3,829 matches
-
rolul conversației în dezvoltarea limbajului este deosebit de important și spunem aceasta deoarece CONVERSAȚIA: - este cea mai naturală situație de dezvoltare a limbajului; - garantează integrarea emoțională a acestuia; - presupune spontaneitate din partea partenerilor deoarece limbajul rezultă totdeauna din sentimentele și interesele lor; - echilibrează raportul dintre limbajele expresiv și receptiv; - implică o rafinare continuă a înțelesurilor prin interferențele și interacțiunile care se ivesc ; - presupune angajarea atitudinilor partenerilor de discuție, ajustarea și flexibilizarea lor; - solicită o anticipare continuă a comportamentelor pentru că scopul celor angajați în
Modalit??i de stimulare a abilit??ilor conversative la copiii deficien?i de auz by L?cr?mioara Ursache [Corola-publishinghouse/Science/83958_a_85283]
-
pe sticlă), atunci tensiunea superficială împinge lichidul în jos în capilară, apărând o depresiune capilară. În primul caz (figura 13.a) forța superficială va fi dată de relația: în care: r = raza tubului capilar; γ = tensiunea superficială, Forța superficială (F) echilibrează greutatea coloanei de lichid, dată de relația: în care: h = înălțimea coloanei de lichid; g = accelerația gravitațională; d = densitatea lichidului; r = raza tubului. Egalând cele două forțe (relațiile 31 și 32) obținem: Și în al doilea caz (Figura 13.b
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
suspendată mai întâi de un punct și apoi de altul, aproape de conturul său. Locul în care verticalele lăsate să cadă din punctele de suspensie se intersectează este centrul de greutate al obiectului, centrul său dinamic. Se poate obține același rezultat echilibrând un obiect plat pe vârful degetului; procedând astfel, căutăm intuitiv locul în care forțele care trag obiectul în jos se țin în echilibru. Acest proces de testare a forțelor fizice prin senzația chinestezică este asemănător cu testarea comportamentului forțelor vizuale
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
intersectează este, evident, centrul de echilibru al figurii. În planul orizontal, toate direcțiile spațiale sunt permutabile, cu excepția cazului în care li se conferă un anumit rol. Din moment ce toate punctele figurii orizontale au aceeași relație cu baza, cele două bare se echilibrează una pe cealaltă și, prin urmare, stabilesc centrul în jurul căruia forțele configuratoare sunt uniform distribuite. Sistemul centric domină fără discuție. Dacă cineva ar dori să întărească această simetrie, ar putea străpunge centrul ca o axă verticală. Acest lucru ar întări
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
justifică, de asemenea, un fapt de care ne vom ocupa în curând; un element din partea superioară a unei structuri poartă o greutate vizuală mai mare decât unul din partea inferioară și, prin urmare, ar trebui să fie mai mic, pentru a echilibra un element corespunzător din partea de jos. În timp ce crucea orizontală este pur centrică, numai cea verticală arată centricitatea supusă influenței sistemului excentric, reprezentată aici de atracția gravitațională. În consecință, centrul figurii care era limitat la punctul de intersectare din planul orizontal
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
este atras de el sau ambele. În același timp, asemenea unei excrescențe derivate din bază, printr-o mișcare în afară și ascendentă, se evidențiază un anumit efect al turnului. Mărimea și volumul galeriei turnului stabilesc un raport perfect care le echilibrează în contextul ansamblului clădirii. Percepând galeria drept centru secundar dependent de masa primordială a clădirii, aceasta dobândește greutate vizuală datorită distanței sale față de centrul principal de dedesubt. „Efectul de elastic” creează tensiunea sau energia potențială, având ca rezultat creșterea în
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
diferite grade. Numai urciorul alb din partea de sus în stânga urmează explicit direcția verticală. Această stabilitate îi conferă o dominantă greu de egalat de alte obiecte. Ca stabilitate îi urmează tigaia cu capac, a cărei întindere pe orizontală creează o relație echilibrată cu vectorul vertical. Pâlnia mică este cel puțin dreaptă și simetrică, dar pe farfurie predomină un centru independent și plosca albastră din stânga se abate ostentativ de la verticală. În ceea ce privește aranjamentul ca un tot unitar, partea de jos a pânzei este ocupată
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
a celor patru laturi ale sale - un centru bazat pe echilibrul vizual, coincizând însă în linii mari cu centrul geometric. Centrul ramei este nu mai puțin centrul compoziției, în sensul că toate ponderile formelor și culorilor utilizate de pictor se echilibrează în jurul mijlocului. Este obligatoriu să se întâmple așa? Este artistul obligat să-și echilibreze compoziția sau este liber să n-o facă? Răspunsul, cred, constă în aceea că echilibrarea este necesară pentru a împlini ceea ce susține artistul. O compoziție neechilibrată
