3,527 matches
-
puține și ea a ajuns la maturitate cand poate constata, că a avut și are un sprijin neprețuit din partea lui Dumnezeu. Eu, unul, nu am făcut altceva decât să-i arăt cum și unde au fost greșelile tinereții. Rodul iubirii efemere Seceta prelungită și sărăcia au determinat o mare parte a locuitorilor din unele zone ale Moldovei să se refugieze în Oltenia, unde câmpiile și grădinile din apropierea Dunării și afluenților ei ofereau o recoltă suficientă, astfel încât populația locală să nu sufere
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
o folosea la lucrările din gospodărie și câmp. După ce a născut, a înfășat copilul în niște zdrențe aduse de Vatica, și, de teamă, l-a aruncat pe câmpul din apropiere, în spatele tufișului de porumbe unde se ascunsese în dragostea ei efemeră. Auzind această poveste, mama s-a înverzit la față și pentru o clipă i-a părut rău că le găzduise și-l lăsase pe fratele meu în grija lor... Era însă o situație disperată și s-a gândit că poate
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
personaje legendare din scrierile antice. Ochilă constituie, la nivel unitar, o epifanie, ce proliferează din haosul protagonistului, Harap Alb, sub aparenta mască a adjuvantului cu capacități supranaturale. El se identifică cu un catalizator ce se dovedește a fi în final efemer, întrucât acționează doar atunci când presiunea exterioară împiedică îmdeplinerea unor queste, ca și în cazul lui HarapAlb. Din punct de vedere emblematic, Ochilă este delegatul entității superioare ce descrie coordonata de ființare, centrul de convergență a tuturor direcțiilor vitale. În acest
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
Dar așa cum se întâmplă deseori în vremuri tulburi, prieteniile se leagă, iar Ben avea nevoie de un confident mai mult decât orice în săptămâna nopților lungi, așa cum a botezat-o el. Dar așa cum bine știe Jemima, prieteniile pot fi lucruri efemere, iar prietenia lor se bazează pe încredere și admirație, dar la fel de bine și pe conveniență. Jemima e sigură că odată ce Ben va ajunge în fascinanta lume a televiziunii, n-o să mai știe nimic de el. Dar Jemima vrea ca Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Alb de mireasă Elena Marin Alexe Cu cât urc mai alung un vis efemer simt că mă-ntorc pe-un loc curat și demn unde nu-s întrebări dar nici umbră de griji ci soare pe suflet și-n inimă semn Las ochii triști să plângă până târziu m-ascund pe-un petic cald
Alb de mireas? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83224_a_84549]
-
ultima ședință de tortură, plătindu-și astfel pentru totdeauna păcatul, al cărui secret l-a dus cu el în moarte. Un trup cândva cu pielea fină, brăzdată de vinișoare și mirosind a mosc, zăcea acum putrezit printre mormane de flori efemere, care fuseseră cândva superbe, viu colorate și cu parfumuri suave. Cineva a încercat să aprindă o lumânare, să i-o pună la căpătâi, dar gazul emanat de materia în descompunere a explodat și toată casa s-a transformat într-un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pe umăr și șerpi exotici încingându-le busturile, anunțau prin pâlnii de tablă ruginite "Sosirea vestitului circ Coradino în urbe". Pornite din arcuri, săgeți cu cozi lungi de panglici multicolore sfâșiau aerul, înscriind pe cer volute leneșe și grațioase însemne efemere. Iarmarocul era în afara urbei, nu departe. îl găseai ușor după zgomot, după mirosul acru de urină de vite amestecată cu paie sau, pur și simplu, urmând trupul de șarpe format de care, birje și chervane, ca o coloană de refugiați
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ochi care-l priveau. Crezu că se înșală, dar nu era așa. Cineva îl privea insistent și trebui să-i suporte atingerea retinei. Totul dură cât o plesnitură de bici, căci elementele tabloului se mișcară, își schimbară poziția, obturând tunelul efemer în care, pentru câteva clipe, se întâlniseră fluidele celor două priviri. Avea un sentiment absurd de culpă, ca și cum ar fi cotrobăit pe întuneric, știindu-se singur, într o încăpere în care accesul îi era interzis, pentru ca apoi, scăpărând un chibrit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
întrupeze atât de aievea încât Bătrânul reuși să-i deslușească porii pielii și puful gălbui de pe lobul urechii, să audă foșnetele straielor, să-i simtă adierea răsuflării și aroma de alge uscate a părului. Bătrânul era vrăjit de această ființă efemeră, a cărei imagine și, în definitiv, chiar existență depindeau de concentrarea sa. Trudea organic să readucă în fața ochilor această creatură, jumătate aievea jumătate produs al minții sale. învăță cu greu să suporte acest sentiment ciudat, pe care doar apa cerului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
