5,416 matches
-
text încearcă să prevină modificarea lui luând următoarele măsuri: a. fixarea textului consonantic; b. păstrarea pronunției corecte prin introducerea unor semne 3. 1.3. Manuscrisele de la Qumran - variante textuale ebraice ale Vechiului Testamenttc "1.3. Manuscrisele de la Qumran - variante textuale ebraice ale Vechiului Testament" Descoperirea manuscriselor de la Qumran a modificat substanțial istoria textului ebraic al Vechiului Testament, pentru faptul că aceste manuscrise erau anterioare - cu aproape o mie de ani - manuscriselor medievale ebraice cunoscute, și cu aproape trei secole presupusului text
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
b. păstrarea pronunției corecte prin introducerea unor semne 3. 1.3. Manuscrisele de la Qumran - variante textuale ebraice ale Vechiului Testamenttc "1.3. Manuscrisele de la Qumran - variante textuale ebraice ale Vechiului Testament" Descoperirea manuscriselor de la Qumran a modificat substanțial istoria textului ebraic al Vechiului Testament, pentru faptul că aceste manuscrise erau anterioare - cu aproape o mie de ani - manuscriselor medievale ebraice cunoscute, și cu aproape trei secole presupusului text ebraic „final” sau „standardizat”. Și mai mult, unele dintre aceste manuscrise conțineau pasaje
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Testamenttc "1.3. Manuscrisele de la Qumran - variante textuale ebraice ale Vechiului Testament" Descoperirea manuscriselor de la Qumran a modificat substanțial istoria textului ebraic al Vechiului Testament, pentru faptul că aceste manuscrise erau anterioare - cu aproape o mie de ani - manuscriselor medievale ebraice cunoscute, și cu aproape trei secole presupusului text ebraic „final” sau „standardizat”. Și mai mult, unele dintre aceste manuscrise conțineau pasaje reflectând tipul textelor ebraice care trebuie să fi stat la baza unor versiuni precum Septuaginta. Cercetătorii din întreaga lume
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
ale Vechiului Testament" Descoperirea manuscriselor de la Qumran a modificat substanțial istoria textului ebraic al Vechiului Testament, pentru faptul că aceste manuscrise erau anterioare - cu aproape o mie de ani - manuscriselor medievale ebraice cunoscute, și cu aproape trei secole presupusului text ebraic „final” sau „standardizat”. Și mai mult, unele dintre aceste manuscrise conțineau pasaje reflectând tipul textelor ebraice care trebuie să fi stat la baza unor versiuni precum Septuaginta. Cercetătorii din întreaga lume aveau acum la dispoziție manuscrise din perioada de formare
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
pentru faptul că aceste manuscrise erau anterioare - cu aproape o mie de ani - manuscriselor medievale ebraice cunoscute, și cu aproape trei secole presupusului text ebraic „final” sau „standardizat”. Și mai mult, unele dintre aceste manuscrise conțineau pasaje reflectând tipul textelor ebraice care trebuie să fi stat la baza unor versiuni precum Septuaginta. Cercetătorii din întreaga lume aveau acum la dispoziție manuscrise din perioada de formare a unei mari părți din Biblia ebraică. Deveneau acum posibile atât studiul tehnicilor folosite de către scribi
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
unele dintre aceste manuscrise conțineau pasaje reflectând tipul textelor ebraice care trebuie să fi stat la baza unor versiuni precum Septuaginta. Cercetătorii din întreaga lume aveau acum la dispoziție manuscrise din perioada de formare a unei mari părți din Biblia ebraică. Deveneau acum posibile atât studiul tehnicilor folosite de către scribi în procesul transmiterii textuale, cât și înțelegerea istoriei textului Vechiului Testament dincolo de limitele cunoscute. Pe baza materialelor descoperite puteau fi formulate și verificate teorii legate de „originea” Bibliei ebraice. În plus
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
din Biblia ebraică. Deveneau acum posibile atât studiul tehnicilor folosite de către scribi în procesul transmiterii textuale, cât și înțelegerea istoriei textului Vechiului Testament dincolo de limitele cunoscute. Pe baza materialelor descoperite puteau fi formulate și verificate teorii legate de „originea” Bibliei ebraice. În plus, analiza atentă a manuscriselor biblice de la Marea Moartă furnizează noi informații pentru mai multe domenii de cercetare: istoria limbii ebraice, istoria transmiterii textului biblic, procesul istoric de traducere a Bibliei în alte limbi, interpretarea creștină și iudaică a
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Testament dincolo de limitele cunoscute. Pe baza materialelor descoperite puteau fi formulate și verificate teorii legate de „originea” Bibliei ebraice. În plus, analiza atentă a manuscriselor biblice de la Marea Moartă furnizează noi informații pentru mai multe domenii de cercetare: istoria limbii ebraice, istoria transmiterii textului biblic, procesul istoric de traducere a Bibliei în alte limbi, interpretarea creștină și iudaică a textului biblic, criticismul textual, care își propune să identifice versiunile „originale”, criticismul literar, care își propune să reconstituie istoria formării cărților biblice
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
