2,442 matches
-
și fizionomia esteticii teatrale și despre arta actorului, unde sunt adunate studii și eseuri vizând receptarea „valorilor rostului uman”. Consemnări - Arta teatrului contemporan (I-IV, 1982-1989) cuprinde o serie de articole de atitudine despre teatrul politic și virtuțile patriotic-revoluționare ale dramaturgiei românești contemporane, trecând apoi în revistă spectacolele de la începutul anilor ’80 ai secolului trecut, din capitală și din țară. Alături de cronici teatrale sunt prezente aici mărturisiri despre personalități ale scenei, comentarii referitoare la metodologia spectacolului, rolul culturii în devenirea actorului
TOBOSARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290202_a_291531]
-
aniversar este Colina crinelor nuntiri (1995), ce mizează pe aceleași tehnici, tema rămânând tot erosul. SCRIERI: Estetica, București, 1968; Principii generale de estetică, Cluj-Napoca, 1978; Introducere în estetica teatrului contemporan, București, 1981; Consemnări - Arta teatrului contemporan, I-IV, București, 1982-1989; Dramaturgie (Introducere în estetica teatrului contemporan), București, 1982; Contururi teatrologice, București, 1983; Autumnale, Iași, 1985; Ostrovul iubirii, București, 1986; Ducatul cedrilor de seară, București, 1988; Essais sur les arts du spectacle contemporain, București, 1988; Lebedele asfințirii, București, 1990; Ești tu, azurul
TOBOSARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290202_a_291531]
-
Irozilor sunt factori care au contribuit la folclorizarea acestei reprezentări teatrale. Vicleimul a constituit, de asemenea, un foarte bun mijloc de răspândire a psalmilor lui Dosoftei. În ținutul Săliștei se joacă Mironosițele, piesă religioasă considerată unicul mystère de la passion din dramaturgia noastră populară. Asemănarea cu misterele apusene de tipul Die Marie am Grabe sau Marienklage este evidentă. Totuși, punctul de plecare al acestei reprezentări teatrale îl constituie un poem dramatic, de sorginte locală, al cărei autor este de obicei cunoscut. Acțiunea
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
în circulație pe la mijlocul secolului al XIX-lea, această dramă nu se mai joacă astăzi în Transilvania. În schimb, în Moldova este semnalată în mai multe localități piesa Brâncovenii, generată de aceleași evenimente, dar independentă de spectacolul transilvănean. Vasta răspândire a dramaturgiei folclorice a dus la apariția și a altor forme teatrale. Se cunosc, astfel, piese populare cum ar fi Barbu Lăutaru, Movila lui Burcel, Făt-Frumos, Stejarul din Borzești, rezultate din folclorizarea unor creații culte. La acest proces au contribuit în mare
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
Ardeal, AAF, 1939; Elisabeta Nanu, Un manuscris cu Irozi al lui Picu Pătruț, AAF, 1942; Tatiana Gălușcă, Mocanii, un joc al românilor din Dobrogea, AAF, 1945; Gh. Vrabie, Există „Mocanii - un joc dramatic popular”?, CFL, 1947; Vasile Adăscăliței, Aspecte din dramaturgia populară. Teatrul popular de haiduci, SCIA, 1956, 1-2; Gh. Vrabie, Teatrul popular românesc, RITL, 1957, 3-4; Letiția Gâtză, Mihai Florea, Manifestări de dramă populară în câteva regiuni ale țării, SCIA, 1958, 1; Lila Nădejde, Tema haiducească în teatrul popular, SCIA
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
Nădejde, Teatrul popular de păpuși în secolul al XIX-lea, SCIA, 1960, 1; Sabina Cornelia Stroescu, Un aspect al literaturii dramatice: drama haiducească „Jianu”, „Studii și cercetări de etnografie și artă populară”, 1960, 255-290; Vasile Adăscăliței, „Nunta”, o piesă a dramaturgiei folclorice moldovenești, SCIA, 1961, 2; Massoff, Teatru rom., I, 25-49; Vasile Adăscăliței, Elemente laice și colinda românească, ALIL, t. XIII, 1962, fasc. 1; Olga Flegont, Contribuții la cercetarea formelor vechi de artă teatrală populară, SCIA, 1962, 2; Ion Mușlea, „Cântare
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
