2,127 matches
-
al ministerului condus de Bruck, ci și, mai ales, din aceea că ideile lui Stein coincid integral cu cele ale lui Bruck în toate problemele dezbătute: mijloacele de constituire a Mitteleuropei, acțiunile Austriei și căile de cucerire economică a țărilor dunărene, politica Mitteleuropei față de țările vestice și cele răsăritene, rolul societăților de navigație Lloyd (creația lui Bruck) și dunăreană ș. a. Firește că L. von Stein nu este primul reprezentant al burgheziei europene care a dat la iveală intențiile acesteia din urmă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cele ale lui Bruck în toate problemele dezbătute: mijloacele de constituire a Mitteleuropei, acțiunile Austriei și căile de cucerire economică a țărilor dunărene, politica Mitteleuropei față de țările vestice și cele răsăritene, rolul societăților de navigație Lloyd (creația lui Bruck) și dunăreană ș. a. Firește că L. von Stein nu este primul reprezentant al burgheziei europene care a dat la iveală intențiile acesteia din urmă de a pregăti mijloacele menite să-i înlesnească pătrunderea în economia țărilor noastre. El este însă cel dintâi
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
austriac. În concepția lui Bruck și Stein, formarea Mitteleuropei însemna pasul decisiv în concentrarea forțelor germano-austriece, înfăptuirea condițiilor necesare menite să înlesnească expasiunea economică și politică a țărilor germane și să ducă la transformarea Orientului, în general, și a Principatelor Dunărene, în particular, într-un hinterland al Mitteleuropei. Marile probleme și evenimente interne și internaționale ale Austriei și ale țărilor germane (unitatea Germaniei, relațiile dintre Prusia și Austria, războaiele franco-austriece și austro-prusiene etc.), ascensiunea relativ rapidă a Principatelor Dunărene au constituit
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a Principatelor Dunărene, în particular, într-un hinterland al Mitteleuropei. Marile probleme și evenimente interne și internaționale ale Austriei și ale țărilor germane (unitatea Germaniei, relațiile dintre Prusia și Austria, războaiele franco-austriece și austro-prusiene etc.), ascensiunea relativ rapidă a Principatelor Dunărene au constituit tot atâtea piedici în calea realizării proiectelor lui Bruck și Stein. Ideile lor n-au fost însă total abandonate. Ele au fost reluate de vârfurile cele mai reacționare ale burgheziei și aristocrației germane în alte condiții istorice, în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
un subiect periferic”. Împăratul invoca bunele relații cu Anglia, Prusia și Rusia, dar „o spune că regretă” cum că Viena și Parisul s-au aflat adeseori în disensiuni față de „chestiunile principale”; venind la obiect, „nepotul unchiului” dă „ca exemplu” Principatele Dunărene (eroare, de vreme ce el se referea la Principatele Române, nu și la Serbia), a căror reconstituire „nu s-a putut termina decât după numeroase dificultăți”. Măiestria prezumpției, fără de care împăratul nu poate fi înțeles ca om și bărbat de stat, i-
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a fost într-un fel confiscată în profitul Rusiei, a cărei preponderență politică este manifestă. Pacea de la Adrianopol - nota Engels - „i-a adus Rusiei gurile Dunării, o porțiune de teritoriu din Asia și noi pretexte pentru imixtiuni în treburile Principatelor dunărene”, în vreme ce Marx a scris în 1853 că, „începând cu 1828, protectoratul rus a costat Principatele 150.000.000 de piaștri, fără a socoti imensele pagube pricinuite de jafuri și devastări”. Însă consecințele cele mai grave ale protectoratului au lovit mișcarea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
că aceste posibilități naturale nu sînt bine administrate: problema agrară în România echivalează cu problema muncitorească din țările Occidentului industrializat. Încă din primele pagini ale lucrării sale, Le Monde balkanique (Lumea balcanică), publicată în 1917, inginerul Alphonse Muzet scrie: "Cîmpia dunăreană este acoperită de o argilă galbenă care înlocuiește, în apropierea marelui fluviu, acest minunat pămînt negru atît de fertil, în întregime asemănător celui din Rusia meridională. Este o regiune deosebit de potrivită pentru marea cultură, pe care Reclus o compară cu
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
înspăimîntată". Violențele ating și ținuturile petrolifere din Valea Prahovei, de la Cîmpina și Buștinari. S-ar fi cerut trupe de către prefectura din Ploiești. Și Muntenia este cuprinsă de răscoală. Însărcinatul cu afaceri la Sofia notează: "Tulburările din România au atins regiunea dunăreană. Satele și exploatările agricole situate pe malul fluviului, în fața Rusciuc-ului, ar fi în flăcări. Cam peste tot, populația orașelor o ia la fugă". După instaurarea controlului, guvernul ignoră numărul morților. Reacția oamenilor politici este unanimă. Liberalii, pe atunci în opoziție
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
