2,240 matches
-
această claustrare, cu această "stilizare" ce-și are măreția ei, în Franța, istoria gândirii, ca de altfel istoria pur și simplu, amplifică semnificația tragicului dincolo de margini. Fie încenușarea înaltelor haruri geometrice ale lui Pascal pe rugul unei credințe mistuitoare; fie duelul stupid care, într-o dimineață lividă, ni l-a răpit pe Galois lângă Gentilly; fie soarele satanic al pubertăților violente, sublimând geniul lui Rimbaud - cu mult înainte ca soarele Harrarului să-i fi uscat piciorul - pretutindeni același sfârșit pripit îi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
excludeau ideile generoase, liberale ale vremii. Cultura inimii i-a făcut-o însă tată-său: singurul om pe care Evariste l-a iubit cu adevărat, cum singur mărturisește prietenului său Auguste Chevalier, într-o scrisoare trimisă cu puține zile înainte de duelul fatal. Așadar: radicalismul intransigent, dragostea sălbatică de libertate, care aveau să distingă mai târziu pe republicanul Evariste Galois, i-au fost transmise de tatăl său, Nicolas Gabriel, ale cărui predici antiregaliste trebuie să se fi întipărit adânc în spiritul adolescentului
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de stradă ale Parisului. Ceea ce dovedește că durata în care nasc invențiunile de geniu are propriile ei cadențe, prin nimic asemănător cu bătăile încete ale timpului obicinuit. Să spunem deci, că după câteva rânduri înfrigurate cu care Galois, în ajunul duelului, termină scrisoarea - testament - către Auguste Chevalier, Galois depășește, în acești ultimi doi ani, pe marii săi contemporani: Gauss, Abel în cercetările lor asupra funcțiunilor eliptice și abeliene, pentru a egala dintr-o dată, făcând saltul a trei decenii, pe Riemann și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
unul din biografii lui Galois și din puținii contemporani care au cunoscut-o, o numește "coquette de basétage". Prin intrigile acesteia, doi din mulții ei prieteni, un presupus unchi și un presupus logodnic, provoacă pe Galois, în același timp, la duel. Întrucât acei agresori par să fi fost ei înșiși în partidul patrioților, codul de onoare al membrilor partidului obliga pe Galois să se bată chiar în acele condiții inegale. După ce, în ajun, redactează scrisoarea celebră către Auguste Chevalier, Galois cade
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
țăran care trecea la târg, cu căruța, până la cel mai apropiat spital. O peritonită se declară în următoarele 12 ore și Galois moare a doua zi, 31 mai, asistat de fratele lui mai mic Alfred. Multe lucruri nelămurite, din acel duel, au făcut să se acrediteze legenda că provocatorii lui Galois erau oamenii plătiți ai regelui, intrați prin fraudă în partidul patrioților, și că însăși femeia, obiectul acestui litigiu, n-ar fi fost decât o unealtă a poliției, pregătită anume pentru
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
unui alt mare francez: poetul Arthur Rimbaud, unul din incendiatorii Comunei, de la 1870. Ceea ce ne reține în Galois e alăturarea patetică, făcută să izbească imaginațiile, a unui mare matematician și revoluționar. Cu cât mai cuceritoare este această apariție, căreia finalul duelului îi adaugă un colorit romantic, decât figura celuilalt matematician, contemporan al lui Galois, la fel de stăpânit de patima politică, legitimistul Cauchy, a cărui esență se scurge prin academii sau în exiluri somptuoase, ca profesor al fiului lui Carol al X-lea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
al X-lea (la Turin, la Viena și la Praga)! Notăm, în treacăt, încă o asemănare a celor doi matematicieni. le amândurora suferă de un anume abandon: a lui Galois, e scrisă în fulgerări întrerupte, între două închisori și un duel, în scurtele răgazuri pe care i le acordă un destin nemilos; a lui Cauchy, se întinde monotonă pe vreo 800 de memorii, în voia facilității unui talent prolix. Totuși spectacolul acestei vieți prodigioase nu trebuie să se traducă într-o
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mai mulți ani de tăcere, un nou roman care, pentru prima oară, primise o recenzie favorabilă În Le Monde. Însă tocmai cînd părea că vîntul Începuse să bată din altă parte, Îi explică librarul, Carax se pomenise implicat Într-un duel În cimitirul Père Lachaise. Împrejurările acestor evenimente nu erau limpezi. Ceea ce se știa era că duelul avusese loc În zorii zilei cînd Carax trebuia să se căsătorească și că mirele nu se prezentase la biserică. Existau opinii pentru toate gusturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
