2,119 matches
-
decît că mătușa Susana a venit să-l caute În grădină și i-a spus că era timpul de plecare. La ieșire, În ușă, unchiul Juan și-a luat rămas-bun de la el și n-a uitat să-i sărute mîna ducesei sale. „Nu-i nimic, Juan; nu-i nimic, darling; probabil că s-a zgîriat puțin la nas.“ Susan Își luă rămas-bun de la toți, fermecătoare și tulburată. Dar asta nu era tot. CÎnd ajunseră la mașină, Carlos, șoferul și Victor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai drept, abia le ajungea pînă la umăr, bietul de el. Cu puțin Înainte de a se aduce mîncarea (Nilda era extrem de jignită, fiindcă pentru aceste petreceri comandau totul la hotelul Bolivar), Începu să se țină scai de coada lui Susan, ducesa lui, În toate părțile. În realitate, sărmanul de el avea sufletul Împărțit Între Juan Lucas & Comp. și Susan. Acum erau doi, fiindcă și arhitectul care avea să le construiască noua casă o urmărea și o adora. Un tînăr strălucit, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a tuturor celorlalte afaceri. A profitat de acest prilej ca să devină membru al clubului și să vină fără nevastă-sa. Bietul de el era nerăbdător să termine cît mai repede partida de dimineață și să alerge la bazinul unde era ducesa lui. Îi săruta mîna cu un gest cum nu se poate mai ridicol, Îmbrăcat complet În costum de golf și se așeza ca să-i spună că era un om fericit, golful Îl transforma văzînd cu ochii, Îl Întinerea. Juan Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se ruga În catedrală, se apropie de ea un bărbat pe care Îl recunoscu ca fiind Zacarías. Era Îmbrăcat ca Întotdeauna și Își ținea În poală motanul negru. Nu Îmbătrînise nici măcar cu o zi și avea aceleași unghii magnifice, de ducesă, lungi și ascuțite. Îngerul Îi mărturisi că venea el Întrucît Dumnezeu nu avea de gînd să-i răspundă la rugi. Zacarías Îi spuse să n-aibă nici o grijă fiindcă, Într-un fel sau altul, avea să-i trimită el o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
este, fără îndoială cunoscut sătenilor ca Marele Conac. Legenda spune că ar fi o redare anatomic corectă a „anexei“ preferate a lui sir Perry , despre care tot legenda spune c-ar fi fost „executată“ în încercarea de a câștiga favorurile ducesei de Devonshire. Briggs îi aduce cufărul din docar, iar Jonathan intră în holul panelat cu stejar și simte pentru prima dată combinația de săpun cu acid fenic, noroi și varză fiartă, aroma unică a internatelor școlare din Anglia. Și pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ghidușe și manipulatoare. exemple : Capitolul I. Care povestește despre firea și felul de viață al vestitului hidalgo don Quijote de la Mancha. Capitolul LVII. în care-i vorba de felul în care s-a despărțit don Quijote de duce și de ducesă și de cele ce i s-au întîmplat cu isteața și zvăpăiata aceea de Altisidora, slujitoarea ducesei. Cervantes încearcă de fapt să instaureze un fel de raport de sinceritate cu cititorul. este ca și cum l-ar invita pe acesta să cumpere
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
don Quijote de la Mancha. Capitolul LVII. în care-i vorba de felul în care s-a despărțit don Quijote de duce și de ducesă și de cele ce i s-au întîmplat cu isteața și zvăpăiata aceea de Altisidora, slujitoarea ducesei. Cervantes încearcă de fapt să instaureze un fel de raport de sinceritate cu cititorul. este ca și cum l-ar invita pe acesta să cumpere produsul, numai dacă îl găsește demn de a fi onorat cu timpul lui atît de prețios. Parcă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cu barbă, despre care știam că fusese conte... Un scriitor e un scriitor, nu conte... Forța de creație nu stă în titluri, Victor Hugo n-a fost nici duce, nici marchiz. Jean Valjean nu e prinț, iar Cozeta nu e ducesă... Prințesa Maria avea moșii, nu-și smulgea dinții din gura și nu-și tăia părul ca să poată trimite bani mizerabilului Thenardier. Nici un Javert nu stătea în spatele grasului. Bezuhov, care venea și el la Borodino ca un tâmpit și îi încurca
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