acestea, peste 20 ofereau textul Deuteronomului 1. Odată cu descoperirea manuscrisului cărții Isaia în prima grotă (1QIsa), dar mai ales a miilor de fragmente din grota a patra, ne aflăm în fața unei mulțimi de texte foarte variate, privind toate cărțile canonului ebraic (mai puțin cartea Esterei); și mai mult, anumite manuscrise ale unor cărți biblice păreau să se înscrie printre variantele caracteristice familiei textuale a textului samaritean. Elementul frapant al acestor descoperiri l-a constituit profunzimea variantelor ebraice care se opuneau dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
privind toate cărțile canonului ebraic (mai puțin cartea Esterei); și mai mult, anumite manuscrise ale unor cărți biblice păreau să se înscrie printre variantele caracteristice familiei textuale a textului samaritean. Elementul frapant al acestor descoperiri l-a constituit profunzimea variantelor ebraice care se opuneau dintr-o dată monolitismului aparent al textului masoretic. Lumea biblică era pusă în fața unei situații textuale variate și dinamice, care s-a manifestat puțin înaintea anului 68 d.Hr., într-o comunitate iudaică bine localizată și cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
o spiritualitate bine definită. Importanța acestor fragmente de manuscrise - ce datează, majoritatea, între 150 î.Hr. și 68 d.Hr., provenind dintr-o comunitate care, potrivit Regulilor, vroia sa trăiască cât mai aproape de preceptele Pentateuhului - pentru cercetarea textului premasoretic al Bibliei ebraice este ușor de înțeles. Același lucru se poate spune însă și despre manuscrisele și fragmentele de manuscrise descoperite în alte locuri ale pustiului Iudeii: Wadi Murabba’at, Nahal Hever și Nahal Tse’elim, (datând din 130 d.Hr.) sau Masada
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Cum am putea să conturăm procesul care a condus la fixarea textului consonantic pe care manuscrisele din perioada celei de-a doua revolte iudaice ni-l arată destul de avansat, din moment ce nu avem nici o dovadă în sensul vreunei recenzii a textului ebraic al Bibliei? Este foarte probabil însă, potrivit părerii lui Barthélemy, ca încă înainte de prima revoltă iudaică, mediile fariseice să fi reacționat energic împotriva degenerării textului biblic ebraic. Se pare totuși că evenimentele dramatice din anul 70 au avut un efect
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
destul de avansat, din moment ce nu avem nici o dovadă în sensul vreunei recenzii a textului ebraic al Bibliei? Este foarte probabil însă, potrivit părerii lui Barthélemy, ca încă înainte de prima revoltă iudaică, mediile fariseice să fi reacționat energic împotriva degenerării textului biblic ebraic. Se pare totuși că evenimentele dramatice din anul 70 au avut un efect decisiv în privința unificării textului, înțeleasă drept măsură defensivă și conservativă pentru salvarea iudaismului. Distrugerea unui număr mare de manuscrise biblice în timpul represiunii romane a determinat unificarea textului
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Se pare totuși că evenimentele dramatice din anul 70 au avut un efect decisiv în privința unificării textului, înțeleasă drept măsură defensivă și conservativă pentru salvarea iudaismului. Distrugerea unui număr mare de manuscrise biblice în timpul represiunii romane a determinat unificarea textului ebraic, printr-o impresionantă muncă de copiere minuțioasă a textului socotit standard; ne putem aștepta ca în același timp să fi fost efectuate și unele corecturi ale manuscriselor preexistente. Am putea spune că evenimentele din anul 70 au avut un dublu
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
în cadrul comunității qumranite, ci în întreaga Palestină, din moment ce foarte multe manuscrise fuseseră copiate în diferite localități ale Palestinei 2. Datorită diversității formelor textuale existente la acea vreme și a procesului de stabilizare a acestor forme, putem spune că textul biblic ebraic era caracterizat de o anumită fluiditate. Istoria textului consonantic al Bibliei ebraice, ca de altfel și istoria textului vocalic, presupune trecerea treptată de la o fluiditate către o uniformitate textuală. Din moment ce versiunea Septuaginta și manuscrisele de la Qumran ne permit să ne
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
copiate în diferite localități ale Palestinei 2. Datorită diversității formelor textuale existente la acea vreme și a procesului de stabilizare a acestor forme, putem spune că textul biblic ebraic era caracterizat de o anumită fluiditate. Istoria textului consonantic al Bibliei ebraice, ca de altfel și istoria textului vocalic, presupune trecerea treptată de la o fluiditate către o uniformitate textuală. Din moment ce versiunea Septuaginta și manuscrisele de la Qumran ne permit să ne facem o imagine clară despre evoluția transmiterii textelor Vechiului Testament în ultimele
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
