2,955 matches
-
Principate femei frumoase, elegante, dar cu o cultură frustă; mari domni cu aplecare spre limbi, spirituali, dar violenți și nemiloși ca niște satrapi (o moștenire poate a "instinctelor sălbatice ale lui Vlad Țepeș"); "o clasă mijlocie" "instruită", "inteligentă", "laborioasă", dar "egoistă", "venală", schimbătoare și lipsită de convingeri ferme; țărani răbdători, sobri, superstițioși și ignoranți, care se complac în sărăcie... Pretutindeni numai contraste, continua francezul: "peste tot doar splendoare și mizerie, lux rar și sărăcie hidoasă, suprafață strălucitoare, interior corrupt. (...) Un prinț
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
a țăranului, credinței sale în rezistența rasei române, speranței sale într-un viitor mai bun, trebuie spus cu părere de rău că țăranul poartă pecetea unei îndelungi suferințe, a privațiunilor și a poverii unei aspre robii; a devenit abătut, tăcut, egoist, îndobitocit; hrana sa nu se compune decât dintr-o fiertură de mălai fără condimente și din câteva bucăți de carne uscată în zilele de sărbătoare. Dar e împins să se îmbuibe de rachiu, abominabil alcool care se fabrică din grânele
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
o evaluare a operei dar și forța estetică a narațiunii. În contrast, o interpretare realistă a acestui personaj ca o "fată reală" doar ne-ar încurca, ar face-o agasantă și antipatică, iar pe Marcel l-ar face un monstru egoist (chiar s-au afirmat aceste lucruri despre Proust, cu toată seriozitatea). De altminteri, se știe că o povestire conține și alte informații care, deși legate mai puțin direct de un anumit personaj, contribuie în aceeași măsură la imaginea acelui personaj
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
FASCINATĂ. FACI DESEORI ASEMENEA DEPLASĂRI? MARIN, CARE FĂCUSE MAI MULT DE DOUĂ SUTE DE ZBORURI CU RACHETA ÎN OPTSPREZECE ANI, CLĂTINĂ DIN CAP. răspunse el, zâmbindu-i cu afecțiune. EA ÎNTINSE MÂNA ȘI ÎI MÂNGÂIE OBRAZUL. \ Înțeleg: tipul perfect de modest egoist, nu? \ Te iubesc, asta e tot. În clipa următoare închise ochii uimit, fiindcă nu avusese intenția să spună asta, nu avusese nici măcar intenția de a se apropia de marginea unei prăpăstii sentimentale. Se instală mai confortabil pe scaun, conștient că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
și că rămâne plutind în neant, agățîndu-se cu disperare de crucea din turnul bisericii. Deseori, cu cartea pe genunchi, gândurile i se întorceau în urmă, scrutând momentele trăite, scormonind cauzele... Atunci toate faptele, gesturile și dorințele lui îi apăreau meschine, egoiste, chiar ridicole. Cum l-au indignat, în spital și după aceea, vorbele și întîmplările care nu se potriveau cu așteptările lui! Cum a împărțit lumea întreagă în două felii, una de iubire și alta de ură!... Acuma își dă seama
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
șovăit să-i dezvăluie toare gândurile. Apoi se opri hotărât. Ochii lui mici scăpărau, iar glasul i se încălzi și căpătă mlădieri stranii: ― Iubirea a dat faliment, ca și umilința, smerenia... Omul vrea să fie acuma mândru și stăpân și egoist, să lupte și să-și biruiască vrăjmașii, oricare și oriunde ar fi ei... De aceea trebuie să măturăm ruinele din sufletul omenesc și să pregătim venirea zeului nou, care nu cere închinare și înjosire, ci luptă și inimă dîrză! Până
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dăruiești o vorbă bună! Imputarea din glasul lui Bologa înnoura o clipă fața preotului, ca și când i-ar fi reamintit o suferință. Răspunse mai blând, plecând ochii: ― Erai tare aprins, Apostole, iar eu de-abia sosisem... Omul, când sufere, e mai egoist și nu simte suferința aproapelui... Numai moartea ne împacă aievea cu lumea și cu Dumnezeu! ― Iubirea nu? întrebă Apostol repede, aproape înfricoșat. ― Iubirea cea mare și adevărată e numai la Dumnezeu... Din casă izbucniră deodată plânsete prelungi și nătânge de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
omenirea-ntreagă - o rasă blăstămată, Făcută numai bine spre-a domina pământul, Căci răutății numai îi datorește-avîntul Ce l-a luat pe scara ființelor naturii. Cine-a văzut vreodată popor de oameni buni Să fie mare? Dacă e rău, e egoist, Vrea toate pentru sine, nimica pentru alții; Dacă trăiește bine, dar fără ca să lase Ca și-alții să trăiască - e mare. Când un popor Începe a fi nobil și generos în cuget, Atunci a lui cădere și moarte sunt aproape
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