că alde Newlands s-au mutat la noi, or s-o facă și ei. Uite ce e, Murray ă Jack aruncă o săgeată de darts în fotografia de deasupra ușii care-l înfățișa pe Murray Nelson în timp ce o însoțea pe Ducesa de York la inaugurarea birourilor lor, frumoasă pereche mai făceau. — N-am nevoie de asta. Noul ziar a încheiat o mulțime de contracte adiționale. Nu spune niciodată că ai scos de-ajuns din afacerea asta. Te-ai înmuiat, Jack. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mieii și se mânjesc cu sângele lor; victimele sunt urmărite până în mormânt. Richard este bestia (the beast), bestia feroce, neîndurătoare, criminalul a cărui minte sângeroasă (the bloody mind), nu visează decât măceluri și masacre. Firea lui însetată de sânge, mărturisește ducesa de York, se trădase încă din anii copilăriei și se făcuse tot mai aprigă odată cu trecerea timpului. Să ne amintim că în ultima scenă a piesei, cea a morții lui Richard, Richmond va anunța triumfător: „The bloody dog is dead
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
asemenea unor statui mute sau unor pietre însuflețite (breathing - „care respiră”), s-au uitat unii la alții cu niște priviri fixe și palizi la față ca moartea”. Oare nu fiindcă, într-un anume fel, o aveau înaintea ochilor pe Gorgo? Ducesa, mama lui Richard, nu se înșelase atunci când, evocându-i nașterea, își blestemase pântecul, „lăcaș al morții” („the bed of death”): în loc să aducă pe lume o viață, adusese „o năpârcă ai cărei ochi ucid” („a cockatrice whose unavoided eye is murderous
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
și garanteze, printre altele, cu luarea Principatelor Române de la ruși și trecerea lor în stăpânirea împăratului Francisc. „S-ar părea că Napoleon nu-l poate ierta pe Alexandru pentru gestul de a nu-i fi acordat mâna surorii sale, marea ducesă Ana. Aceasta este părerea mea și nu numai a mea.” În mapă mai era și scrisoarea unei persoane din anturajul lui Ahmed Pașa. Marele vizir era sătul până peste cap de acest război ruinător pentru ambele părți, un război din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în vârtute. Damezele autohtone mai pariază pe capacitățile argumentative ale sculelor noastre. Noi ne uităm la politicieni ca la niște mari comici ai ecranului, Blandiana când își face singură cumpărăturile e luată de precupețe drept cântăreață de muzică populară, iar Ducesa de Guermantes, când avea oameni ai politicului la masă, nu le îngăduia să atace alt subiect decât literatura, cu scriitorii necomentând decât trebile cetății. Așa debanaliza dânsa cele două topici cuversaționale, smulgându-le uzului excesiv al specialiștilor, al meseriașilor. Zi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
vecinătatea patologică a brutalului și expansivului Rasputin, Corto trece prin vămile de inițiere ale purgatoriului ce seamănă cu infernul însuși. Întâlnirile lui Corto sunt, ca de obicei, încărcate de ambiguitate etică și sentimentală - nimic mai rusesc și mai fascinant decât ducesa Marina Seminova, cea care își adăpostește restul de Rusie în viteza trenului blindat și așteaptă moartea administrată de trădători ca pe o mântuire. Este cuprins în acest portret atât de pasionat o nebunie paroxistică la care doar Corto are acces
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
aer, ca rotocoalele țigărilor cu hașis. Ani după despărțirea de Pandora și Cain, după ce se întorsese din aventura sa siberiană, Corto îl întâlnise în Parisul boem și sacadat al jazzului pe unul dintre ofițerii ce serviseră în trenul blindat al ducesei. Îmbătrânit și solitar, ofițerul îi înmânase o carte de Turgheniev, ca și cum l-ar fi făcut părtaș la un secret al vieții sale. Sceptic, Corto îi acceptase darul cu gândul că nu o va citi cu adevărat niciodată. Destinul îi oferise
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
portocaliu. Promenada chinezească roșie. Fiecare încăpere într-o altă culoare adâncă, dar cu aceleași note aurii. Nu camere, ar spune domnul Whittier, ci scenografii. Purtăm cadavrul împachetat prin cutiile astea mari și răsunătoare în care oamenii devin regi, împărați sau ducese pentru prețul unui bilet la film. Încuiate în biroul din spatele barului din hol, în debaraua strâmtă cu pereți din lemn de brad lăcuit, stau dulapurile burdușite cu programe tipărite, facturi, liste de rezervări și fișe de pontaj. În partea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
În cîteva ceasuri. Nu exista titlu pe care să nu-l știe, nici șmecherii care să nu-i dea prin minte pentru a-l achiziționa la un preț convenabil. Folosindu-se de papagal, se strecura prin bibliotecile particulare ale unor ducese pe de bulevardul Pearson și ale unor diletanți din clubul de călărie, asumîndu-și Întotdeauna identități fictive, și izbutea ca acele cărți să-i fie ori dăruite, ori vîndute pe o nimica toată. Transformarea cerșetorului În cetățean exemplar părea miraculoasă, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