arestat la Lisabona, condamnat la 6 luni închisoare și deportat pe un vas de război. Oamenii lui zadarnic îl așteaptă în munții Nordului. Vor fi încolțiți, executați sau închiși în temnițele care gem de naționaliști, monarhiști și sidoniști laolaltă. Șefii efemerei monarhii din Nord, în frunte cu Paiva Couceiro izbutesc să treacă frontiera spaniolă. Dar ceilalți, zecile de mii de tineri care crezuseră în Sidonio Paes sau în Don Manuel, sunt arestați. La 4 martie 1919 iau ființă, printr-un decret
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
liberă, pe care o aveau toate clădirile venerabile din Coimbra. În toate acestea se regăsea pe sine și regăsea totodată, idealul pe care și-l propusese în viață: reculegerea în fața lucrurilor care durează: Biserica, Neamul, opera gândului - dezinteresarea de lucrurile efemere și frivole, detașarea de pasiunile personale, legate de o mână de pământ, întărîtate de nimicuri, alimentate de iluzii. Salazar găsea în Coimbra o icoană însuflețită și cuprinzătoare a lucrurilor care n-au moarte; el înțelesese încă din seminarul din Vizeu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ultima ședință de tortură, plătindu-și astfel pentru totdeauna păcatul, al cărui secret l-a dus cu el în moarte. Un trup cândva cu pielea fină, brăzdată de vinișoare și mirosind a mosc, zăcea acum putrezit printre mormane de flori efemere, care fuseseră cândva superbe, viu colorate și cu parfumuri suave. Cineva a încercat să aprindă o lumânare, să i-o pună la căpătâi, dar gazul emanat de materia în descompunere a explodat și toată casa s-a transformat într-un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pe umăr și șerpi exotici încingându-le busturile, anunțau prin pâlnii de tablă ruginite "Sosirea vestitului circ Coradino în urbe". Pornite din arcuri, săgeți cu cozi lungi de panglici multicolore sfâșiau aerul, înscriind pe cer volute leneșe și grațioase însemne efemere. Iarmarocul era în afara urbei, nu departe. îl găseai ușor după zgomot, după mirosul acru de urină de vite amestecată cu paie sau, pur și simplu, urmând trupul de șarpe format de care, birje și chervane, ca o coloană de refugiați
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ochi care-l priveau. Crezu că se înșală, dar nu era așa. Cineva îl privea insistent și trebui să-i suporte atingerea retinei. Totul dură cât o plesnitură de bici, căci elementele tabloului se mișcară, își schimbară poziția, obturând tunelul efemer în care, pentru câteva clipe, se întâlniseră fluidele celor două priviri. Avea un sentiment absurd de culpă, ca și cum ar fi cotrobăit pe întuneric, știindu-se singur, într o încăpere în care accesul îi era interzis, pentru ca apoi, scăpărând un chibrit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
întrupeze atât de aievea încât Bătrânul reuși să-i deslușească porii pielii și puful gălbui de pe lobul urechii, să audă foșnetele straielor, să-i simtă adierea răsuflării și aroma de alge uscate a părului. Bătrânul era vrăjit de această ființă efemeră, a cărei imagine și, în definitiv, chiar existență depindeau de concentrarea sa. Trudea organic să readucă în fața ochilor această creatură, jumătate aievea jumătate produs al minții sale. învăță cu greu să suporte acest sentiment ciudat, pe care doar apa cerului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
treptat un singur subiect, pe Adela, "opera" care este în acest sens propria lui creație, nu va fi greu să recunoaștem în el acea stare impunătoare narativ și socio-pedagogic (el este "autorul", "doctorul", "maestrul"). În vreme ce Adela are frumusețea și parfumul efemer al florii cu care este frecvent identificată. Cel dintâi va deveni treptat el însuși "parfumul florii", concretizîndu-se în obiectul contemplat, în imaginea florii adorate. Alături de amintitele caracteristici ale "masculinității", Ibrăileanu mai adaugă una în Adela, cu totul semnificativă, și anume
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
