2,407 matches
-
prin existență. Nu numai "eroii" există, ci și oamenii obișnuiți care se prind de viață dîndu-i acesteia puterea lor de credință în ea și primind de la ea chemarea curajului de a o cuceri prin și peste obstacolele și ispitele ei. Dramaturgia lumii ne înfățișează, îndeobște, pe eroii Oreste, Hamlet, Egmont care își dilată virtuțile în toiul acțiunii conflictuale și mută, prin forța lor morală, munții din loc. Dacă pier victorioși în această luptă ca preț de jertfă adus victoriei însăși îi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Egmont care își dilată virtuțile în toiul acțiunii conflictuale și mută, prin forța lor morală, munții din loc. Dacă pier victorioși în această luptă ca preț de jertfă adus victoriei însăși îi numim eroi tragici și-i nemurim. Există o dramaturgie născută în secolul XX, care pune în joc degradarea unui tip al umanității prin alienare ruptură condiționată de un complex proces socio-istoric, bio-ecologic și moral-spiritual, amputînd ființa umană de propria existență, precum o plantă smulsă din solul ei hrănitor, purtată
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
imponderabilitate morală, ca un corp fără chilă și fără atracția gravitațională, făcînd semne nimănui. Asemenea făpturi sînt și ele tragice, numai că nefiind clăditoare de valori existențiale, ci destrămătoarea de sinea propriei existențe, tragismul lor e derizoriu. Spectatorii unei asemenea dramaturgii populate de fantomele rătăcind grotesc în imponderabilitate, nu pot încerca decît o compasiune ironică, semn al unei complexe atitudini care semnalează inimii limitele pe care evaluarea critică le impune. Anti-eroii CALULUI VERDE, Ilie și Mina Popescu, aduc în teatrul românesc
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
un spectacol de mare succes. O spun cu toată convingerea. MIRA IOSIF: Nu cred că este o piesă despre violență. Este o piesă despre evaziune, despre alienare. Tema nu e nouă, e o temă care circulă în literatura mondială, în dramaturgia secolului nostru, a circulat și în literatura noastră interbelică, și meritul scriitorului Constantin Popa este că a introdus-o în peisajul nostru actual. Fiind o piesă despre evaziune, nu este totuși o piesă evazionistă... Dimpotrivă, e o piesă acut implicată
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Nu mă surprinde. Mor precum au trăit. Remarcabilă este ultima replică: "cum de n-au văzut apa?". "Bancul" se sparge și se trece într-o semnificație, după părerea mea extraordinară, și cu această replică aproape că bate la porțile marii dramaturgii. Cum de nu au văzut că nu este apă, cum nu au văzut că se poate trăi altfel? Vă mulțumesc că mi-ați oferit prilej să interpretez acest text. CĂLIN FLORIAN: Astăzi, în acest cenaclu, nu s-a citit o
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
dubios și insolent. Cu alura lor de tovarăși, nepoftiți intră, scotocesc cu privirea, se așează care pe unde îi convine și nu dau semne că s-ar grăbi să plece. Cum e posibil acest abuz care într-o turnură proprie dramaturgiei lui Constantin Popa dă brînci realului în coșmar? Uite că e foarte posibil, și piesa nu se sfiește să ne trîntească în față acest adevăr stingheritor. Vecin 3: Haideți fraților, păi ce facem? Jucăm poker sau facem comunicări științifice? Vecin
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ușor, ei sînt gata să transforme în prilej de zaiafet impulsurile ce trădează alterarea celulei morale. Mesajul piesei e cu bătaie lungă. Problematica etico-politică pe care Constantin Popa o abordează se constituie, de altfel, într-un atu cert al acestei dramaturgii în a cărei structură de rezistență intră, de bună seamă, și dimensiunea parabolică. Cu o construcție sigură, în care vădește competența de om al scenei, Regulamentul de bloc prinde relief și prin nervul și fluența replicii, de reconfortantă alură bărbătească
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
comunicînd unul cu altul, două paliere, două registre unul captînd pulsații dintr-un orizont existențial, altul, activ în diapazonul contestării politice. Florin Faifer Constantin Popa Regulamentul de bloc Citindu-se această curioasă piesă la Cercul de lectură aș Secției de dramaturgie, n-a fost nimeni care să nu fie atras de scriitura alertă ca și citirea de altfel -, de gradația ingenioasă a conflictului, de culoarea ei, iar unii de semnificația ei parabolică ieșind din cheia realistă. Intruziunea dezinvoltă a vecinilor de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
iar unii de semnificația ei parabolică ieșind din cheia realistă. Intruziunea dezinvoltă a vecinilor de bloc, diapedeza lor nestingherită, ocupația amabilă și împăciuitoare la care se dedau vorbesc despre o temă a ingerinței, temă ce s-a mai dezbătut în dramaturgia română contemporană, în alt context și cu alte mijloace firește. Constantin Popa face posibilă apariția vecinilor în chipuri cu totul neașteptate, iluzorie poate cum a procedat în "Calul verde" sau de-a binelea, și, pînă să devină fantoșe într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