devenise logodnic. Tot Golful știa de iubirea lor, păreau ieșiți din minți. O vară năucitoare; insuportabilă, pentru că, altfel, Magistratul nu ar fi plecat fără veste. A revenit spre iarnă, era așteptat; peste câteva luni a dispărut iar. Întâlnise o pianistă-contesă. Ducesă. Cam așa; avea un de între un nume și altul. Și iarăși cel plecat s-a întors, dar totul se sfârșise. Nu a izbutit să se mai apropie de iubita lui nici cu plată, așa cum făceau, de la o vreme, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
spun „tăvăleală“ à la Austin Powers. Surprinzător, o groază de englezoaice acceptă filfizonii în schimbul Casei și al Titlului Nobiliar. În ceea ce mă privește, cred că ar fi istovitor să porți un titlu ca Marchiza de Dufferin și Ava, sau Alice, Ducesă de Drumllandrig. Și așa e destul de greu să semnezi cecuri cu un nume format din două cuvinte, ca să nu mai vorbim de cinci, șase cuvinte. Dar, pentru unele femei, un nume format din șase cuvinte și un filfizon merită orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să mori pe loc. Ν Cu săptămâni în urmă, Julie m-a făcut să-i promit că o să vin la Sotheby’s, la un „prânz oficial“ în ziua aceea. Prânzul era în cinstea viitoarei licitații a colecției de bijuterii a ducesei de Windsor. La fiecare trei luni sau cam pe-acolo, Sotheby’s reușește să găsească de amanetat ceva, orice, care a aparținut odată Ducesei - blănuri, mobilă, acuarele, ace de păr, până și batistele ei egiptene din bumbac, cu monogramă, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
prânz oficial“ în ziua aceea. Prânzul era în cinstea viitoarei licitații a colecției de bijuterii a ducesei de Windsor. La fiecare trei luni sau cam pe-acolo, Sotheby’s reușește să găsească de amanetat ceva, orice, care a aparținut odată Ducesei - blănuri, mobilă, acuarele, ace de păr, până și batistele ei egiptene din bumbac, cu monogramă, au făcut obiectul unei vânzări. Casa de licitații le atrage la licitație pe tinerele cele mai bogate din New York invitându-le la o vizionare exclusivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pe tinerele cele mai bogate din New York invitându-le la o vizionare exclusivă, privată, în timpul unui prânz cu homari. Cineva de la Departamentul Clienților Privilegiați a spălat-o pe creier pe Julie, cum că nedeținerea unei piese din bijuteriile Cartier ale Ducesei ar fi o tragedie regretabilă, din care s-ar putea să nu-și mai revină vreodată. Era dimineața târziu când am ajuns acasă de la Mercer, mi-am găsit mobilul pierdut, am vorbit cu poliția și am aranjat cât de cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
în virtual, tridimensional, arătându-și opulența. Macedoneanul își spintecase secolul cu spada și, pe când limbile ceasului solar al lui Iulius Cezar se-nnodaseră însângerate, se născu, multiformă, croiala. Victorie! Thailandezele muriseră la naștere. Bubuieli de dopuri, șampanie, valuri de bucurie ducese, de satisfacție contese, de extaz împărătesc. Se pare că Mama, pe partea cealaltă, făcea același lucru cu alți maeștri, al căror nume îmi scapă acum, ceea ce înseamnă că și Citadelele au lacune, șuvoiul dorințelor de a vă informa fiind mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
prea tânără, prea sănătoasă și oricine Îi vede alături n-are cum să nu se Întrebe: ea ce Îi e nepoată? Strănepoată? Fiică? -- Mania celebrităților, să se Însoare târziu și nepotrivit! Ți-amintești filmul ăla cu Goethe, câte prințese, câte ducese a avut și s-a Însurat cu menajera? * Deci, culpabilizate de vocea autoritară care le amintea fără milă că nici până la vârsta asta nu s-au pus Încă la curent cu limbile străine, năucite de hulă, măturate de colo-colo pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
dovedi a fi el Însuși un nemernic (Henry presupuse că, la vremea potrivită, avea să iasă la iveală că pentru uciderea sau rănirea acestui individ era Peter la Închisoare). Peter se făcea arhitect și se Îndrăgostea disperat de o tânără ducesă, care era, În realitate, prietena sa din copilărie. Dacă primele capitole avuseseră un realism naiv dar sincer, restul romanului părea să fie Împins inexorabil spre țărmurile ucigașe ale poveștilor romanțioase. Eroul filozofa puțin cam mult, Împărtășind prejudecățile creatorului său cu privire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]