2,935 matches
-
la diversele evenimente și luări de poziție politice, astfel încît, putem urmări în antologiile manuscrise păstrate tribulațiile casei de Provența, spre exemplu, sau necazurile lui Henric II Plantagenet, și multe alte relatări despre acuze, trădări, perfidii, ascunse cu virtuozitate în dulceața versului melodic. Pînă la sfîrșitul Evului mediu, lirismul va amesteca în chip neobișnuit o formă de erotism sublimat cu elanuri și mesaje politice, cum ar fi cînturile care îi chemau pe credincioși la cruciadele împotriva păgînilor și care luau, cel
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o dovadă certă a maturității stilistice a talentatului scriitor român, prin abilitatea construcției romanești, simțul dialogului și complexitatea caracterelor propuse, pe lîngă farmecul evocării unor locuri și vise a căror ancorare în realitatea comunistă de dinainte de '89 nu le știrbește dulceața aceea unică pe care doar tinerețea o poate conferi lucrurilor. Tonul pasajelor "românești" nu e dolorist, nostalgia e una firească pentru oricine se întoarce, după ani buni, asupra unei părți din sine învelită în misterul trecutului mereu reinventat și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
dau? Poftim, o mie! Du-i, dacă poți, pe toți în veșnicie... Goethe (apare, abia stăpânindu-și mânia): îmi încurcați prea rău filosofia! Plecați și-mi mai citiți o dată cartea! E dragostea mai tare decât moartea! I-am prea gustat dulceața și amarul! Acum când toți deplâng octogenarul, Cu ea în brațe vreau să trec hotarul... Faust (revine): Care hotar? Nu-i lanțul nesfârșit Al celor ce frumosul în lume l-au iubit? Mefisto Poezie - ion brad (îndrăzneț): în dragoste, poeții
Poezii by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/8723_a_10048]
-
reproducerea unor fragmente consistente din textele primare tocmai pentru ca lectorul să pătrundă mai bine în atmosfera narativă. Așadar, să pornim (și, ca de obicei, să ne grăbim să înghițim, încă de la început, pastila amară a conceptelor, pentru a putea savura dulceața prozelor disecate, subsecvent, în secțiunile analitice). Fiecare pagină întoarsă ne va aduce mai aproape de temuta heart of darkness (antipatica propensiune auctorială pentru referințe intertextuale începe deja să se manifeste). De aici înainte, nici unul dintre noi nu mai este în siguranță
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
mai obișnuiau să lase drept zestre diferite valori imobiliare - case, dughene, hambare sau terenuri agricole -, piese de mobilier, bijuterii, argintărie, tablouri, icoane suflate cu aur sau argint (în special, în cazul fetelor de preoți), sticle cu băuturi alcoolice, borcane cu dulceață ș.a. Văduvele sau femeile divorțate, care doreau să se recăsătorească, își puteau întocmi singure foile dotale. Uneori, în funcție de averea moștenită, dar și de experiența de viață căpătată, aceste acte juridice se constituie în veritabile „declarații de independență” față de viitorul soț
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
sămădăul să scape. Lică se cunoaște prea bine pe sine, de aceea se îngrozește atunci când se privește înăuntru. Până acum a reușit să nu facă asta cu detașare și voință: Vorbești ca fetele mari mai nainte de a fi gustat dulceața păcatului îi zicea el lui Ghiță cu ceva vreme în urmă povestindu-i "așezat" despre primele crime și sentimentele de atunci Poate că și eu am vorbit odată așa, nu țin minte. Bărbatul nu vroia să-și amintească de Lică
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
rodul inspirației sale în Țara Tamisei, un volum în alfabetul braille. „Ochiul” acestui tip de alfabet topește în el iubire, strălucire regală, miresme de umanism, bucurie de viață, chiar dacă degete dansânde pe foaia de hârtie va pipăi cu maximă atenție dulceața unor versuri. Merită efortul. în alfabet latin sau braille, recomandăm volumul de versuri Genunchii Tamisei... al poetului Gheorghe Vidican... cu multă căldură. Maria Postu Povestiri de trezit adulții „Être en paix avec son passé ne complique pas le present”. încântătoare
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
apoi, la etajul al doilea, un turn din prăjitură de Savoia, înconjurat de mici fortificații din angelică, migdale, stafide, felii de portocale; (P3") și, în sfîrșit, pe platforma de sus, care era o pajiște verde cu stînci, cu lacuri de dulceață și corăbii din coji de alune, se vedea un amoraș [mic], care se da într-un scrînciob de ciocolată, ai cărui stîlpi aveau în vîrf, în locul capului rotunjit, doi boboci de trandafir [adevărați]. Gustave Flaubert, Doamna Bovary, pp. 33-34 O