spulberat orice speranță. Intrând apoi în Plevna armata română impunea definitiv victoria luându-l prizonier pe vestitul general turc. Căderea Plevnei a permis acțiunea ofensivă nestingherită a armatei ruse în direcția Sofia-Adrianopol. Unitățile române continuau și ele lupta pe frontul dunărean împotriva cetăților întărite din vestul Bulgariei, printre care Vidin și Belogradicik. Începea și aici un asediu greu soldat cu crâncene bătălii. În luptele pentru cucerirea fortificațiilor exterioare ale Vidinului românii au înscris din nou pagini de glorie. Cea mai înverșunată
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
acum treizeci și cinci de ani, cînd ne-am cunoscut, niciunul din noi n-ar fi bănuit ce întorsătură poate lua viața!... Întîmplări pe malul Dunării Întîlnindu-mă, recent, în cadrul "Zilelor Convorbiri literare"(excelent organizate de Cassian Maria Spiridon și colaboratorii săi), cu dunărenii Angela Baciu-Moise și Sterian Vicol (acestuia din urmă i s-a oferit, și-n acest an, DE MINE, un premiu cu sonoritate aluziv-oenologică!), mi-am amintit, printr-un salt al memoriei nu greu de justificat, de primele mele descinderi în
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
întrucât nu a reușit "să umple formele vieții publice cu o spiritualitate autentică". Chiar dacă Țările românești s-au dezvoltat direct sub sfera de influență bizantină și ar fi putut fi, implicit, sub raport formal, teocratice, acestea nu au fost. Principatele dunărene erau creștine nu ca structură, ci atâta vreme cât domnii lor erau creștini. Precum toate statele moderne, România este un stat laic, "un organism hibrid". Pentru autoritatea laică, chestiunea religioasă este una strict politică, tratând-o ca atare. Autonomia Bisericii Ortodoxe Române
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
însă, la nici o națiune, limba națională nu a fost moștenită în forma actuală, ci într-o multitudine de forme locale (graiuri) care au fost unificate mai apoi. Din acest punct de vedere, limba română, mai ales varianta sa daco-română nord dunăreană, a fost pe tot parcursul Evului Mediu, pe teritoriul dintre Tisa, Dunăre și Nistru, și până astăzi surprinzător de unitară. Forma particulară pe care limba română a luat-o în spațiul dintre Nistru și Prut s-a datorat tocmai excluderii
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Carpați. Termenii de „Țara Românească” și „Pământul românilor” sunt folosiți cu sensul de teritoriul locuit de români, dintre Nistru și Tisa: „În spațiul dintre albiile Tisei și Nistrului, având la nord Alpii Carpatici și sprijinindu-se dinspre sud pe întinderea dunăreană și partea de nord-vest a litoralului Mării Negre, locuiește o masă compactă de populație, numele autohton al căreia, divizat de etnografii contemporani în câteva denumiri locale, nu se află nici pe o hartă geografică cunoscută a spațiului menționat. Poporul acesta numește
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
alianță bilă terală, ofensiva și defensivă, ceea ce ar fi însemnat recunoașterea, 11 Ibidem. 12 Ibidem, p. 103-104; pentru detalii privind împrejurările înființării și activitatea consulatelor străine, inclusiv ale Franței, în Principatele Române, vezi Veniamin Ciobanu, Înființarea consulatelor străine în Principatele Dunărene, în "Istoria Românilor", Editura Enciclopedica, București, 2002, p. 642-653. 13 Cf., Repertorium der diplomatischen Vertreter aller Länder, III. Band 1764-1815. Herausgegeben von Otto Friedrich Winter, Graz-Köln, 1965, p. 142. de jure și de facto a Republicii Franceze de către Poartă Otomană
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
narează întâmplări neobișnuite, stranii, multe comice până la absurd, fapte comise de inși într-o ureche, dezvăluie comportamente „buimace”, născociri ale unor minți ce funcționează anapoda, iar tot ce se petrece, în orice istorisire, e îmbibat de poezia Bărăganului, a bălților dunărene, a Deltei. O poezie de genul celei cuprinse în eposul sadovenian, dar pigmentată de țărănisme iuți, asemănătoare parțial acelora din Desculț al lui Zaharia Stancu, de exotisme și senzualități vrednice de Panait Istrati, punctată de situații ce amintesc de proza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
apele repezi, ibovnicii se întâlnesc pe clăi de iarbă, în tufe de scoruși, iar femeile (Netina, Tița, Bocu,Bișca și celelalte) sunt niște Kire Kiraline, făpturi de văpaie arzând până la mistuire lângă și pentru omul iubit. Fără a părăsi climatul dunărean, al doilea roman, Frumoșii nebuni ai marilor orașe, subintitulat Fals tratat despre iubire, își introduce lectorii într-un cu totul alt univers, cel metropolitan. Un cântăreț se îndrăgostește fulgerător de o actriță, cunoscută întâmplător într-un sat din Dobrogea, și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
pe care Ciprian din Cartagina (210-258) și Dionisie din Alexandria (190-265) au știut să o rezolve cu o anumită elasticitate, spre deosebire de mișcările eretice, precum novaționismul, care s-au menținut intransigenți față de toți dezertorii credinței creștine. Concomitent presiunii goților pe limesul dunărean, ciuma decima populația imperiului, iar de apariția acestor catastrofe erau inculpați creștinii care, sub principatul lui Trebonianus Gallus (251-253), au pătimit o persecuție ce urmărea să elimine în special călăuzele Bisericii. Prin aceasta s-a întrevăzut că în lupta împotriva