van pământul mort ne-nspiră cîte-odată Din sântul suc al stinsei sale viețe Gândiri de-o nobilă, naltă răscoală: Întoarcerea la fire și dreptate. Noi nu-l pricepem... o-ncercăm adese Dar n-o putem. Făcuți suntem După asemănarea-acelui mare Puternic egoist, carele singur Îmbrăcat în mărirea-i solitară Ridică-n cer înnourata-i frunte. În van voim a reintra, -n natură, În van voim a scutura din suflet Dorința de mărire și putere, Dorința de a fi ca el în lume
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
afară Iar în sufletul meu cerne O rouă de lacrimi. A învins vântul și-n casă Tot mai mult el suflă peste noi, Vremea s-a tulburat, norii sunt negri Iar soarele a apus în doi. Tăcerea s-a rupt, egoistă e viața Când face ce vrea din noi. Neputința e mare, doare și iubirea, Când nu știi ce urmează apoi. Și lăcrimezi, poate ai vrea Să mai rămâi aici o clipă, Timpul însă, nu te iartă, trece ușor Și nu
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
e atât de dureroasă uneori? De ce când vreau să o mai potolesc, ea nu se lasă înduplecată? Când ne certăm vine la mine și îmi spune: „Ești o proastă! Băiatul te iubește, tu ce faci? Ești o marionetă! Ești o egoistă!” Dar mai presus de toate, ești o biată fată inocentă! NECAZUL Liniștea mă apasă, tremur de un dor cumplit, Fericirea e departe, necazule, bine ai venit Graiul mi-e secat, de apă mi-este dor Și limba amorțită pronunță încetișor
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
dreptate. Acum ce pot să spun e doar “îți mulțumesc” Și sper să crezi din nou în mine, Căci am iubit și am să iubesc Cărțile și scrisul, care îmi sunt divine! STRĂLUCEȘTE Vreau să te văd strălucind lângă mine, Egoistă sunt, dar nu e vina mea, Vreau să împărțim și cearșeaful și perna, Și luna zâmbitoare din cafea. Vreau să te văd cerșind un lucru sfânt, Iubirea mea, chiar dacă o ai deja. Și când mă vezi căzută la pământ, Să
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
ușă, Nu vreau, nu vreau, tată vino înapoiă Tată vreau să îți spună. Tată, vino la noi! Eu te iubesc, nu pleca, nu pleca, te rugăm, Tot ce îți dorești vei avea lângă noi, Iartă-mă, am fost rea și egoistă, Nu te-am ascultat, regret nespus, Nu mă lăsa, eu ce mă fac acum, Cine va mai avea grijă așa de mare de mine? N-am uitat de câte ori ai fost lângă mine, Te rog, luptă, te vreau în viață! Luptă
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
privință nu mai e de trebuință s-o spunem. 79 {EminescuOpXV 80} [PENTRU O PRESĂ OBIECTIVĂ] 2258 fiindcă cele mai multe reflecțiuni ale presei sunt în genere atât de ordinare și atât de lipsite de cuprins încît nu-s decât răsfrângerea interesului egoist a unui om sau vreunei partite, misiunea ei ar trebui, prin legislațiune chiar, restrânsă la raportarea obiectivă a celor întîmplate. Afară de aceea s-ar putea permite și compararea cu rezultatele științei respective, cercarea dacă ele coincid cu aceste rezultate sau
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
chiar se dezic și de entuziasmul de altădată? Știi un om care i-a luat de-o parte pe toți prietenii tăi și "le-a deschis ochii" în privința ta: ești un Marin Sorescu optzecist, un trădător al generației tale, un egoist, un obsedat de glorie și de premii. Știi pe altul care te-a acuzat că vrei premiul Nobel într-un mod în care poți acuza pe oricine de orice. Știi pe al treilea care, scriind despre două volume consecutive ale
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
-l mai poată fenta pe Bruce Robertson. Ei bine, bulangiule, am vești pentru tine: se aplică aceleași reguli de rahat. Îmi spune că vrea să mă duc imediat la el În birou. Pentru el nici nu contează rutina noastră, puțoi egoist. Nu se gândește la nimic altceva În afară de propriu-i cur grăsan și de cum să și-l acopere. Nu face nimic n pizda măsii În afară de a scrie la scenariul lui de film. Știu io ce pune la cale puțoiu. Pun jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Vasele de sânge din ochii mei s-au spart, iar pe gât am o urmă groasă. Sunt un ofițer profesionist din forțele de ordine. Trebuie să lucrez cu publicul. Nu mă pot Învârti de colo-colo arătând așa din cauza cățelei ăsteia egoiste. Nu când mă așteaptă o comisie de promovare. — A fost minunat, spune ea, Întinzându-se lasciv Înainte de a se ridica În picioare să se Îmbrace. Ascultă Bruce... zice punându-și cu mișcări ușoare lenjeria intimă, apoi fusta și bluza, știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cu mama mea, iar când tata a murit, ea a vrut să se Întoarcă. Nu părea să aibă vreun sens să mai rămânem acolo, pentru că Stacey era Încă foarte mică și nu Începuse școala. Știu că a fost o chestie egoistă din partea mea și că nu m-am gândit serios la cariera lui Bruce. Îi mergea atât de bine În poliția din Sidney. Cred că e absolut oribil faptul că a fost nevoit să se Întoarcă În Scoția cu un grad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
