4,381 matches
-
neapărat, trebuie sorbită la sfârșitul periplului, ca să-mi facă suportabilă întoarcerea acasă din plecarea ratată. De fapt și Bucureștiul, după atâția ani, mi-e încă un oraș nou - mi-am dat seama ieri, când a trebuit s-o port o după-amiază lungă pe Zina la un cizmar. Nu mă mai satur să repet drama personajului dintr-o povestire, cred că a Graziei Delleda, bărbatul mic care-și face curaj pe marginea străzii pentru traversare, privit curios de milițianul gri, își coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
părul ei negru cu fir drept, pe care se vede că și-l smulgea nervoasă scriind, fiindcă în fibra de hârtie proastă au rămas inserate fire din el. Deci textul pe care-l citesc, chinuindu-mi ochii în lumina de după-amiază care nu se mai termină, nu mai vorbește despre meșteșugul pregătitului cafelei dintr-o dimineață de serviciu, al celei dintr-o dimineață de wikend (așa a scris ea într-un loc) și al aceleia din după-amiaza de weekend, ci numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ochii în lumina de după-amiază care nu se mai termină, nu mai vorbește despre meșteșugul pregătitului cafelei dintr-o dimineață de serviciu, al celei dintr-o dimineață de wikend (așa a scris ea într-un loc) și al aceleia din după-amiaza de weekend, ci numai despre părul ei negru care nu suporta nici un acoperământ. Nu-ți mai smulge părul ăla (aud lângă umărul meu drept, care saltă în ritmul dactililor, vocea înăbușită a muzei mele), că o să rămâi chel de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
dureroasă albul mesei de bucătărie la care scriu doar ocazional - albul întrerupt, de la prima treime a lungimii mesei, de modelul alb-albastru al feței de masă vechi. Trebuie iar să mă teleportez în copilăria mea depărtată din Barbu Văcărescu, într-o după-amiază de vară cu miros greu de motorină, urcând de la garajul de autobuze până la etajul doi. După-amiază ar fi trebuit să dorm - pentru asta, câteva minute trebuia să mă sustrag tuturor tentațiilor lumii reale (garajul, zumzetul radiocasetofonului la care soră-mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cum că nu s-a îndoit niciodată de drumul pe care l-a ales. S-a îndoit serios, ca acum. Îl vizitează pe Kang Sheng, cu lacrimi în ochi. Vine la peștera lui aflată pe post de birou într-o după-amiază senină. Tovarășă Lan Ping! Ce mai faci? o întâmpină el. Cum te împaci cu viața la Yenan? Poftește. Ai mâncat? Poftim de ia prânzul cu mine, te rog. N-a mai mâncat carne de luni de zile. Stau de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
siguranță nu am trăit așa ceva, a zis el. Când fata din Shanghai îi intră în peșteră, ea devine întruchiprea a tot ceea ce Mao căuta. Momentul când Zi-zhen pleacă este momentul în care sosește Lan Ping. În istoria scrisă, e o după-amiază cu vânt. Friguroasă și rece. Zi-zhen e cu fiica ei cea mică. Pare istovită și e plină de ranchiună. Îi vorbește unui alt pasager despre viața ei cu Mao. Vorbește despre vremea când avea optsprezece ani și niște ochi descriși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
gura. Trupul lui o lovește ritmic. Brusc, el se răsucește în jos, ca o bicicletă stricată. Se simțea trăind în interiorul unui ceas, privindu-și propriul corp într-o mișcare stranie. Încercă să-și blocheze gândurile să țâșnească spre viitor. Lumina după-amiezii târzii tăie în continuare peretele Camerei Bujorului în patrulatere și triunghiuri. Covorul vișiniu mirosea a fum. Anticele picturi cu bujori semănau cu niște chipuri înfricoșătoare care se ițeau din perete. Zgomotul apei curgând într-o țeavă subterană era amestecat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
e deloc bine spus, pentru că mesele durau ore și ore. Urma refacerea, iar apoi altă masă! Ani de zile, aici, dusesem dorul ospețelor tradiționale de acest gen, care Încep de la mijlocul dimineții cu aperitive și băuturi tari și sfârșesc În după-amiaza zilei următoare, cu supe acre, ca să Îi remonteze pe cheflii. Lumea se rulează continuu, cei șubrezi dispar și se Întorc, parțial refăcuți, după un somn de câteva ore. Și, firește, se bea fără nici o reținere, lucru care cred că ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Dați-ne cea mai grea școală din județ! Până atunci făcusem, fiecare, câte doi ani de suplinire, tocmai ne căsătorisem... - Stai, omule! Ai trecut peste bal! - Tu ai spus să... - Bine, treci... Și, Doamne, cum mai dansam... Începeam de pe la patru după-amiază și a doua zi, la opt, tot mai dansam - fără muzică, de pe la trei, muzicanții plecau, erau osteniți... - Fugeau, nu plecau!, râde tata. Maică-ta era spaima „muzicilor” pe o rază de cincizeci de kilometri... - Exagereeezi... - Atunci: pe o rază de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