minerilor români din nordul Transilvaniei, SILF, 1964; Vasile Adăscăliței, Teatrul folcloric cu subiecte de război în Moldova, LL, 1965; Ist. teatr., I, 23-87; Gh. Nadoleanu, O ipoteză asupra originii teatrului popular haiducesc: „Jienii”, REF, 1965, 3; Horia Barbu Oprișan, Influența dramaturgiei folclorice, LL, 1966; Brădățeanu, Istoria, I, 15-60; Vasile Adăscăliței, Date noi privind teatrul folcloric „Brâncovenii”, REF, 1967, 6; Horia Barbu Oprișan, Text și costumație în teatrul popular, TTR, 1967, 1; Grigore Botezatu, Folclorul haiducesc în Moldova, Chișinău, 1967, 150-181; Olga
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
grabă, „nenea Jean”, Mihai Drăgan și Petru Zugun. Evenimentul „Zilelor Culturii Călinesciene”, de unde se întorceau, a fost împăcarea dintre Al. Piru și Marin Sorescu. Profesorul l-a declarat pe acesta „poet european”. Cei doi au stat alături la simpozionul de dramaturgie, unde Piru a vorbit cel mai mult tot despre Sorescu, deși lîngă el era și D.R. Popescu, pe care chiar l-ar fi ironizat pentru influențele străine în ceea ce a scris. „A fost magistral!”, mi-a subliniat Mihai, solicitînd din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
actuală următoarea „poruncă verlainiana”, tradusă astfel de Macedonski: „Cine gîndul nu-și trădează / Nu oftează!”(Opere, II. Poezii, EPL, 1966, p. 51). O notez „pro memoria”, deși mă îndoiesc că mă voi putea ține de ea. Ciudată mai e uneori dramaturgia visului. Noaptea trecută, de pildă, interlocutorii mei aveau replici lungi, pregnante ca înțeles. Cine, de fapt, vorbea în creierul meu? Cum se încheagă aceste adevărate discursuri? *Dovada neliniștii în care trăim e ușurința cu care prind zvonurile. Se zice, de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
din scrisori. Să Încep să-mi depăn puținele evenimente petrecute În viața mea. Un lucru foarte important a fost să le cunosc părerile celor de la revista DRAMA, nou scoasă de Uniunea Scriitorilor, tocmai pentru a Împlini un mare gol făcut dramaturgiei, la piesa mea „Cresc apele”. Au trecut trei luni și redactorul, Dl. Mircea Ghițulescu, foarte solicitat cu scoaterea numărului 2-3, n-a putut să se ocupe și de piesa mea. L-am văzut mai zilele trecute și l-am liberat
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
alții. Proză semnează I.L. Caragiale (Șah și mat), Ioan Slavici (Stâlp de cafenele, Un pierde-vară), Liviu Rebreanu (Vrăjmașii, Cerșetorul), Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Al. Macedonski, G. Bacovia, E. Lovinescu (un fragment din romanul Viață dublă), D. Anghel, Ion Pillat ș.a. Dramaturgia este ilustrată de Barbu Delavrancea (un fragment din Hagi Tudose), Victor Eftimiu (Cocoșul negru), Al. Vlahuță, Al. Macedonski ș.a. Și în privința istoriei literare revista se dovedește foarte activă, publicând manuscrise și scrisori inedite ce aparțin lui I.L. Caragiale, B.P. Hasdeu
FLACARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287015_a_288344]
-
în volum în 1908, cu premiera la 22 februarie, în același an, la Teatrul Național din București) a înrâurit reacția comentatorilor care, cu rare excepții, au crezut că identifică în această scriere de influență franțuzească elemente de modernitate absente în dramaturgia de până atunci. Bun cunoscător al high-life-ului bucureștean, F. privește critic, cu o tentă satirică, un asemenea mediu pervertit, de „vecinică desfătare”, în care inși cu ifose, nepăsători și ușurateci, se țin de intrigi, bârfe și amantlâcuri. Cu sufletul ei
FLORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287033_a_288362]
-
ALA, 1925, 252; Lovinescu, Scrieri, VI, 312; Predescu, Encicl., 327; Călinescu, Ist. lit. (1982), 722; Corneliu Moldovanu, Autori și actori, București, 1944, 190-192; V. Mîndra, Istoria literaturii române. Evoluția genului dramatic, București, 1977, 185, 188; Brădățeanu, Istoria, II, 64-65; Modola, Dramaturgia, 255, 256; Al. G. Florescu, DRI, II, 226-227. F.F.
FLORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287033_a_288362]
-
Din 1990 este redactorul responsabil al revistei romano-catolice „Keresztény Szó”. Preocupările de prozator ale lui F. sunt secondate de o prodigioasă muncă de traducător din proza română și germană. Din literatura română transpune predilect autori contemporani, îndeosebi din proza și dramaturgia lui Dumitru Radu Popescu. A realizat, de asemenea, versiuni în limba maghiară din proza lui Fănuș Neagu, Alecu Ivan Ghilia, a tălmăcit romanele Șoseaua Nordului de Eugen Barbu și Bărăgan de V. Em. Galan. A dat transpuneri în maghiară și
FODOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287061_a_288390]
-
ale lui Catul (Către Lesbo ș.a.), F., eminent latinist, a mai transpus în românește din Cicero (Pledoaria pentru Titus Annius Milo, 1914) și Vergiliu (Eneida, 1920; versiune revizuită trei ani mai târziu de E. Lovinescu). S-a apropiat și de dramaturgie, piesa Doamna Inger la Ostrot, după Ibsen, figurând în stagiunea 1909-1910 în repertoriul primei scene a țării. SCRIERI: Inimă de student, București, 1904; Antonio Fogazzaro, București, 1912. Traduceri: Cicero, Pledoaria pentru Titus Annius Milo, pref. trad., București, 1914. Repere bibliografice
FROLLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287095_a_288424]
-
a piesei, de atribuit lui F., se distinge printr-o redactare spirituală, fluidă, în care cuvintele se adună în ritmuri de cadril galant, mai mult sugerând stările și trăirile decât numindu-le. Lucrarea poate fi inclusă în fondul util al dramaturgiei naționale, chiar dacă paralelismele evidente cu Cyrano de Bergerac de Edmond Rostand incomodează uneori. Peste un sfert de secol, o altă piesă, scrisă de această dată în colaborare cu Nicușor Constantinescu, Gloria, îl menține pe F. între dramaturgii citabili. Reținută de
FRODA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287093_a_288422]
-
fondul util al dramaturgiei naționale, chiar dacă paralelismele evidente cu Cyrano de Bergerac de Edmond Rostand incomodează uneori. Peste un sfert de secol, o altă piesă, scrisă de această dată în colaborare cu Nicușor Constantinescu, Gloria, îl menține pe F. între dramaturgii citabili. Reținută de Comitetul de lectură al Teatrului Național din București în stagiunea 1941-1942 și reprezentată în octombrie 1943, piesa preia motivul dezvoltat de G. B. Shaw în Pygmalion. Este povestea unei vânzătoare de cafea care, sub supravegherea atentă a
FRODA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287093_a_288422]
-
Tinerețe, Vreau să trăiesc), V. Beneș (cu câteva nuvele fantastice, Hanul roșu, Biserica din Fraustadt), Sera Furpa, Ionel Neamtzu, Al. Ceușianu. Dintre scriitorii afirmați, publică Ion Agârbiceanu (schițe, fragmente din romanul Sectarii), Emanoil Bucuța, G. M. Vlădescu ș.a. Cât privește dramaturgia, e prezent Lucian Blaga cu fragmente din piesa Avram Iancu. Revista are meritul de a fi beneficiat de o echipă redutabilă de eseiști, între care se numără Vasile Băncilă, Zevedei Barbu, Lucian Blaga, D.D. Roșca, Eugeniu Sperantia, H. Jacquier, Mircea
GAND ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287143_a_288472]
-
ei va avea treisprezece reprezentații la Teatrul Național (premiera: 23 mai 1947), în regia lui Ion Șahighian, primind premiul „I.L. Caragiale” al Academiei RPR și Premiul de stat. Va mai primi și alte numeroase premii și distincții pentru spornica sa dramaturgie, începătoare întru realism socialist în primul deceniu de după 23 August 1944. Posedând un bun meșteșug al spectacolului teatral, D. surprinde și reprezintă de la început cerințele noii dramaturgii, realiste și populare: personaje net conturate, „pozitive” (muncitorii conștienți de necesitatea făuririi noii
DAVIDOGLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286705_a_288034]
-