prea tare condiția de divertisment teatral pe care piesa "Regulamentul de bloc" o propune și mijloacele artistice viabile prin care ea se realizează, confirmînd încă o dată în C. Popa un autor viu și interesant. Paul Everac Transcrierea opiniilor Cenaclului de dramaturgie a Uniunii Scriitorilor DAN NASTA, actor-regizor: O comedie tragică vizînd condiția umană; o piesă a agresiunii dezumanizantă a socialului asupra individului; o piesă biconcentrică social-moral și politică... dar politicul trebuie estompat... ION ZAMFIRESCU, scriitor: Piesa este un semnal de alarmă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
SPALAS, redactor radio-tv.: O piesă foarte bine scrisă, cu mînă sigură; scenele nu au rezolvări; scena cu pokerul e în sine nu se leagă cu restul; e necesară o reducere a piesei... AL. ȘTEFĂNESCU, critic literar: Tematica e frecventă în dramaturgia actuală; se încadrează în social-moral; cheia piesei stă în finalul sub semnul spaimei; toate personajele sînt culpabile; foarte bine construită chiar de la început -, toate dialogurile avînd sens; apariția vecinilor este justificată logic; bine mînuit dialogul sigur, cu umor nefacil; gradat
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
bloc" apare ca reacție la un fenomen politic intern și la unul extern, interșanjabile poetic. Cînd intimitatea începe să-ți fie ocupată de un "administrator", ființa se retrage în fantasme. Piesa aceasta conține nota cea mai. păsat absurdă în toată dramaturgia lui Constantin Popa. Este și firesc să fie așa. Ea amintește de lonescu, de Mrozek, de Arrabal. Pe undeva de Durrenmatt. Aflîndu-ne în civilizația noastră, atît de îndepărtată în spațiu și în mijloace, de Europa, la două decenii în urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și de auzit, pentru minte și inimă. Sorina Bălănescu MAȘINA DE VÎNT premieră absolută Teatrul Național "Vasile Alecsandri" și-a propus să încheie stagiunea 1999-2000 cu o premieră a unei piese românești, un "preambul", dacă vreți, la stagiunea 2000-2001 dedicat dramaturgiei românești contemporane. E un risc asumat să pui în scenă spectacole românești, contemporane, atîta vreme cît, după 1990, publicul spectator a fost "bombardat" cu teatru interzis perioadei antenouăzeciste. Dincolo de riscul de a nu avea priză la public, de a juca
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
în primele trei piese, se disimulase, țîșnind în jeturi, izbucnind în trombă. Afirmații incomode, întrebări scormonitoare, îndoieli și ardori sînt slobozite impetuos, cu o nervoasă participare, dintr-un preaplin al cugetului ajuns la capătul răbdării. Încă un revoltat, deci, în dramaturgia lui Constantin Popa: Octav, din Cavou bar. Unul din tinerii care, la (ceea ce ei credeau că e) Revoluție, au ieșit nepăsători, nesăbuiți, superbi în stradă, înfruntînd gloanțele vidia, tancurile sumbre, toată urgia forțelor de represiune. Vom muri, dar vom fi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
i-am făcut un profil, așezîndu-l tocmai în jurul ideii de luptă cu limitele. Nu s-a mulțumit cu meseria de bun actor al Teatrului Național "Vasile Alecsandri" din Iași -, s-a aruncat în vîltori mai mari: în poezie și în dramaturgie; avea de spus lumii multe adevăruri și de pus multe întrebări. Ca să o poată face, a studiat filosofia la o vîrstă la care studenția e pentru noi toți o frumoasă amintire din tinerețe. Întrebîndu-l de ce a făcut-o, mi-a
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ale contemporaneității și obsesii proprii subsumate respectivelor teme. Pentru el, a scrie teatru sub semnul acestor obsesii pare fi un demers cu scop catartic. Anca-Maria Rusu De la Secu' la Sala Studio. Admirabil "autodenunț" la Teatrul Național Iași Cum n-avem dramaturgie? O piesă despre securitate, sau, și mai generic vorbind, o piesă despre trecutul neasumat și aproape imposibil de asumat al celor ce locuiesc în prezent. Cam aceasta ar fi tema excelentei piese al lui Constantin Popa, deși, la o "răsfoire
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
sunt învestiți. Ca o observație, didascaliile lui Popa sunt inteligente și procură viziuni suplimentare asupra întregului. "Salonul Nr. 6 bis" îndeplinește toate criteriile unei piese care ar trebui să dăinuiască și să-și câștige dreptul la existență distinctă în peisajul dramaturgiei românești. E o piesă-martor, o piesă aproape istorică, însă, în același timp, o piesă în care condiția umană, comedia și tragedia umană dețin prim planul într-un mod copleșitor. E, altfel spus, o piesă care ne privește pe toți... Călin