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
în linii mari cu centrul geometric. Centrul ramei este nu mai puțin centrul compoziției, în sensul că toate ponderile formelor și culorilor utilizate de pictor se echilibrează în jurul mijlocului. Este obligatoriu să se întâmple așa? Este artistul obligat să-și echilibreze compoziția sau este liber să n-o facă? Răspunsul, cred, constă în aceea că echilibrarea este necesară pentru a împlini ceea ce susține artistul. O compoziție neechilibrată va apărea ca o mișcare întreruptă, o acțiune paralizează în încercarea de a ajunge
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
existat, dar că nu a fost dusă la îndeplinire. Astfel, dacă artistul dorește ca opera sa să-și transmită mesajul singură, și nu doar să-l stimuleze pe privitor să-și facă o imagine proprie, compoziția va trebui să fie echilibrată. Aceasta nu înseamnă neapărat că ponderea vizuală este distribuită omogen pe pânză. Atari compoziții omogene există într-adevăr, dar constituie excepții. Cel mai adesea, tema operei necesită o ierarhie de centri, unii mai grei decât ceilalți. Voi începe să explorez
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
tema operei necesită o ierarhie de centri, unii mai grei decât ceilalți. Voi începe să explorez relația dintre această ierarhie și centrul de echilibru al ramei aruncând o privire asupra lucrării lui Claude Monet Gara Saint-Lazare (figura 36). Compoziția este echilibrată cu grijă în jurul mijlocului - o structură stabilă, accentuată de simetria acoperișului gării, al cărei vârf se află pe verticala centrală a pânzei. Adică centrul nu este dat ca un punct în mijloc, ci ca un vector excentric îndreptat în sus
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ouăle din coș trece neobservată pentru cumpărătorul care dosește ouăle cu mâna dreaptă, ciupind fata bucălată cu mâna stângă. Tinerețea clocotitoare a formelorrotunde se manifestă într-atât în spațiul picturii, încât adumbrește vectorii excentrici ai piepturilor, capetelor și brațelor . Pătratele echilibrează coordonatele Întorcându-ne la pătrat, avem din nou de-a face cu o formă simetrică din punct de vedere centric. În acest sens, o ramă pătrată se aseamănă cu un tondo. Dar în timp ce cercul are de nenumărate ori mai multe
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Intenția era de a reprezenta perfectul echilibru dintre vertical și orizontal, un univers imponderabil, omogen și infinit, neîndatorat nimănui și nici unui lucru. Din acest motiv, el a ocolit și orice referire explicită la centru. Cu siguranță, picturile sale sunt subtil echilibrate în jurul unui câmp central, pentru a da compoziției motivarea necesară, dar pe care îl descoperim cu dificultate. Albers evitase, de ase menea, să marcheze explicit centrul, dar în pictura sa locul centrului de echilibru este clar indicat prin deviația pătratelor
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
masa grea a capului ca un trunchi de copac. Simplitatea izbitoare a ochiului mare adaugă o greutate atât de mare feței, încât l-ar dezechilibra dacă nu ar fi așezat pe axa centrală a tabloului. Prin așezarea sa, greutatea ochiului echilibrează figura și nu acționează ca o consolă greoaie care ar face capul să se încline. Legată de axa centrală, postura curajoasă a capului este ținută într-o nemișcare ce subliniază frumusețea clasică a feței. Când o parte a unui obiect
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Transferând greutatea corpului pe piciorul drept, artistul înclină toate axele orizontale și schimbă succesiunea lor într-un joc oscilatoriu. Axa centrală nu este indicată explicit, ajungem însă la ea prin inducție de la axele mobile ale genunchilor, coapselor și umerilor care echilibrează compoziția. În practica clasică, contrapposto-ul este în esență o variație a perspectivei frontale principale, adică în cadrul celei de-a doua dimensiuni. Această versiune timpurie a procedeului a fost antrenată în cea de-a treia dimensiune, așa cum a arătat David Summers
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
rezistenței consecvente față de atracția verticalei centrale. Dar mai există și un alt mod, mai stabil, de a percepe pictura. În această versiune alternativă, verticala centrală este cea victorioasă. Personajul se așază el însuși în preajma verticalei, cu capul spre stânga și echilibrând paleta în mâna stângă, cu pensulele îndreptate spre dreapta. Acum personajul, în loc să se revolte împotriva șarpantei compoziționale, se sprijină pe axa centrală, susținând-o la rându-i. Pictorul a făcut pace cu lumea. Mi se pare că ambiguitatea care încurajează
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
creată în spațiul dintre băieți și femeie este compensată de către vectorul diagonal puternic, care trece prin capetele lor până la capul femeii, susținut de direcția privirilor. Compoziția dă la iveală de această dată o simetrie centrică între contradicțiile invertite: separare funcțională echilibrată de contactul fizic pe partea stângă și atracție funcțională care copleșește separarea fizică din partea dreaptă. Această simetrie constituie o centricitate stabilă, foarte deosebită de lipsa neliniștitoare a echilibrului pe care am observat-o la prima vedere. Și încă ceva. Centricitatea