întrebări care cer răspuns, manuscrisele care se cunosc până în prezent pot conduce la noi răspunsuri la problema Vechiului Testament și a transmiterii sale3. 1.4. Contribuția comunităților rabinice la „standardizarea” textului ebraictc "1.4. Contribuția comunităților rabinice la „standardizarea” textului ebraic" Deoarece atunci când evreii încă locuiau în Palestina, în special după anul 722 î.Hr., exista un singur loc sfânt, Ierusalimul, pericolul unor „texte” diferite provenind din aceeași comunitate religioasă nu era încă prea mare; însă atunci când, în 587, a căzut și
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
centre. În acest fel au apărut o mulțime de texte, care diferă între ele în ceea ce privește organizarea materialului pe care îl conțin, adaosurile redacționale etc. Și ca și cum nu ar fi fost de ajuns, oamenii au încetat cu timpul să mai vorbească ebraica, astfel încât, chiar și atunci când se folosea același text, comunitatea nu mai avea abilitatea de a „controla” textul, când se citea cu voce tare. În această perioadă agitată, Knesset Gedolah (Marea Adunare) a devenit punctul central al vieții religioase iudaice. Învățații
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
332-37 î.Hr.), în care relațiile dintre conducătorii evrei și cei ptolemei au fost foarte bune, ca de altfel și cele cu seleucizii. Sub domnia lui Ioan Hircan se statornicește Marele Sfat al țării, care purta numele grecesc de Sanhedrin, în ebraică Beit Din Hagadol, cu o componență și o structură organizatorică precise. Comunitatea din Iudeea a rămas un grup conservator care își păstra obiceiurile cu sfințenie. În timpul conducerii hasmoneice, problemele religioase iudaice erau reglementate de către personalul Templului (preoții saduchei) și de către
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Marele Sanhedrin”, spre deosebire de cele trei secții alcătuite din câte douăzeci și trei de membri care se numeau „Micul Sanhedrin”. Sedințele ambelor camere se țineau într-o încăpere a Templului, special amenajată. Pe lângă activitatea legislativă, Sanhedrinul supraveghea cultul Templului, elabora Calendarul ebraic, decidea asupra păcii și războiului, numea judecători, înalți funcționari și deținea un rol important în soluționarea celorlalte probleme de administrație 1. Sanhedrinul era condus la acea vreme de două persoane (zugot): președintele (cunoscut sub numele de nasi, care cumula funcțiile
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Palestina, în secolele III-IV d.Hr. Înțeleptii care veneau de la Ierusalim și care trecuseră prin școlile de la Iavneh și Tiberia erau foarte respectați în alte centre. În cele din urmă, textus receptus palestinian a fost recunoscut ca text al Bibliei ebraice. Deși nu a fost finalizat întru totul, iar înțelepții evrei au mai lucrat asupra lui câteva secole, acesta este textul care a ajuns în mâinile reformaților în secolele XVI-XVII. Există o diferență istorică fundamentală între Biblia ebraică și Vechiul Testament. Datorită
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
text al Bibliei ebraice. Deși nu a fost finalizat întru totul, iar înțelepții evrei au mai lucrat asupra lui câteva secole, acesta este textul care a ajuns în mâinile reformaților în secolele XVI-XVII. Există o diferență istorică fundamentală între Biblia ebraică și Vechiul Testament. Datorită convingerilor religioase, creștinii nu vorbesc despre Biblia ebraică, iar evreii, din motive foarte clare, nu își numesc scrierile sfinte Vechiul Testament. Din moment ce primii creștini au continuat să meargă la Templu, să păstreze obiceiurile iudaice, să frecventeze sinagoga și
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
iar înțelepții evrei au mai lucrat asupra lui câteva secole, acesta este textul care a ajuns în mâinile reformaților în secolele XVI-XVII. Există o diferență istorică fundamentală între Biblia ebraică și Vechiul Testament. Datorită convingerilor religioase, creștinii nu vorbesc despre Biblia ebraică, iar evreii, din motive foarte clare, nu își numesc scrierile sfinte Vechiul Testament. Din moment ce primii creștini au continuat să meargă la Templu, să păstreze obiceiurile iudaice, să frecventeze sinagoga și să se implice în controverse cu autoritățile iudaice, s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
atât iudeii, cât și creștinii au văzut mișcarea creștină ca fiind iudaică. Abia după ce au fost alungați din Ierusalim și și-au stabilit capitala la Antiohia, cei care credeau în învățătura lui Hristos au fost numiți creștini. Finalizarea textului Bibliei ebraice în jurul anului 150 d.Hr. a fost, printre altele, consecința controversei iudeo-creștine. Creștinii și evreii nu citeau aceeași Biblie. O cercetare a pasajelor din Vechiul Testament care se regăsesc în Noul Testament dă mărturie nu numai despre un „canon” mai larg, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
consecința controversei iudeo-creștine. Creștinii și evreii nu citeau aceeași Biblie. O cercetare a pasajelor din Vechiul Testament care se regăsesc în Noul Testament dă mărturie nu numai despre un „canon” mai larg, dar și despre alte „texte” decât cele „canonizate” de Biblia ebraică. Apoi, în funcție de așezarea în care se aflau, de exemplu Antiohia, Corint sau Ierusalim, este foarte probabil ca creștinii să fi citit texte diferite în locuri diferite. În plus, Septuaginta și celelalte traduceri grecești, larg răspândite în cercurile creștine, conțineau o
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]