a unor fantasme ieșite din dorința contestării: "aici mentalul anului '90 era următorul: cu cît televiziunea dădea mai mult ceea ce participanții la Piață cereau, cu atît sporea votul împotriva celor care demonstrau acolo. Nesiguranța pentru oamenii care erau în diverse cătune, sate, tîrguri și care urmăreau
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
Constantin Țoiu 1954 A alege. A ieși cu orice preț din dilemă, dar a ieși doar formal din dorința aceasta de a termina odată cu nehotărîrea... De aceea alegerea nu e obiectivă. Angajamentul n-are suflet. (Poziție intelectualistă.) * 1954. Fanatismele se aplică trecutului și viitorului. Prezentul este mereu practic și rațional (din cauza necesității imediate). Fanatic este omul care își dublează
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17024_a_18349]