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
9 TABLOUL II 9 TABLOUL III Scena 1 9 TABLOUL III Scena 2 9 TABLOUL IV Scena 1 9 TABLOUL IV Scena 2 9 Regulamentul de bloc Măștile absurdului 9 Constantin Popa Regulamentul de bloc 9 Transcrierea opiniilor Cenaclului de dramaturgie a Uniunii Scriitorilor 9 Regulamentul de bloc 9 Cronică dramatică: 9 O binemeritată revanșă 9 Regulamentul de bloc 9 Metafora Agresiunii ("Regulamentul de bloc" de Constantin Popa) 9 Constantin Popa despre... Constantin Popa 9 Părerea autorului Cînd vorbim despre oameni
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
În funcție de modul În care poeții și prozatorii Întrebuințează limbajul, el nu făcea decît să observe cum paradigma culturală romantică, aceea În care rolul reprezentativ al limbajului este Înlocuit de cel expresiv, continuă să funcționeze În domeniul poeziei (parțial și al dramaturgiei), În vreme ce proza și-a păstrat libertatea de a alege Între a reprezenta prin limbaj sau a exprima În interiorul limbajului. și și-o exercită alegînd mai ales să reprezinte, să povestească și, astfel, să transmită mesaje. De-a lungul secolului trecut
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de după 1950. Unul din marii dramaturgi, incidental romancier, ieșit din mantaua lui este Bernard-Marie Koltès, minuitist și el, mort de SIDA, tot În 1989, pe care Dominique Viart Îl uită. E drept, prozele sale sînt mult mai puțin cunoscute decît dramaturgia. Cea mai importantă diferență specifică ar fi “postmodernismul” american, prin practicarea unei scriituri palimpsestice, prin citaționalitate (este ceea ce-l face pe Viart să aplice atributul “postmodern” unui singur romancier francez, Michel Tournier). Nu știu dacă Sylvie Germain poate fi clasată
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
principiul însuși al operei. Acest text, conceput în spirit brechtian pe la mijlocul anilor ’60 ai secolului XX, se înscrie, ca să spunem așa, „de-a-ndoaselea” în problematica supravegherii, propunând o organizare inedită. Peter Weiss adoptă, de la bun început, principiul supravegherii-cadru folosit adesea în dramaturgia clasică, principiu aflat, de altfel, la baza construcției încastrate a „teatrului în teatru”. L-am evocat de mai multe ori, de-a lungul acestor pagini, dar la Weiss el devine atât de complex, încât ajunge să se raporteze explicit la
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
traduceri din Kleist, Trakl, Vergilius, Șestov, Matsuo Basho, J.-L. Chrétien, Michel Henry, J.-L. Marion, Paul Ricœur, Michel Foucault, Psalmi, Cartea morților tibetană ș.a. Membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1980). Premii și distincții: Premiul Uniunii Scriitorilor pentru dramaturgie (1984); Premiul Asociației Scriitorilor din Iași pentru poezie (1990); Premiul Asociației Scriitorilor din Iași pentru poezie (1996); Premiul Salonului de Carte Iași pentru traduceri (1997); Premiul Salonului de Carte Cluj pentru Aeneis (1998); Premiul Fundației "Cella Delavrancea" pentru Opera omnia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Michel de Saint Pierre, Miliardarul (1998). Ca unic traducător, semnează versiunile românești pentru Franz Kafka, Scrisori (1998) și Henri Troyat, Teribilele țarine (1999). Numeroase premii și distincții literare: Marele Premiu al Festivalului Național de Poezie "Mihai Eminescu" (1968); Premiul pentru dramaturgie al revistei "Argeș" (1969); Premiul Special al Revistei "Luceafărul" (1983); Premiul "Mihai Eminescu" acordat de Academia Română (1985); Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1992); Premiul Serilor de Poezie de la Vânători-Neamț pentru Opera Omnia (1995); Premiul "Poesis" pentru Opera Omnia (1996); Premiul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Schiller, Musset, Lamartine, André Chénier, Sully Prudhomme, Leconte de Lisle, Petőfi. Alături de Macedonski, el este printre primii popularizatori, la noi, ai lui Maurice Rollinat. În „Revista literară”, sub pseudonimul Zetta, traduce, în 1887, poeme în proză de Baudelaire. Cât despre dramaturgie, încearcă transpuneri din Voltaire, Hugo, Molière, Musset (Teatru, 1896), iar din François Coppée, versiunile sale la dramele Pentru coroană și Severo Torelli s-au jucat, remarcându-se prin ușurința dialogului. SCRIERI: Corbea, Brașov, 1882; Poezii, pref. Al. Macedonski, București, 1883
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289941_a_291270]
-
Ist. lit. (1982), 592; Leontin Iliescu, Rădulescu-Niger, U, 1944, 195; Miron Radu Paraschivescu, N. Rădulescu-Niger, „Ecoul”, 1944, 230; Mărcuș, Thalia, 126; G.T. Niculescu-Varone, Un scriitor uitat: N.G. Rădulescu-Niger, RL, 1969, 46; Massoff, Teatr. rom., VI, 442, 451, VII, 536; Modola, Dramaturgia, 305; Dicț. scriit. rom., IV, 39-42. C.T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289111_a_290440]