așa. Mai târziu, se foia și se răsucea în pat. Ce voia el de la viață? Golul care se întindea în jurul lui ca noaptea cea neagră îl făcu și mai decis să-l demaște pe Sampath ca escroc. 13 Într-o după-amiază, cam la o lună de la prima lor apariție în livadă, maimuțele găsiră cinci sticle de rom în timp ce scotoceau prin traista unui om care se oprise să-l vadă pe Sampath în drum spre o nuntă. Îl băură pe tot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
la o lună de la prima lor apariție în livadă, maimuțele găsiră cinci sticle de rom în timp ce scotoceau prin traista unui om care se oprise să-l vadă pe Sampath în drum spre o nuntă. Îl băură pe tot și, în după-amiaza aceea, când urcară din nou, în copacul lui Sampath, unde se obișnuiseră să i se alăture pentru o mică siestă în jur de ora 3, se simțiră incapabile să atingă starea generală de stupoare care cuprindea ca o vrajă livada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ei. — Da, fu de acord un domn. De fapt, chiar năzbâtiile lor te făceau să le îndrăgești, și, deși mersese prea departe, toată lumea fu de acord fiindcă, în mare, exista o doză de adevăr în cele spuse. 14 Într-o după-amiază, la scurt timp după ce frecvența acestor evenimente nefericite crescuse, domnul Chawla stătea și se gândea sub copacul lui Sampath. Maimuțele scăpau din ce în ce mai mult de sub control și avea sentimentul neliniștitor că zilele lor sfinte în livadă erau expuse serios riscului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
sava ca laptele și să se picteze cu albul ei pe picioare. Scuturase stamine încărcate cu polen ca să-și verse povara galbenă și bogată pe degetele sale și-și presărase această bogăție pe pleoape... Mintea îi reveni la evenimentele acelei după-amiezi. 20 Acesta era atmosfera încărcată ce-l întâmpinase la sosire pe noul Colector Districtual, când, în cele din urmă, expresul cel mult-așteptat de la Delhi sosi. Imediat ce coborî din tren, acesta se trezi zorit și înconjurat de câțiva mesageri cu figuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
cu un morman de plase de pescuit și inele de metal, ace și ață de nailon, deloc siguri ce ar trebui să facă, dar distrându-se asemeni nevestelor de pescari ce-și fac de lucru cu plasele în soarele de după-amiază. — Hai, Chottu, îl strigau ei pe băiatul de ceai. Hai, vino-ncoa’, pe vânzătorul de cartofi dulci, cel care vindea alune și cel cu căruciorul de băuturi reci. Astfel, profitau cât puteau de timpul lor și erau mulțumiți. În jurul copacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
să le prindă. Sampath stătea de mult nemișcat. Privise ultimele raze de soare dispărând în seara de dinainte, pe când dealurile se înmuiau și se colorau în albastru ca fumul de lemn și pe când tufișurile, care adunaseră umbrele încă de la sfârșitul după-amiezii, se uneau în aerul din ce în ce mai întunecat. Simțise briza pe obraji, auzise cum începeau să cânte greierii, prima întrebare ciudată a unei broaște în noapte, orăcăitul, din ce în ce mai puternic odată cu înserarea care se scurgea din pământ și din umbrele întunecate din jurul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
că Alison arborase acea privire a omului care așteaptă să i se spună dacă biletul pe care l-a băgat, din greșeală, în mașina de spălat era posibil să-i aducă marele câștig de la Loto. După aia, am petrecut o după-amiază extrem de plăcută, solicitând, prin telefon, tot felul de broșuri de la furnizori de Viagra, de la liniile de ajutor pentru impotenți și de la companiile farmaceutice care pretind că vindecă herpesul genital. Plus că am comandat și mai multe cataloage cu produse sado-maso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a simțit copleșită de ușurare doar pentru că-l auzise exprimându-și o formă de interes. Poate că, până la urmă, totul avea să fie bine. Încă nu sunt sigură. Mi s-au făcut niște analize preliminare și-o să primesc rezultatele în după-amiaza asta, a explicat ea, după care a făcut o pauză, ca să-și adune forțele pentru ceea ce urma să spună, străduindu-se să se asigure că tonul îi rămâne conversațional. Și probabil c-o să fie nevoie și de-o mostră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