că nu-i nevoie să fii tare În pat decât o singură dată cu o gagică. Trage-i-o ca lumea prima oară șapoi posă faci În esență ciai chef. Pânla urmă se prind ele că ești doar un puțoi egoist, diobicei după câțiva ani de autoanaliză nefructuoasă, da până atunci În general te-ai săturat și o pui cu alta. Bunty e o femeie puternică, dar Bladesey evident că nu și-a făcut ca lumea temele pentru acasă. Aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
care echilibrează cele două tendințe. Nu ne putem baza pe genele noastre pentru a ajunge la utopie și nici măcar la niște aranjamente optime. Nu ne putem mulțumi doar să avem o inteligență machiavelică; trebuie și să o folosim cooperant, nu egoist. CONCLUZIE Datele studiate în această carte, adunate din multe surse și prezentate laolaltă, favorizînd lucrările în limba engleză, nu sînt nici suficient de explicite, nici suficient de relevante. Informațiile nu au o bază foarte solidă, deși eu mă simt încurajat
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de aproape două secole, este afirmația cea mai apropiată de o lege în politica mondială (Levy 1989). Este de asemenea important de observat creșterea importanței abordărilor de tip "alegere rațională" și "teoria jocurilor" în Statele Unite, aplicate studiilor de cooperare între "egoiști raționali" (a se vedea Keohane 1984). Domeniu distinct de investigație intelectuală Al patrulea punct de diferențiere între abordări este legat de întrebarea dacă disciplina ar trebui să fie concepută ca o arie de cercetare relativ distinctă sau ca un domeniu
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Thomas Hobbes sunt de obicei considerați realiști. Tucidide este văzut uneori ca realist, dar în zilele noastre această poziție este minoritară. Realiștii, deși recunosc că dorințele umane sunt extrem de extinse și de variate, evidențiază "limitările pe care aspectele josnice și egoiste ale naturii umane le impun conduitei diplomatice" (Thompson 1985:20). Conform lui Machiavelli, în politică trebuie să ne comportăm ca și cum "toți oamenii sunt ticăloși și gata oricând să scoată la lumină răul din ei atunci când apare ocazia potrivită" (1970: Cartea
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
pasiunile care îl îndeamnă pe om la pace" și rațiunea, care "sugerează compromisuri pacifice convenabile, asupra cărora oamenii ar putea cădea la înțelegere" (paragraful 14). Dar el are prea puțină încredere în capacitatea acestor forțe de a învinge pornirile mai egoiste, în special în absența unui guvern care să garanteze reguli de cooperare. Evaluarea realismului hobbesian Hobbes admite (paragraful 12) că o stare atât de sălbatică precum o descrie el nu a existat niciodată pe glob. Aș sugera să mergem mai
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
cooperând. Amândoi sfârșesc cu alegerea numărul trei, deoarece acesta este singurul mod să se asigure că amândoi evită deznodământul cel mai prost cu putință. În acest caz, conflictul nu survine din cauza vreunui defect specific al actorilor. Ei sunt într-adevăr egoiști, dar nu neapărat rău-intenționați. Departe de a-și dori conflictul, amândoi preferă în fapt cooperarea. Nu sunt nici ignoranți nici prost informați. Într-un mediu anarhic, chiar și cei capabili să-și gestioneze năzuințele de câștig și glorie sunt constrânși
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
al teoriei. Anarhia, singură, nu produce războiul lui Hobbes al tuturor împotriva tuturor. El apare din competiția între indivizi egali, împinși de competiție, neîncredere și dorința de glorie, ce interacționează în anarhie. Eroii homerici în căutarea gloriei prin fapte mărețe, egoiștii hobbesieni conduși de frica unei morți violente, indivizii nietzscheeni conduși de voința de putere și homo economicus se pot comporta foarte diferit în aceeași structură anarhică. După cum o spune Butterfield, "războaiele ar fi foarte improbabile dacă toți oamenii ar fi
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]