4,870 matches
-
arrogant Ce îmi dădea a înțelege Că este-acolo ca să mi confirme, Că locul a rămas ...vacant Din cauza ursitoarelor distrate, Care, în loc să pună norocul pe Timp L-au pus pe ... Kant LUMINIȚA SCOTNOTIS Născută: 17 octombrie 1973, Timișoara; -publicată în Elanul, Orizonturi, Convorbiri Literare, Ecouri Literare, Junimea digitală, Cronica, Orizont Literar Contemporan, Nomen ArtisRerevista de Cultura Universala, etc. -debut editorial publicat în 2006, editura Anamarol București, cu volumul colectiv Spiralele Vieții, Drumurile vieții, Arta de a fi, volum publicat: Trandafirul Negru
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
trup intrat la apă, Șobolanul compensează, însă-ntr-alte calități: Dă un loc călduț la mâță și, din când în când, o-adapă Cu vreo primă deocheată, ce-alții o cam văd din părți. Viața i se pare roză, tineresc se vrea elanul, Dimineața însorită, poezie-i pare seara. însă-mi pun o întrebare, prevăzând din timp finalul: Ce pățește șobolanul când pisica scoate gheara? Joiana și țăranul Un țăran de prin Moldova, cu familie săracă, A plecat la târg în țară ca să
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
că un dublu zece e prea puternic: — Prea plin, zise bătrâna vrăjitoare, ceea ce însemna prea ușor de vărsat. Când va crește, fiica dumneavoastră va fi o oaie încăpățânată, adică va avea parte de un sfârșit groaznic! Vrăjitoarea vorbea plină de elan, în timp ce saliva albă i se aduna la colțurile gurii. Până și un împărat ar evita zecele, de teama plinătății sale! În cele din urmă, la sugestia ei, părinții mei mi-au dat un nume care promitea că mă voi „da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
când va afla că m-am adresat Fiului Cerului ca de la un suflet la altul? Zâmbesc numai când mă gândesc la ce față va face. Va răspândi povestea „legendarei Orhideea“ până când va face bășici la buze. Îi spun aproape cu elan Majestății Sale că sunt pregătită să fiu luată de eunuci. Hsien Feng nu face nici o mișcare. Pare să fie surprins de situație. Însă ceea ce simte el nu mai contează pentru mine. S-a sfârșit cu toată așteptarea mea după norocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Am pus atâtea clăi în vânt și ploaie Cu mânurile noastre‐nvinețind Că azi, trăsnit de clipă, în odaie Îmi ține mintea un sicriu de‐argint ... Din vol. „Poeme maxime„ , Ed. Cronica , Iași, 2 007 . Comentându‐i versurile în revista “Elanul” nr. 65/2007 Gh. Clapa conchide : “rar se întâmplă ca poezia unui autor să se confunde atât de mult cu viața sa, iar viața‐ i să devină poezie într‐ un grad atât de înalt ... » 66 Nicolae Botezatu Născut la 18
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Acum, când gardul dintre noi crescut e, Mă uit doar printre leațurile‐i rupte și te privesc - atât, copilărie! Ianuarie‐august, 1970 Neculai Onel S‐a născut la 28 septembrie 1938 în comuna Fruntișeni, județul Vaslui. Publică versuri în revista „Elanul” de la Giurcani‐ Găgești, Vaslui. Este autorul volumului de vers uri și proză „Aș vrea” apărut la Editura Sfera, Bârlad, 2008. NOAPTE BUNĂ, MAMĂ Noapte bună, mamă, Acolo unde ești. Noapte bună, mamă Tu nu mai spui povești. Să știi, măicuță
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
noi Mă‐ mbăt cu buza ce mă minte Că voi iubi cărarea dintre ploi... Te voi găsi mereu în călimară Căci șoapta ta îmi e destin și‐ am să te am în fiecare seară Pe coarda timpului hain... Din revista « Elanul» nr.61/2007. Petruș Andrei La 1 iunie 2006 Petruș Andrei a împlinit 60 de ani. Născut pe meleaguri nemțene, s‐a stabilit la Puiești, în colinele Tutovei și este profesor la liceul din localitate. CA ORICE OM... Ca orice
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
un glonț și luat pe umerii aghiotanților, în văzul tuturor soldaților. — La atac! Tăiați-i! Cea mai mare parte a unității Hori pornise deja în urmărire, dar Kyutaro țipa din răsputeri, încercând să-și oprească oamenii: — Nu-i fugăriți! În elanul momentului, însă, comanda de reținere avea prea puțin efect. După cum era de așteptat, avangarda unității lui Matsuda începu să se rostogolească în josul muntelui, ca o cascadă noroioasă. Întăririle nu veniseră, iar generalul lor fusese împușcat. Nu le mai rămânea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o strategie nouă pentru întreaga lui armată. Instruise mesageri și-i trimisese, cu ordine, pe drumul de treisprezece leghe până la Kinomoto - drumul care avea să-l ducă pe el spre totul sau spre nimic. Era hotărât trup și suflet. Cu elanul acestei hotărâri, Hideyoshi și o armată de cincisprezece mii de oameni se repezeau drept înainte, lăsând, în urmă, cinci mii de oameni. Hideyoshi și avangarda sa intrară în Nagahama după-amiază, la Ora Maimuței. Batalioanele se urmau unele pe altele, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