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
proprie. Când această autonomie a părților este puternic pronunțată, compoziția se prezintă ca o întâlnire a agenților separați, care își răspund unii altora în diferite feluri. Forma cea mai obișnuită este aceea a dualității, întâlnirea a doi parteneri scindați și echilibrați în egală măsură de o axă centrală. Această formă o putem numi compoziție bipolară. O astfel de întâlnire dihotomică poate avea caracterul unui dialog între părțile care se cercetează reciproc, ca, de exemplu, în reprezentările Bunei Vestiri. Ea poate să
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
cu ochii holbați, deși privind intens spre exterior, pare paralizată de fixația din gândul său prin simetria-i frontală și prin poziția centrică. Prin contrast, cuplul amanților este cufundat în dialog, dar animat prin elongația dinamică. Axa verticală din mijloc echilibrează cele două jumătăți ale tabloului și invită la comparație. Raportarea lateralelor este marcată cu precădere de axa centrală orizontală. Ea leagă ochii soțului de centrul pubian al femeii - un vector excentric care conectează energic subiectul și obiectul, scoțând în relief
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
de volume vectoriale, picioarele întrupând atât verticala, cât și orizontala, prinsă strâns de pământ. Personajul are soliditatea unei fundații de clădire. Dispunerea în unghi drept a picioarelor exprimă o deschidere care sporește tema gurii care cântă. Expansiunea și contactarea sunt echilibrate măiestrit. Brațele se strâng în jurul genunchiului pentru a împiedica căderea corpului, dar prin același gest piciorul drept este tras în sus, cu talpa ridicată. Cu ochii strâns închiși și cu capul dat pe spate, bărbatul pare a fi o pasăre
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
de simetrie a planului, sporind astfel centricitatea întregului. Cuprinderea integrală a spațiului Atât timp cât ne limităm la perspectiva bidimensională fie a elevației, fie a planului, centrul de echilibru al sistemului centric se stabilește singur, fără probleme. Clădirea însă trebuie să se echilibreze în jurul centrului și în spațiul tridimensional, fiindcă orice obiect fizic are un centru de greutate. Un astfel de centru intern sau axă centrală nu este întotdeauna direct vizibil și cu siguranță nu din exterior. Fațadele tind să ne ajute, oferindu
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
cupolă și tamburul colonadei. La fel ar face o persoană privind într-o machetă a Panteonului. Acest lucru ar fi însă valabil și pentru vizitatorii aflați pe pardoseală? O perspectivă a privitorului contribuie ca vector influent în interacțiunea forțelor care echilibrează compoziția, acest vector putând fi destul de puternic pentru a situa centrul perceptibil al interiorului mai jos, posibil la nivelul ochilor vizitatorului. Atunci trebuie oare arhitectul să determine centrul de echilibru al proiectului său pentru volumul tridimensional ca atare sau raportat
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
marcat explicit de artist pentru a-și juca rolul crucial în aranjamentul forțelor. Acest fapt a fost ilustrat, de exemplu, de o pictură a lui Franz Kline. Premisa a fost aceea că tendința unui câmp vizual delimitat de a-și echilibra dinamica în jurul unui centru este fundamentală și că, prin urmare, această centricitate va fi prezentă și activă chiar și când artistul se străduiește să o guverneze conform voinței proprii. De fapt, am încercat să arăt că efortul de a nega
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
noastre principii compoziționale sunt aplicabile. Fiecare piesă este o putere centrică cu o forță dată, iar configurațiile pieselor favorizează punctele nodale pe care se bizuie configurația veșnic schimbătoare. Totuși, nici un centru de echilibru nu susține unitatea ansamblului. Componentele modelului se echilibrează reciproc pur și simplu prin relațiile vectoriale dintre ele. Nu există pentru o astfel de compoziție lipsită de centru o paralelă în lumea dinamicii vizuale. Știm, într-adevăr, acest lucru din muzica atonală, dacă putem spune cu adevărat că nu
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
creșterea distanței față de centrii generatori, câmpul se reduce la spațiul gol. CENTRU - Geometric, centrul este definit doar prin localizarea sa ca punct echidistant față de toate punctele omoloage ale unei figuri regulate. Fizic, centrul este punctul de sprijin în care se echilibrează un obiect. Perceptiv, centrul de echilibru (q.v.) este zona în care toți vectorii alcătuiesc un model vizual în stare de echilibru. Într-un sens mai larg și indiferent față de localizare, orice obiect vizual constituie un centru dinamic, pentru că este
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]