5,880 matches
-
Înjosească urmărindu-l pe Wallace În casa tatălui său, ca să-l Împiedice să dezgroape bani - dolari adevărați sau imaginari proveniți din avorturi ilegale. Verificând bucătăria, Sammler nu găsi nici o urmă că ar fi fost cineva recent pe acolo. Ușile de la dulapuri erau Închise, chiuveta din oțel inoxidabil și blaturile erau uscate. Ca la expoziție. Cănile erau agățate la locul lor, nu lipsea nici una. Dar pe fundul coșului de gunoi cu pungă de hârtie maro pe dinăuntru era o conservă de pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dovedea nimic. Apoi urcă la primul etaj, amintindu-și cum se jucase cu ea de-a v-ați ascunselea la Londra În urmă cu treizeci și cinci de ani. Arătase multă pricepere, așa cum vorbea singur cu voce tare. „Să fie Shula În dulapul cu mături? Ia să vedem. Unde poate fi? Nu e În dulapul cu mături. Ce mister! Atunci sub pat? Nu. Vai, ce fetiță deșteaptă. Cât de bine se ascunde. Pur și simplu a dispărut.“ În timp ce copila, care pe atunci avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cu ea de-a v-ați ascunselea la Londra În urmă cu treizeci și cinci de ani. Arătase multă pricepere, așa cum vorbea singur cu voce tare. „Să fie Shula În dulapul cu mături? Ia să vedem. Unde poate fi? Nu e În dulapul cu mături. Ce mister! Atunci sub pat? Nu. Vai, ce fetiță deșteaptă. Cât de bine se ascunde. Pur și simplu a dispărut.“ În timp ce copila, care pe atunci avea cinci ani, Îmbătată de febra jocului, albă de Încordare, stătea ghemuită În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Când am venit cu mașina am văzut-o pe stradă, mergea cu geanta În mână. — Unde se ducea? — N-am de unde să știu. Poate la magazin. Răspund eu. Apelul era pentru Sammler. Era Margotte. — Bună, Margotte. Ei bine...? — Am deschis dulapurile. Ce ați găsit, ce a zis ea? — Nu tocmai, unchiule. În primul dulap era una din gențile Shulei și nu conținea decât lucrurile obișnuite. Niște numere mai vechi din Christian Science Monitor, niște tăieturi din ziare și niște numere vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În mână. — Unde se ducea? — N-am de unde să știu. Poate la magazin. Răspund eu. Apelul era pentru Sammler. Era Margotte. — Bună, Margotte. Ei bine...? — Am deschis dulapurile. Ce ați găsit, ce a zis ea? — Nu tocmai, unchiule. În primul dulap era una din gențile Shulei și nu conținea decât lucrurile obișnuite. Niște numere mai vechi din Christian Science Monitor, niște tăieturi din ziare și niște numere vechi din Life. Plus o grămadă de literatură de revoltă studențească. SDS1. Doctorul Lal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mai vechi din Christian Science Monitor, niște tăieturi din ziare și niște numere vechi din Life. Plus o grămadă de literatură de revoltă studențească. SDS1. Doctorul Lal a fost șocat. L-a deranjat foarte tare. — Bun, și În al doilea dulap? — Slavă Domnului! Am găsit manuscrisul acolo. — Intact? — Cred că da. Se uită acum prin el. Vorbi departe de receptor. Sunt pagini rupte? Nu, Unchiule, nu crede că sunt. — O, mă bucur foarte tare. Pentru el și pentru mine. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de obsesia sandalelor, mi-am probat costumul. Dar se pare că mă îngrășasem de când îl purtasem ultima oară, pentru că încercând să-l închid pe talie, unul din nasturi a sărit și s-a rostogolit în întunericul plin de praf de sub dulap. A urmat un interludiu mai degrabă rușinos de furie feminină, în timpul căruia mi-am smuls fusta de pe mine și m-am urcat pe un scaun șubred, în mijlocul camerei, încercând să mă văd în întregime, dezbrăcată, în oglinda care atârnă deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