filozofilor, celebra carte a lui Diogenes Laertios, exact numită de naratorul personaj un "repertoriu de cancanuri și idei antice". Ca orice intelectual, are poezia trecerii timpului, e asaltat de amintiri, în care adie și fiorul morții. Sentimentul solitudinii și al efemerului cheamă cealălat mare sentiment, ivit odată cu apariția Adelei în Bălțătești. Sosirea Adelei nu o putem numi întîmplare, căci * Sintagma și în Amintiri... de Ion Creangă. știm din Privind viața opinia lui Ibrăileanu. Totul este predestinat. Așa că întîmplarea din roman nu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
folosi în locul tău ca să-mi aleagă caii? Po Lo i-a răspuns: — Un cal bun poate fi ales după constituția și înfățișarea sa. Dar calul excepțional - cel care nu ridică praf și nu lasă urme - are o însușire evanescentă și efemeră, insesizabilă precum aerul. Darurile cu care au fost înzestrați fiii mei nu se ridică la asemenea înălțime; ei pot recunoaște un cal bun, dar nu un cal excepțional. Am însă un prieten, Qiu Fang Kao, un negustor de lemne și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
fost vreodată un adult după capul lui. Asta vrei să spui, nu-i așa? Sammler, cu recurs la una din privirile lui oarbe, Întotdeauna Își putea exprima gândul. Sau dacă tu l-ai fi iubit, Wallace. Acestea sunt ocazii foarte efemere. Trebuie să fii dibaci. Îmi pare rău că trebuie să faci asta atât de târziu În noapte. Cred că ești obosit. Bănuiesc că sunt. Bătrânii uscați pot rezista la nesfârșit. Și totuși, Încep să simt. — Nici eu nu mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
iubite... Mă caut... Mi-e sufletul îngenuncheat în brazda ei Și mâini de pravoslavnic împreun, În fața Poeziei tot sângele-mi adun Și-n Alfa și Omega-credința mi-e temei... Mă caut cu lumina și cu umbra Și mă găsesc la fel de efemeră, Iar inima-mi bucată e de-Alhambra Și forma ei rămâne veșnic sferă. Din palma mea se tot ridică apă, În ochii mei se tot înalță gând, Iar dragostea din inimă-mi se-adapă, Cu foc în apă și cu apa
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
-mă să-mi închipui și alte lumi posibile, mai bune decât asta în care trăim. Că delirul bate logica, iar fantasma ne motivează mult mai mult decât un raționament. Trag linie și socotesc: chiar nu merită să scriu despre mine, efemerul, decât texte efemere. Fără efuziuni, fără hamletizări, că aia e masturbare intelectuală, genul de text care-l face să juiseze pe cel care-l scrie (plus câțiva voyeuriști), dar nu rodește. Așa văd eu toată povestea asta: „Atențiuneee! Atențiuneee! Sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
închipui și alte lumi posibile, mai bune decât asta în care trăim. Că delirul bate logica, iar fantasma ne motivează mult mai mult decât un raționament. Trag linie și socotesc: chiar nu merită să scriu despre mine, efemerul, decât texte efemere. Fără efuziuni, fără hamletizări, că aia e masturbare intelectuală, genul de text care-l face să juiseze pe cel care-l scrie (plus câțiva voyeuriști), dar nu rodește. Așa văd eu toată povestea asta: „Atențiuneee! Atențiuneee! Sfârșit de mileniu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
unde cel mai puternic om din crima organizată din Dublin vrea să-ți vorbească. Ei bine, cine ar fi putut să reziste la o invitație ca asta? M-am oprit din citit. Asta era pe bune? Suna exact ca scenariul efemer al lui Helen. Ei bine, de fapt, mult mai bun. I-am trimis un mail. Către: Lucky Star PI@yahoo.ie De la: Magiciansgirl1@yahoo.com Subiect: Minciuni? Helen, mailul acesta pe care mi l-ai trimis... E adevărat? S-a întâmplat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Mult mai neliniștitoare decât toate aceste sporovăieli a fost reacția sultanului însuși la calamitățile care se abăteau asupra capitalei sale. Departe de a vedea în inundația devastatoare un avertisment al Celui-de-Sus, el a tras concluzia că plăcerile acestei lumi sunt efemere, că viața se duce pe nesimțite și că era bine să profite intens de orice clipă. Aceasta era poate înțelepciune de poet, dar cu siguranță nu era aceea a unui prinț care ajunsese la cincizeci de ani și al cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
boteza cei doi fii, Saad și Nasr, care deveneau astfel don Fernando și don Juan, infanți ai Granadei. Ei n-au fost singurii membri ai familiei regale care au abandonat credința părinților pentru a deveni granzi de Spania: Yahya an-Najjar, efemerul erou al „partidei războiului“, le-o luase deja înainte în privința asta, primind titlul de duce de Granada-Venegas. Încă de la căderea orașului, Yahya avea să fie numit „alguazil mayor“, adică șef al poliției, ceea ce arată cu prisosință că dobândise deplina încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]