În Le Monde. Însă tocmai cînd părea că vîntul Începuse să bată din altă parte, Îi explică librarul, Carax se pomenise implicat Într-un duel În cimitirul Père Lachaise. Împrejurările acestor evenimente nu erau limpezi. Ceea ce se știa era că duelul avusese loc În zorii zilei cînd Carax trebuia să se căsătorească și că mirele nu se prezentase la biserică. Existau opinii pentru toate gusturile: unii Îl dădeau mort În acel duel, iar cadavrul abandonat Într-o groapă anonimă; alții, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
evenimente nu erau limpezi. Ceea ce se știa era că duelul avusese loc În zorii zilei cînd Carax trebuia să se căsătorească și că mirele nu se prezentase la biserică. Existau opinii pentru toate gusturile: unii Îl dădeau mort În acel duel, iar cadavrul abandonat Într-o groapă anonimă; alții, mai optimiști, preferau să creadă că, implicat În vreo afacere tulbure, Carax fusese nevoit să-și părăsească mireasa la altar și să fugă din Paris pentru a se Întoarce la Barcelona. Mormîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și, cît ai clipi, Tomás Aguilar se și prăvălise peste mine Într-un potop de pumni, care s-a lăsat cu dureri pentru cîteva săptămîni. Tomás era de două ori mai mare, mai puternic și mai feroce decît mine. În duelul acela din curtea interioară, Înconjurat de o mulțime de copii Însetați de lupte sîngeroase, mi-am pierdut un dinte și am căpătat un nou simț al proporțiilor. N-am vrut să spun nici tatei, nici preoților, cine mă bumbăcise În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
căsătorească cu Julián pentru ca el s-o moștenească. — Dar ceremonia n-a ajuns să aibă loc. — Dacă, Într-adevăr, a existat vreodată un asemenea plan sau o asemenea văduvă. După cîte am Înțeles, Carax s-a pomenit implicat Într-un duel, chiar În dimineața zilei cînd urma să se Însoare. Știți cu cine și de ce? — Neuval a presupus că era vorba de cineva care avea legătură cu văduva. O rudă Îndepărtată și lacomă care se temea că moștenirea avea să Încapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
temea că moștenirea avea să Încapă pe mîna unui oploșit. Neuval publica mai ales foiletoane, și mi se pare că genul ăsta i s-a urcat la cap. — Văd că nu acordați prea mare credit poveștii cu nunta și cu duelul. Nu. N-am crezut-o niciodată. — Ce credeți că s-a Întîmplat atunci? De ce s-a Întors Carax la Barcelona? ZÎmbi cu tristețe. — De șaptesprezece ani Îmi tot pun Întrebarea asta. Nuria Monfort Își aprinse Încă o țigară. Îmi oferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
unei fastuoase delegații de stat, rânduită să-i reprezinte într-o vizită oficială, și, mișcându-și cu nonșalanță degetele pe corzile ghitarelor lustruite de îndelungă mânuire, acționară pe cea de a șaptea strună, pentru a se furișa în grupul reprezentant. Duelul secret al jinduitorilor, deja, începuse să se înfiripe, când unii dintre greieri intuindu-și lipsa oricărei șanse își modificară părerile, așa cum mirosul delicat al smirnei se risipea în aroma de tutun și în boarea de vin consumat în bănuitoare conciliabule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Un Robespierre. Un Cromwell. Orice om, în numele dreptății, este capabil de o crimă. Nu există un copil care să nu-și fi ucis, măcar o dată, părintele dominator sau profesorul, adversarul de la jocul cu bile. Puberul cel pur străpunge, într-un duel imaginar, pe curtezanul unei iubite inexistente. Fetele își otrăvesc amorezii necredincioși. Sau se sinucid. Într-un colț neștiut al creierului se află un comandament al morții. Neiertător când se ivește prilejul: Cain a dovedit-o. Orașul acesta de rândași poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