multă fervoare și hotărâre: — Ai dreptate, ai dreptate. Ai atât de multă dreptate. Oh, Barbara, o să fac exact așa cum zici. Am fost o proastă. Dar o să fiu foarte, foarte dură de acum înainte. Promit. S-a îndreptat apoi spre un dulap și a luat un ziar vechi ca să-mi împacheteze vasul. Am luat-o ca pe un semn că discuția noastră luase sfârșit și m-am ridicat de pe scaun. — Mă bucur că am vorbit despre asta cu tine, Barbara, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pat, care era înfățat cu lenjerie din aceea care se spală repede din imitație de bumbac care-i făcea Shebei pielea de găină. Connolly s-a proptit între perne. Iar apoi s-a ridicat și a început să cotrobăie în dulap și a scos o singură țigară, cam mototolită și o cutie de chibrituri. — Nimic nu se compara cu aia de după, nu? a zis el. Sheba își amintește că a trebuit să-și reprime un zâmbet văzând nonșalanța lui postcoitală studiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Mă tot uit la lucruri, vrând să mi le întipăresc în minte: halatul de mătase bleu șters pe care Sheba îl lasă mereu drapat pe canapea sau grămadă în hol; faianța marocană antică din bucătărie; cuierele îmbrăcate în catifea din dulapuri. Sigur, memoria nu e o facultate prea obedientă. Nu poți să hotărăști exact ce să ții minte. Anumite lucruri te pot lovi la un moment dat ca memorabile, dar memoria doar își râde de presupunerile tale. Oh, n-am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cap cu hotărâre, aparent neluând în seamă lacrimile care i se iviseră în colțurile ochilor. Nu, n-o să ne întristeze. O să vezi. Jina s-a uitat prin camera în care Danny făcea ordine îndesându-și lucrurile sub pat sau în dulap - la cărțile cu benzi desenate, la păpușile întruchipând eroi de acțiune, la echipamentele de spion care acopereau fiecare centimetru de pe podea, astfel că în dormitor nu mai prea era loc și pentru vreo fantomă. Tu chiar îl vezi ? l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
izbit unul de altul și ne-am rostogolit pe pat. Pistruii ușor cafenii Îmi zîmbeau În fața ochilor... și frumoasa membrană purpurie, strălucitoare mi se oferi... Adîncitura din așternut... recipient pentru somnul meu. De partea cealaltă a patului se afla un dulap, cu butoni mari, lustruiți, dintr-un metal ușor. Era dintr-un lemn vopsit maro Închis și reflecta, ca o oglindă, totul În jurul lui pe distanță de doi metri. Ea fredona Încet o melodie pe undeva - poate prin bucătărie. Nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
rușine să întreb. Ciubuc nu i-am dat, că n-aveam bani, mulțumesc Domnului. Era proprietarul hotelului. Zile în șir m-am ferit de cutia cu butoane. Mi-a fost frică să apăs ca să nu cadă ceva: galeria perdelei, geamul, dulapul. Partea proastă era că seara târziu mă plictiseam de moarte. Televizorul meu din perete nu putea fi deschis. N-aveam pe ce apăsa. Iar cu franco-swițerienii nu făceam „ieșiri” fiindcă nu aveam bani. Mâncarea era inclusă în prețul sejurului plătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
unor iranieni, de unde iau telemea bulgărească, roșii organics, iar azi am luat zacuscă de ardei capia, foarte bună. Căci, mărturisesc, mâncarea este multiculturală, diversă și anostă. Iar eu mănânc în compensație pentru puținătatea plăcerilor și mai ales a țigărilor. Doar dulapul e mai lat ca mine! Noroc că mai înot puțin. Voi fi un dulap cu mușchi. Apropo de cumpărat: mai am un magazin micuț de antiquities (un amestec de vechituri cu vechituri artistice, anticariat). I-am luat Mariei o perinuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ardei capia, foarte bună. Căci, mărturisesc, mâncarea este multiculturală, diversă și anostă. Iar eu mănânc în compensație pentru puținătatea plăcerilor și mai ales a țigărilor. Doar dulapul e mai lat ca mine! Noroc că mai înot puțin. Voi fi un dulap cu mușchi. Apropo de cumpărat: mai am un magazin micuț de antiquities (un amestec de vechituri cu vechituri artistice, anticariat). I-am luat Mariei o perinuță delicioasă, cusută manual, pe care scrie: „GOD COULDN’T BE EVERY WHERE. SO, HE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
urmă mi-am adus aminte. Aha! vii să faci o leacă de dulceți?... Da. Așa a spus Neculai... —Bine, rostesc eu iar. Las’ că pentru osteneală am să-ți cumpăr și eu un dar de la Iași... Să cauți acolo, în dulap... Are să-ți arate baba... Găsești zahar, găsești ce-ți trebuie... Ea s-a tras încet din odaie, nici n-am văzut-o când s-a întors, a deschis ușa și s-a dus. Îmi era cald, perdelele erau lăsate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