stat. Va mai primi și alte numeroase premii și distincții pentru spornica sa dramaturgie, începătoare întru realism socialist în primul deceniu de după 23 August 1944. Posedând un bun meșteșug al spectacolului teatral, D. surprinde și reprezintă de la început cerințele noii dramaturgii, realiste și populare: personaje net conturate, „pozitive” (muncitorii conștienți de necesitatea făuririi noii societăți) și „negative” (burghezi, „foști”, care se opun, sabotează etc), conflicte puternice care se rezolvă optimist prin triumful „noului”, o abilă și simplă retorică propagandistă, replici scurte
DAVIDOGLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286705_a_288034]
-
de a da țării cât mai mult cărbune și în „demascarea” elementelor „dușmănoase” sau oscilante, ce se manifestă „nociv” în procesul evolutiv al „ascuțirii luptei de clasă”. În fine, Cetatea de foc (1950) va deveni un fel de model al dramaturgiei realist-socialist, fiind mult jucată și intrând chiar în manualele școlare. Aici ideea de familie muncitorească a devenit ideea de generație, continuitatea solidară a proprietății colective, a experienței și inovației s-a transformat în profesionalism plin de abnegație („Uzina mai presus
DAVIDOGLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286705_a_288034]
-
cum procedează în Platforma magică (1973). Dar predominanța „problemelor de producție”, chiar dacă trecute acum în seama inginerilor, tehnicienilor, intelectualilor, și mai ales concepția naiv-dihotomică a conflictului și personajelor datează piesele scrise, uneori foarte ambițioase, asimilându-le tot primului deceniu al dramaturgiei „noi”, pentru care D. a fost un reprezentant tipic. SCRIERI: Flăcăul de pe Ceanul Mare. Steagul celor de pe munte. Zăporul, București, 1948; Omul din Ceatal, București, 1948; Minerii, București, 1949; Cetatea de foc, 1950; Nunta, București, 1950; Schimbul de onoare, București
DAVIDOGLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286705_a_288034]
-
București, 1969; Teatru. Neamul Arjoca, București, 1972; Platforma magică, București, 1973; Măicuța, București, 1981; Cele trei Marii din Vale. Noi, cei din vale. Din pragul veșniciei, București, 1983; Suflete în furtună, București, 1986. Repere bibliografice: Simion Alterescu, Concepția umanistă în dramaturgia lui M. Davidoglu, VR, 1954, 12; Piru, Panorama, 453-458; Popa, Dicț. lit. (1971), 208-209; Brădățeanu, Istoria, III, 193-196; Faifer, Dramaturgia, 38-42; Mihail Davidoglu, DRI, II, 8-19; Mirodan, Dicționar, II, 42-48; Dicț. scriit. rom., II, 35-37; Ghițulescu, Istoria, 192-195; Popa, Ist.
DAVIDOGLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286705_a_288034]
-
cei din vale. Din pragul veșniciei, București, 1983; Suflete în furtună, București, 1986. Repere bibliografice: Simion Alterescu, Concepția umanistă în dramaturgia lui M. Davidoglu, VR, 1954, 12; Piru, Panorama, 453-458; Popa, Dicț. lit. (1971), 208-209; Brădățeanu, Istoria, III, 193-196; Faifer, Dramaturgia, 38-42; Mihail Davidoglu, DRI, II, 8-19; Mirodan, Dicționar, II, 42-48; Dicț. scriit. rom., II, 35-37; Ghițulescu, Istoria, 192-195; Popa, Ist. lit., I, passim. M.Dț.
DAVIDOGLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286705_a_288034]
-
Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din București. Este redactor la revistele „Veac nou” (1945-1953), și „Teatrul” (1956-1958). A publicat numeroase articole în țară și în străinătate, a participat la colocvii și simpozioane internaționale. A tradus singur sau în colaborare dramaturgie sovietică sau occidentală. Debutează editorial cu volumul Impresii literare sovietice, în 1948. Este autorul unei piese de teatru, Dialog despre dragoste, publicată în 1970. Primele volume ale lui D. se circumscriu „literaturii” proletcultiste: Impresii literare sovietice (1948), Problemele realismului critic
DELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286717_a_288046]