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
nutrindu-se nemijlocit cu ceea ce e mai presus de înțelegere și de aceea, poate, mai presus de creștere. De aici înainte, primind un soi de hrană nestricăcioasă prin păstrarea desăvârșirii deiforme ce i-a fost dăruită și împărtășindu-se de dulceața nesfârșită a acelei hrane prin care primește puterea de-a fi veșnic la fel de fericit, devine Dumnezeu prin împărtășire de harul dumnezeiesc, odihnindu-se de toate lucrările minții și ale simțirii, și, deodată cu aceasta, dând odihnă și tuturor lucrărilor naturale
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
să trăiască în sine", "cu singura mângâiere de a părea nepăsător, deși era mai simțitor decât oricare altul") și ajunge să regrete că până în pragul bărbăției nu cunoscuse dragostea sau prietenia, fără să guste nici din "farmecul spovedirei", nici din "dulceața umilirii de sine și a cuvintelor de mângâiere, ce leagănă și aduc nădejdea". Dincolo de implicațiile psihanalitice ale comportamentului său "deviant", cu explicațiile subiacente (de-ar fi să reținem doar complexul oedipian și frustrarea ce intră în formula psihologiei resentimentului), personajul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
devine cu adevărat "singular" abia prin faptul că limitează trăirea erotică (manifestare a instinctului vital prin excelență) la câteva reflexe elementare, precum: plăcerea de a vorbi și de a comunica persoanei iubite toate "tainele" sufletului ("farmecul spovedirei"), ceea ce provoacă atât "dulceața umilirii de sine" (renunțarea la egoism), cât și sentimentul comuniunii "mângăietoare". Și totuși, în ciuda acelui "preaplin" sufletesc invocat mereu spre a justifica incontinența verbală, locvacitatea poate camufla, la fel de bine, vidul interior de unde și ușurința cu care "comunică" îndrăgostiții fără a
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
barbă să nu dați!” Hăpăiam cu linguri de lemn și înghițeam gălătușuri de mămăligă caldă. După ce ne puneam burtica la cale, de omorai puricele pe ea, mama ne dădea câte un dulce: plăcinte poale-n brâu sau clătite umplute cu dulceață de cireșe amare, care erau un deliciu, și chiar dacă burtica era plină, mai era loc și pentru aceste bunătăți. Odată, tata a adus nu știu de unde un pui de câine lup alsacian sau german. L-a numit Tarzan. După câteva
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Atunci l-am pârât la mama, care, după ce s-a gândit un pic zâmbind, a decis ca Ghiță să dea, drept pedeapsă, toate ouăle înapoi la copiii păgubiți Oare pot uita plăcintele poale-n brâu, alivencile, vărzările, plăcintele cu bostan, dulcețurile din toate fructele, compoturile și zacuștile și altele, bunătăți puse pentru iarnă. Sau când venea tata de la stână cu câte un caș uriaș, își sufleca brațele, se spăla bine cu mult săpun de casă și, tacticos, se apuca să așeze
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mai mare cu vin (canelele erau făcute de tata), de grindă atârnau jamboane și afumături - slănină, cârnați, costițe, căci tata tăia în fiecare an, de sfântul Ignat câte un porc mare de două sute de kilograme, chiupuri cu untură și untdelemn, dulcețurile, magiunul și bulionul, toate făcute de mama, grămezi mari de cartofi, ceapă, usturoi, bob, linte, fasole, așa, ca să ajungă de la o recoltă la alta și în săculețe se păstra floare de tei, pojarniță, mentă și mușețel. Bineînțeles că în fiecare
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
trei porci pe an. Îmi amintesc de o bătrână săsoaică, „buna” o numeam noi, o femeie cu adevărat bună la suflet, blândă și duioasă, care avea grijă de noi, copiii, ca o adevărată mamă. Mă îmbia cu bunătăți, piersici, caise, dulceață de nuci verzi. Îmi dădea să mănânc jambon și cârnați de casă: „Muncă, ast bun, muncă!” zicea, și eu mâncam și, într-adevăr, erau bune toate. Seara, ținea morțiș să mă culce ea, și-mi spunea: „Aburcă-te, maică, pe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cumpăra de la el bomboane de ciocolată umplute cu cremă, așa, de-al dracului, pentru că își aducea de acasă pentru gustare alte bunătăți: friganele din acelea fragede, dulci și parfumate cu zahăr vanilat, pâine albă ca hârtia cu unt și cu dulceață, gogoși umplute cu telemea, pudrate cu zahăr fin, pâine cu unt și cu salam din acela bun, de ne lăsa gura apă, nouă, copiilor săraci. Îl uram pentru că el avea și noi răbdam. Și nu dădea la nimeni o firimitură