șalului târându-se pe lângă papuci. —Moașă! moașă! hai degrabă!... strigă Reiza bălăbănindu-și brațele în toate felurile. Și pe când capete curioase se grămădeau pe la ferestre, moașa deschise ușa dând drumul gemetelor, și intră înlăuntru. Îndată făcu lampa mare; căută în dulap cafeaua și zahărul, și împinse în focul ațâțat ibricul cu apă; își pregăti într-o ceșcuță undelemnul; grămădi pe bolnavă într-un colț, răscoli patul; trânti în curmeziș o pernă de părete și așeză pe fată cu șalele deasupra. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
samă un șoc nervos. „Hm! cugeta nana Floarea. Ciudată vorbă au ei pentru boala asta; cât nici nu poți s-o ții minte.“ — Oare, într-adevăr, să se facă bine? se răsuci ea cu pasiune; apoi urmă a smulge din dulap șervețele și tacâmurile. Să n-ai grijă de asta nană Floare, hotărî domnul Ieronim Dragu. — Așa cum a fost și mai nainte? — Ba se va face mai voinic și mai bine, căci până acuma el niciodată n-a avut odihnă. —Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
efectiv amețitoare: la puțin timp după ce am obținut slujba, soră-mea Rachel, care locuia de ani de zile la New York, a venit într-o seară la mine la birou după ce plecase toată lumea, să vadă dacă exagerasem. Și când am descuiat dulapul și i-am arătat raft după raft, unde erau aliniate creme de față și produse pentru tenul gras, și batoane corectoare, și lumânări parfumate, și geluri de duș, și fonduri de ten, și farduri, și..., a rămas cu ochii pironiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
îmi frâng inima. McArthur a pus stăpânire pe sufletul meu, ceea ce e destul de nasol. Dar să pună stăpânire și pe păr...) Oricum, după această vizită, Rachel a început să dea telefoane și le-a spus tuturor celor de acasă despre dulapul cu bunătăți. A urmat o explozie de telefoane din Irlanda. Se apucase Rachel iar de droguri? Sau era adevărată povestea despre cosmeticalele pe care i le dădusem? Și, dacă da, ar putea să primească și ei câteva? De îndată, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
stil hippy cu franjuri, unele având chiar și - o, Doamne! - cioburi de oglindă prinse în material. De ce, o, de ce? Eram tânără și fără minte, dar... Știu că avem cu toții un secret vestimentar compromițător din tinerețe, schelete îmbrăcate sinistru ascunse în dulap, dar perioada pe care am petrecut-o eu rătăcind pe câmpiile modei a durat aproape un deceniu. Și am renunțat să mă duc la coafor după ce am plecat de acolo cu o tunsoare à la Cindi Lauper. (Anii optzeci, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o notă stinsă de triumf. V-am avertizat. Dar nici una din ele nu a răspuns provocării și, de îndată ce am terminat de mâncat, Jacqui a scos la iveală ditamai teancul de plicuri. —Corespondența ta. Am luat grămada, am pus-o în dulap și am închis ușa bine. O să mă uit la ea la un moment dat. —Er... nu vrei să te uiți la ea? Nu chiar acum. O tăcere alunecoasă. Abia am ajuns, am spus, în defensivă. Dați-mi un răgaz. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Nu pot să stau mult, iubito, a spus. Dar trebuie să-ți spun ceva important. —Știu. Spune-mi, pot să suport. —Plătește chiria, suntem în urmă cu plata. —Asta-i tot? — Asta-i tot. — Dar credeam că... — Factura este în dulap cu restul corespondenței. Îmi pare rău, știu că nu vrei să deschizi nici unul din plicuri, dar găsește-l pe acela. Nu pierde apartamentul nostru. Fii curajoasă, iubito! Capitolul 24tc " Capitolul 24" —Anna, unde ești? Era Rachel. —La lucru. —E opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nouă cupluri care veniseră să-l vadă. Apartamentul era așa de mic încât de-abia încăpeam cu toții, și tipul de la agenție ne privea amuzat în timp ce noi, douăzeci cu toții, ne ciocneam și ne înghionteam cu ciudă, stând la coadă ca să studiem dulapurile și să examinăm dușurile. În cele din urmă, a bătut din palme și a strigat ca să se facă auzit: — Ați apucat să vă uitați cu toții? Un cor de răspunsuri afirmative. —Vă place tuturor, nu? Un alt vacarm aprobator. —Bun, uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pantofi, ceea ce m-a cam șocat. Nu scăpam deloc de accesoriile trăsnite. Nu, a spus, făcând ochii mari. Oh, nu. E pentru că tata a vrut să mi-o dăruiască, și eu am zis că am deja destule rochii minunate în dulap. Am rămas uitându-mă la ea, cu inima grea. — Am zis că e atâta sărăcie în lume și că sincer n-am nevoie de o altă rochie. Dar el a zis că nu înțelegea ce era rău în a vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]