apropiat celor care îl știu și îl cunosc pe Alexandru Mânăstireanu din satul Priponești de Sus, astăzi debutant în literatură și de la care așteptăm și alte lucrări literare, oferite nouă, pe măsura experienței sale de viață. Ion N. Oprea, revista „Elanul”, Nr.60, febr. 2007 *** Mihai, prietenul și fratele meu din război Într-un trist și geros februarie 1942, aflat temporar la școala din Râfov, de lângă Ploiești, primesc vizita unui inspector școlar care-mi aduce ordinul de remobilizare. În ziua următoare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
îngăduie deplasarea și atunci doar gândul meu pios mai poate ajunge la el, la Mihai Tamaș, omul de pe plaiurile nemțene, vecine Humuleștilor lui Ion Creangă. Al. Mânăstireanu, „Academia Bârlădeană”, Nr.2(27), trim. II, 2007 *** În numărul 60 [al revistei Elanul - n.n.] consăteanul lui Al. Mânăstireanu a prezentat volumul profesorului. Acum ne oferă o Addenda la cartea „Călător... prin vâltoarea vremii”... După ce consăteanul meu, profesorul Alexandru Mânăstireanu, mi-a expediat volumul său „Călător... prin vâltoarea vremii”, dovadă că se poate face
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mele dintr-o încercare de cronică la cartea citată: „astăzi debutant în literatură, aștept de la consăteanul meu și alte lucrări literare, oferite nouă, pe măsura experienței sale de viață”. «Ghetu’ om, săracu’!» este un început. Îi mulțumesc. Ion N. Oprea, „Elanul”, Nr.64, iunie 2007 *** Acorduri pe strune de suflet Recent am primit de la profesorul și scriitorul Vasile Fetescu din Iași un prea frumos dar de suflet sub chip de carte cu un sugestiv și semnificativ titlu: „Acorduri pe strune de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
grandioase manifestări de suflet. Un adevărat și grăitor semn al prețuirii de care se mai bucură încă truditorii din domeniul cuvântului scris, acolo în ȚARA de SUS a MOLDOVEI. Călduroase și binemeritate felicitări orașului DOROHOI și neobositului autor. Al. Mânăstireanu, „Elanul”, Nr.72, febr.2008 *** Remember Octavian Stoica sau O comemorare la Casa memorială „Octavian Stoica” Joi, 8 octombrie a.c., între orele 9-11, a avut loc o adunare cu scopul de a ne reaminti despre acela care a fost omul și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
pentru mine. Revenit acasă, am surpriza primirii unei alte scrisori de la dl. Oprea care îmi scrie, printre altele: „Rândurile de la dvs. m-au copleșit ca întindere și conținut tonic pentru mine... Vă trimit cronica mea la Călător... publicată în revista „Elanul”, nr.60, eu fiind mulțumit că am citit cu folos cartea dvs., făcând-o cunoscută și altora”, iar ca P.S. „De la mine dar și de la prof. V. Fetescu, multă-multă sănătate și realizarea dorințelor cu ocazia vârstei aniversare - 12.III.1916
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
măsură. Știrile de tot felul indică o situație politică extrem de învrăjbită, un adevărat viespar, o harababură dăunătoare pe plan internațional. După orele 16 am scris d-lui Oprea patru pagini ca răspuns la scrisoarea primită și cronica publicată în revista „Elanul”. Între timp vremea s-a posomorât. Se chinuie să plouă, burnițează subțire... când pământul însetat are nevoie de atâta ploaie, de atâta apă... vegetația stagnează datorită lipsei apei din sol. Peste noapte, totuși... a plouat chiar bine, observ băltoacele din fața
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
O vizită la cimitir cu flori pentru cei dragi dispăruți - am în curte multe-multe flori și e păcat să nu bucur amintirea celor dispăruți. Între timp au sosit cu mașinuța lor soții Coloșenco, care mi-au adus două exemplare din „Elanul”, în care I.N. Oprea are o frumoasă recenzie la cartea mea. Onorez prezența doamnei cu un substanțial buchet - aveam și de unde - le mulțumesc și-i rog să-mi pună la poștă scrisoarea către d-l Oprea. Apoi vizita în „Orașul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