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ici, de colo câte o bobiță și asta a fost tot. Și-mi era ciudă, pentru că îmi pusesem în gând să profit de ocazie și să mănânc mulți, să fac o burtă zdravănă de struguri. Mi se lipeau degetele de la dulceața lor. Apoi Costică ne-a dus la un nuc din mijlocul viei și am desfăcut și mâncat nuci verzi. Din când în când, băgam în gură și câte o bobiță două de poamă. Când ne-am săturat, am adormit la
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
compozitor o fi venit să viziteze bojdeuca lui Creangă, o cred, dar că i-a călcat casa Ioneascăi, îmi vine greu să cred. Dar mai știi? Tanti Aneta avea un talent aparte de a atrage în casa ei la o dulceață sau la un pahar de vin pe oricine. De ce nu l-ar fi atras și pe George Enescu, care, se știe, era un om foarte popular. Câteodată, când lui Tanti Aneta îi țipa măseaua după un păhărel de vin și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și pe ea. Și atunci, și acum, și întotdeauna are să se întrebe: oare mama, bunica și străbunica au cunoscut dragostea, au simțit și ele acea înfiorare pe care a simțit-o ea atunci când s-a dăruit bărbatului iubit? Mama adusese dulcețuri și cafele, fistic și stafide în farfurioare mici de alamă ciocănite cu chipuri de îngeri și cai înaripați. Când a intrat ea, bunica în vervă povestea: „Și i-am pus trei condiții: prima - să fie orfan, să n-aibă părinți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Așa să ne ajute Dumnezeu! Toți boierii se sculară în picioare, închinară și băură paharul până la fund. — Binecuvântează, preasfințite, sfârșitul mesei, hotărî vodă. Cu capetele plecate, ascultară rugăciunea de sfârșit. — Să mergem în odăile mai răcoroase, cine dorește narghilea, cafea, dulcețuri..., mai spuse domnitorul, apoi privind către cei doi frați: cu voi, cu Matei, cu Iordache și cu sfinția sa, am o treabă. Am trimis în iatacul doamnei după mama și Stanca. Veniți după mine. Dinu le făcu semn lui Matei și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
scris testamentul după dreptatea mea, cum m-am sfătuit cu răposatul bărbatul meu și nici un cuvânt nu schimb. Am zis. — Mă gândeam, domnia ta..., începu mitropolitul. Nu prea avem la ce ne gândi. — Mamă, parcă te știam mai iertătoare, reluă cu dulceață în glas vodă. — Așa este, măria ta, iertătoare, că eu m-am dus la vodă Antonie cel bătrân, răposatul, să-i spun să-l ierte pe feciorul Ilincăi, și-am plâns și m-am rugat, că mi-e nepot; aud
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
basm. Iarna aci vântoasele se întețesc măturând și viscolind zăpezile. Dinspre Vlăsia o să poruncească să aducă lemn curat de stejar și fag, că, cine știe, poate o să aibă cândva răgaz să vină și iarna pe aci. Cafele, narghilele, șerbeturi și dulcețuri fură pe loc aduse. Apoi, chisele de cleștar, a căror transparență lăsa vederii culorile de ambră ale dulceților de caise, rozul șerbeturilor de zmeură și trandafir, precum și întunericul bobițelor mărunte de cireșe negre zaharisite în siropuri parfumate. Înserarea lumina cerul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de stejar și fag, că, cine știe, poate o să aibă cândva răgaz să vină și iarna pe aci. Cafele, narghilele, șerbeturi și dulcețuri fură pe loc aduse. Apoi, chisele de cleștar, a căror transparență lăsa vederii culorile de ambră ale dulceților de caise, rozul șerbeturilor de zmeură și trandafir, precum și întunericul bobițelor mărunte de cireșe negre zaharisite în siropuri parfumate. Înserarea lumina cerul în cele mai nefirești culori, albastru deschis, verde de peruzea, și nori albi cu trupuri de balauri din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pași de pisică, ducând pe tăvițe cu jeratic ibricele de aramă din care se înălța aburul aromat. Măsuțe joase rotunde și ovale se iviră ca din pământ și iute se umplură cu felegene din porțelan aurit și chesele străvezii cu dulcețuri și fel de fel de sâmburi și fisticuri, ca la petreceri în zile de post. Poveștile veneau și plecau, despre nunta domniței Maria cu Duculeț, despre dragostele lui Șerban Cantacuzino de pe vremea când nu era încă vodă, despre cai năzdrăvani
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se încearcă cu orice preț, fără a se observa incompatibilitatea acestor două lucruri. Pedeapsa corporală se bucură încă de o puternică susținere, cnutul și-a găsit un apărător în mitropolitul Moscovei, Filaret... Acesta a arătat, într-o predică plină de dulceață și de citate biblice, că religia nu are nimic de spus într-o astfel de problemă și că numai statul hotărăște în privința mijloacelor de represiune care îi sunt necesare. Mitropolitul nu vede nimic umilitor în folosirea ciomagului și se înalță
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]