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
moartea (dreptul războiului). În general, se crede că inițiatorul edictelor de persecuție împotriva creștinilor ar fi fost tocmai Galerius, generalul armatei danubiene, recrutate în acele regiuni unde creștinismul nu se dezvoltase prea mult. Atitudinea sa trăda resentimentul țăranului-soldat din zona dunăreană, față de creștinul evoluat al Orientului civilizat, înmuiat de religia creștină a obiectorilor de conștiință. Promulgarea unei măsuri legislative anticreștine, urmărea îndepărtarea soldaților creștini din armată: trebuiau să se adapteze religiei oficiale, împlinind prostagma, act ce implica recunoașterea vechii religii revigorate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
din armată: ofițerii prin gradus deiectio, iar soldații prin ignominiosa missio. Această măsură legislativă nu a fost aplicată în egală măsură pentru tot Imperiul: în Occident, cezarul Constantius Chlorus (293-306) i-a persecutat pe creștini cu moderație, în timp ce în zona dunăreană și în Orient au existat adesea amenințări de pedepse cu moartea și chiar aplicarea acestora. Cu acest prilej au fost martirizați următorii militari: a) în anul 298 a fost executat centurionul Marcellus, care renunțase la gradul său; b) în 299
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
întreg Imperiul: dacă în Gallia, Constantius Chlorus deși promulgase edictele anticreștine a menținut o politică oarecum moderată, în Italia, Spania și Africa cu Maximian (286-305) persecuția s-a dezlănțuit cu multă violență, asemenea celor din Asia Mică și din zona dunăreană, teritorii de altfel supuse jurisdicției lui Dioclețian și cezarului Galerius (293-305), inițiatorii acestei prigoane. Falimentul sistemului tetrarhic este vizibil și prin luptele de succesiune ce au urmat abdicării lui Dioclețian și Maximian din anul 305, care au văzut și până la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în schimbul măririi aparente și bunăstării avute înainte. Consecința acestor acțiuni imperiale a fost deosebită. Spre sfârșitul secolului III, creștinii erau destul de numeroși; de teama mulțimii lor, persecutorii evitau provocarea deodată a unui război împotriva tuturor. În anumite regiuni, precum cele dunărene, unde creștinii nu erau majoritari, persecuția împotriva soldaților creștini a fost cumplită. Astfel, din dorința evitării izbucnirii vreunei revolte necontrolate, epurările au vizat palatul de la Nicomedia, apoi Fenicia, Egiptul, Tebaida (partea sudică a Egiptului superior), Frigia, Capadocia, Arabia, Antiohia, Tyrul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
forțată și mai neconvingătoare cînd e vorba de poezia Strigoii, publicată în "Convorbiri literare", la 1 dec. 1876. Despre ce este vorba, în această poezie? Arald, regele avarilor, de trei zile stă, în genunchi, lîngă sicriul logodnicei sale, Maria, regina dunăreană. Stînd în genunchi, el își amintește că era "un copilandru", care, cu ochi flămînzi, mistuia pămîntul. Cucerind popor după popor, a ajuns în părțile acestea, unde a fost cucerit de frumusețea Mariei, regina dunăreană. Dar ea (ca și Casandra) a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
lîngă sicriul logodnicei sale, Maria, regina dunăreană. Stînd în genunchi, el își amintește că era "un copilandru", care, cu ochi flămînzi, mistuia pămîntul. Cucerind popor după popor, a ajuns în părțile acestea, unde a fost cucerit de frumusețea Mariei, regina dunăreană. Dar ea (ca și Casandra) a murit repede și acum preoți bătrîni o îngroapă după credința ei creștină. Gonind călare spre nord, Arald se oprește în mijlocul munților, la templul unui mag neînchipuit de bătrîn și-i cere acestuia să i-
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
se trezește și se îmbracă numai în haine negre. În nopțile cu lună, pleacă adesea, călare, împreună cu Maria. Caii lor, înspumați, aleargă alături, prin văzduhul parfumat, cu mirosul florilor de tei, pe care vîntul le-a așternut în calea reginei dunărene. Dar odată, în zorii zilei, mergînd mereu ca vîntul, ei n-au observat că la răsărit s-a arătat geană de soare răsare. Prin suflete, le-au trecut fiori de gheață, vorbirea le-a devenit tot mai slabă, iar ochii
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
s-a observat mai apoi că, din punct de vedere istoric, n-a existat un Arald, rege al avarilor, iar la năvălirea acestora în Daco-Romania (561-602) nu era constituit, pe aici, un nou regat al băștinașilor, așa că nici "Maria, regina dunăreană" nu este o figură istorică, pe care s-o putem atesta docu mentar. Într-un studiu valoros al lui Al. Bogdan 199 se mai aduc și alte dovezi, care arată că ele mentele folosite în această poezie au fost luate
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]