meciurile de tenis și handbal masculin în care au fost implicate echipe românești, plus unele emisiuni cu muzică bună. În jurul orei 20 primesc un telefon de la dl. Oprea. După discuții antrenante - ca de obicei -, mă anunță despre apariția în revista „Elanul” a articolului meu „Ghetu’ om săracu”. O oră mai târziu mă sună din Londra vecinul meu, Teodorescu, și soția lui, pentru ca, imediat, să mă sune din Paris Mariana. Am vorbit și cu nepotul Cosmin și prietenul nostru Gil Crăescu. O
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mi s-a spus să aștept acasă vizita acestor tineri, care și-au făcut apariția la mine acasă după aproximativ două ore. După ce am răspuns interviului, pe la ora 18 m-a sunat Sergiu Coloșenco, anunțându-mă că-mi aduce revista „Elanul” de care spunea dl. Oprea. Și astăzi căldură caniculară. Sergiu mi-a adus revista promisă și m-a informat că în „Pagini medicale bârlădene” a apărut un articol scris de prof. Elena Popoiu despre cartea mea. Ulterior am aflat că
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
rost are?” Mă întrebam de ce nu-mi vorbește deschis? Nu este încă momentul? “Despre ce să-ți vorbească bietul bătrân, ipochimene? Să-ți spună că ți s-au cam aprins călcâiele după fată ca la un puștan? Să-ți taie elanul spunându-ți că încă nu-i momentul ca fata să iasă în lume? Sau că frumoasa nu-i de... nasul tău? Ori că ar fi bine să intri întâi în tagma călugărească și după aceea vrând-nevrând te vei liniști?... Ei
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
liturgic, încât chiar în afara sfintelor slujbe, totul în biserică este în așteptarea Sfintelor Taine. Această așteptare este ea însăși sfântă, deoarece este plină de prezență divină, este acțiunea icoanelor asupra sufletelor. Chipurile avântate către cer exprimate în pictura bisericească, vădesc elanul către înălțimea chipului Pantocratorului aflat în centrul și în locul cel mai înalt din biserică, ținând în mâna Sa viața fiecăruia și a tuturor. În biserică totul este adunat și ordonat într-un cosmos liturgic, în care toată suflarea laudă pe
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
unii vine o zi când trebuie să-l spună pemarele Da sau pe marele Nu.“ Pagini, rotocoale, săgeți. Numele lui Marcu Vancea șters, rescris, subliniat. Luni, marți, miercuri, nopțile cu șoaptele și prăbușirile și fantomele lor, jocul capricios și fără elan al gândurilor. Telefonul de la Toma fusese o glumă sau un avertisment? Te pomenești că apare iarăși, când nu te aștepți, ca prima dată. „Se vede-ndată cine-l are/ pregătit în el pe Da și, spunându-l, dincolo merge“ avertiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sfida, îi înfuria. Îl tolerau, pentru că simțeau că era tolerat de mai mari decât ei, fără să înțeleagă de ce si de cine. Deci, Cavalerul de Curlanda e zvârlit de la catedră, pentru a nu vicia tineretul nostru curat și plin de elan constructiv. Gata să fie aruncat la zdup, dar salvat, nu se știe cum, în ultimul moment, ba, adus și în Capitală, să vezi și să nu crezi. Recrutat, probabil. Recrutat, cu siguranță, pentru misiuni delicate, ca toți cei de teapa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu vorba, n-a observat. Într-adevăr, Venera avea un timbru plăcut, aromat, n-ai fi zis. O botezase Venera. Din prima clipă... înainte de a-i auzi numele, pe care nu l-a deslușit. Venera, așa îi venise, într-un elan... — Așa, deci, să continui doamnă... Vedeți, am o memorie de hipopotam. Deci, cu vilegiatura aceea a mea la Cordoba sau cum îi zice. Că schimb, mereu schimb locul de odihnă, sunt un ahtiat după nou, după evenimente. Un nerăbdător, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
surprinzătoare. Mai de-a dreptul spus, pentru el totul s-a schimbat și abia acum, după atâtea pregătiri laborioase, după atâta arat și săpat terenul, începe și cronica pe care vreau să o fac aventurilor lui Tom să își ia elan. Era Lucy. O Lucy tăcută, în vârstă de nouă ani și jumătate, cu părul scurt și ochii rotunzi, de un căprui deschis, ai mamei ei, o fetiță înaltă, preadolescentă, îmbrăcată într-o pereche de jeanși roșii zdrențuiți, pantofi sport albi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
tata, trebuie să o las mai moale cu cumpărăturile. Vreau să zic că o bluză de la French Connection e În jur de cincizeci de lire, În vreme ce pe asta am dat doar 7 și jumate. Și e aproape nouă ! Urc cu elan treptele de la metrou, soarele strălucește și sunt plină de optimism. De-abia aștept să fiu promovată. Și să le spun tuturor. Mama o să zică „Și... cum a fost săptămâna asta?“, la care eu am să-i zic „Păi, adevărul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]