impresionant de la ultimul etaj. Locul avea o asemenea înfățișare, încât mai că mă așteptam să-l văd cu o sabie în mână; într-adevăr, când se întoarse într-o parte, am observat că avea pe obraz o cicatrice dintr-un duel. Ce mai e pe la Berlin? întrebă el liniștit, oferindu-ne câte o țigară din cutia lui. Pe a lui și-o potrivi într-un portțigaret din lemn de trandafir care semăna mai mult cu o pipă și care ținea țigara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să fim unul de... riman! Să faci..., să faci..., să faci...! E o manie a acțiunii, adică a pantomimei. Se zice că într-o dramă se petrec multe lucruri când actorii pot face multe gesturi și se agită, și simulează dueluri, și sar, și... Pantomimă! Pantomimă! Vorbesc prea mult!, se spune alteori. Ca și cum vorbitul n-ar fi facere. La început a fost Cuvântul și prin Cuvânt s-a făcut totul. Dacă acum, de exemplu, vreun... rimancier ascuns acolo, după dulapul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nimeni. Se așeză, apucă ceașca, sorbi, o puse la loc. — Vezi că te așteaptă cineva, mormăi tenorul, din spatele ziarului pe care îl citea. — Arăți ca poetul romantic, atacă Tolea. Ca decembriștii, în preajma arestării, ca Bălcescu la Palermo... ca Pușkin înaintea duelului. Marga roti ochelarii și ochiul sănătos spre ușă. — O, surpriză! Tu, aici... m-ai prins într-un moment cam... ia loc, Tolea, ia loc. Comisii și comitete, ce să fac. Terminăm curând, nu mai avem decât puțin... Se ridică, aduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să comenteze: — Mda..., cred că Jake a inspirat-o și pe Rebecca foarte mult. Nu-i așa, Rebecca? —Ei, cred c-am reușit și eu să-i dau unele idei lui Jake, i-o întorc eu, descoperind că-mi place duelul acesta. —Corect, intervine Davey cu promptitudine. Despre asta e vorba la AA și nu numai. Trebuie să dai ca să primești și, în plus, înveți chiar și de la oameni de la care nu te-ai fi așteptat niciodată. N-aș spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
vârful capului, se pregătise pentru o repetiție pe care o avea de făcut actorul aflat în primul lui an de profesie. Avea să joace Hamlet, premiera trebuia să fie în toamnă, și îi spusese că vrea să repete scena finală, duelul, te rog, ajută-mă și dă-mi replica în locul lui Laertes. Fata se gândise mult la „bătălia cu sine a prințului”, cum îi zicea deloc întâmplător, în noaptea trecută, acasă la ea, citise încă o dată piesa, citise și Freud pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
să asist la lupta voastră. Ia-ți spada de pe masă, vreau să văd cum te duelezi. Și pleoapele fetei cad la loc, peste viață. El: suntem acuma după scena cimitirului; Hamlet, Laertes, spadele, sunt la fel de lungi?, cupele cu vin, otrava, duelul. Am zis bine? Ea: bine, să te aud. El: ia cartea și dă-mi replica, fii și Laertes, eu îmi imaginez că Ofelia e acolo, că a rămas acolo. Tânăra lasă cămașa jos, pe parchet, ca un semn al prezenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-Pisano! -Postumus!Ce bine că te-am găsit. S-au petrecut lucruri grave. -«Vorbe,vorbe,vorbe»,declamă teatral Dan. -Nu Postumus.Sunt fapte.Asculta-mă cu atenție. Regina și Cloten au modificat programul „Cymbeline”. „La Roma tu ești ucis în duel de Ioachimo.Regina și Cloten îi otrăvesc pe Bellarius,Cadwal și Polydore.Eu îl trădez pe rege și generalul Lucius îl omoară în timpul luptei.Cloten îl răpește pe Fidele.Ioachimo îl asasinează pe Lucius.Regina încheie pacea cu romulanii și
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
sifilis și de SIDA... părăsiți de toți, aruncați la groapa comună! — Ca Amadeus... Ca Eminescu. — Victor, care e de-o vârstă cu Traian, Își aduce aminte că mama lui Traian a fugit cu un bariton, tatăl i-a murit În duel și pe el l-au crescut strâmtorat bunicii... — Tatăl lui plecase În America, mama se recăsătorise, avea alți frați vitregi, altă familie. — A fost orfan, ți-am mai spus! A crescut din mila familiei! Au pus mână de la mână toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de deasupra mea. Era o revelație extraordinară să aflu că și surorile mele erau la fel de oropsite de mama. Așa cum fusesem și eu toată viața. Și că singura diferență dintre noi era aceea de atitudine. Ele priveau situația ca pe un duel amuzant, iar eu pusesem totul la inimă. Dar era cazul să încetez. Ți-e mai bine acum? în ceea ce-o privește pe mama? m-a întrebat Anna blajin. Când a văzut că nu mai ajungi acasă, i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din perioada de tranziție de la neoclasicism la romantism. Alexander Pope (1688-1744), poet și scriitor satiric englez, protagonist și teoretician al clasicismului englez. James McNeill Whistler (1834-1903), pictor, gravor și umorist american. A trăit mai mult în Franța și în Anglia. Duelurile sale verbale cu Wilde, Shaw și alți contemporani au generat lucrarea Arta rafinata de a-ți face dușmani. William Morris (1834-1896), personalitate multilaterală a sfârșitului de secol - pictor, gravor, desenator, tipograf, poet, prozator și militant socialist. Doamna e acolo? (fr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]