săptămână printre dune și terenuri pietroase și nu știură să spună de unde vin, cine sunt, nici încotro se îndreaptă. Era ca și cum ar fi picat dintr-o dată pe una din acele stele căzătoare, și Gacel îi vizita în fiecare dimineață și după-amiază, intrigat de înfățișarea lor de oameni de la oraș, de straiele lor atât de nepotrivite ca să străbați deșertul și de frazele de neînțeles pe care le rosteau în somn într-o arabă atât de curată și cultivată, încât targuí-ul de-abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Privi stelele, care îi spuseră cât mai lipsea ca lumina să le șteargă de pe firmament, strigă noaptea și îi răspunse mugetul stins al mehari-ului ce mesteca scaieții umezi. îi puse șaua, porni din nou la drum și pe la jumătatea după-amiezei zări în depărtare cinci pete întunecate ce se profilau pe întinderea pietroasă: tabăra lui Mubarrak-ben-Sad, imohag-ul din „Poporul Lăncii“ care îi condusese pe soldați până la jaima lui. își făcu rugăciunile și se așeză pe o stâncă netedă să admire amurgul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
viața lui, în compania splendidei vânzătoare de la un boutique din Rue des Antibes, care probabil că a așteptat mulți ani ca într-o bună zi o el să se țină de cuvânt și să se întoarcă după ea. Pe la jumătatea după-amiezei deschideau marile ferestre ce dădeau spre piscină, La Croisette și plajă, și făceau amor până se însera, ca să se ducă apoi să cineze la Le Moulin de Mougens, El Oasis sau Chez Félix și să sfârșească noaptea la Cazinou, riscând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în căutarea urmei animalului rănit sau a unei frumoase turme fugare. Se simțea bine acolo, singur în deșert, pentru că asta era viața care-i plăcea cu adevărat și, cu toate că uneori se gândea la familia lui și noaptea sau în arșița după-amiezei îi lipsea prezența Lailei, știa cu siguranță că se putea lipsi de cei dragi cât timp ar fi fost nevoie; timp necesar ca să ducă la bun sfârșit ceea ce își propusese: să se răzbune pentru jignirea ce i se adusese. Mulțumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ce pătrundeau în voie pe fereastră, văzând cum treceau vertiginos pe lângă el stâlpi de telegraf, copaci și case, Gacel credea că moare și mușca marginea vălului, ca să nu se pornească să strige să fie oprită mașina infernală. Apoi, pe la jumătatea după-amiezei, apărură în fața ochilor săi munții și crezu că visează, pentru că niciodată nu-și închipuise că pot exista asemenea coloși, ce se înălțau ca o barieră impenetrabilă, abrupți, semeți și cu crestele îmbrăcate în alb. Se întoarse spre o grăsană ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ca nu trag a pagubă, dragostea mea, căscam gura ca prostu’ la femeile alea, toate cam la treizeci și ceva, unele mai fragede... Le sorbea din priviri, eliberându-se parcă de o pornire vicioasă, ivită din atmosfera ternă, monotonă, a după-amiezii de duminică, saturată de familii de proletari onorabili, îmburgheziți de traiul la bloc, îmbrăcați la costume și cravată ca să meargă la vot, și uite-o, dragostea mea, atunci te-am văzut, uite-o p-aia care nu pare să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
bătaie de cap. Dacă ar fi ajuns la ea prin soră-sa sau prin prietenele soră-sii, poate s-ar fi înduplecat și poate că ea l-ar fi vindecat de mohoreala ce-l apăsa, indusă de atmosfera ternă a după-amiezii de duminică prevestind rezultatele votului. N-avea decât să întrebe, să se intereseze, dar nu, pur și simplu nu-l trăgea. Lipsa aia de tragere ar fi putut fi un semn de boală la o adică, îi adulmeca mohoreala, boala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
etaj. Stăpână peste toate, Împărățea Lou. — Ai o priveliște splendidă de aici, am observat eu. Poți să vezi pe toți cei care pleacă sau sosesc. În prezent, nu prea am ce să văd, răspunse Lou. E o perioadă moartă a după-amiezii. Poate o să fumez o țigară. N-ar fi trebuit să zic asta pen’că acum mi s-a făcut poftă. Se ridică, Își luă geanta și se Îndreptă către biroul Lindei. — Mă Întorc repede. M-am uitat țintă la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]