2,539 matches
-
în Spania și Marea Britanie, două genii ale literaturii universale: Miguel de Cervantes și William Shakespeare. Simbolic, în chip de omagiu, în anii noștri la această dată se sărbătorește Ziua Mondială a Cărții. Manifestările prin care cultura spaniolă își cinstește scriitorul emblematic au devenit tot mai numeroase și variate, cu precădere în ultimele trei decenii. Astfel, în 1975, Ministerul spaniol al Culturii a creat Premiul Cervantes, varianta hispanică a Premiului Nobel pentru literatură, care încununează opera în ansamblu a celor mai de
Madrid - București: Zilele Cervantes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15254_a_16579]
-
pentru că nu despre amintirile mele personale este vorba. Și cînd vor fi trecut clipele de șoc și anotimpurile de doliu, îndrăznesc să sper că Pîinea de tăcere se va citi o carte interesantă, în singularitatea scriiturii sale alegorice, o carte emblematică pentru această vreme a jurnalelor și a confesiunilor, unde eul autentic se rostește cu atît mai greu, cu cît el e singurul a se rosti. Naratologic vorbind, Pîinea de tăcere mi se pare una din cele mai originale "întrupări ale
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
suflări (volum apărut în românește, ca și De ce fierbe copilul în mămăligă și tot în traducerea Norei Iuga, la Editura Polirom, spre sfîrșitul anului trecut). Din relicvele cele mai cutremurătoare lăsate de Aglaja, filmul reține cîteva care par a fi emblematice și pentru destinul postum al autoarei. Cu o furie documentaristică izvorîtă din chiar îndoielile ei asupra realității, Aglaja a încercat, urmînd în parte și exemplul dat de tatăl ei, să fixeze pe peliculă sau pe banda de magnetofon, fragmente palpabile
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
îngerul din Laodiceea (cel din Apocalipsă), Alexandru Mușina e insensibil la valorile intermediare. Pentru el există și se salvează numai ceea ce e fie rece, fie în clocot. Iubește criogenia și incendiul. Între înseamnă moarte. O spune răspicat în textul acesta, emblematic de altfel pentru volum. Confortul e o condamnare. Iată de ce nu trebuie să vedem în liniștea impusă a Regelui dimineții o liniște adevărată. Îndărătul peliculei zac angoase, fobii, anxietăți, crize, boli, spasme. Că nu se văd din prima clipă, e
Poezia se predă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6665_a_7990]
-
Două retrospective dedicate unor creatori ai secolului al XIX-lea - Gustave Courbet și J.W.M. Turner - au oferit publicului o lecție despre relativitatea unor etichete precum "realist", "revoluționar", "vizionar"... Courbet (1819-1877) este îndeobște considerat nu numai ca un reprezentant emblematic al mișcării realiste, ci și ca un rebel înnăscut care a respins a priori tot ceea ce ținea de tradiție. Cele circa 120 de lucrări din expoziția pe care Muzeul Metropolitan a organizat-o împreună cu Reuniunea Națională a Muzeelor Franței ilustrează
Între tradițional și modern: doi corifei ai artei secolului al XIX-lea by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7741_a_9066]
-
publicării în străinătate, intenție curmată brusc de implacabila somație a morții. Novella este o fantezie ludică, o farsă zglobie, jucăușă, în care imaginația luxuriantă, extravagantă, a autorului se asociază cu umorul, verva și vivacitatea lui. Protagoniștii narațiunii sunt două figuri emblematice ale literaturii secolului 20: poetul, prozatorul și eseistul argentinian Jorge Luis Borges și tulburătorul, misteriosul poet portughez Fernando Pessoa. Înfocat admirator al lui Borges, Leo Șerban încearcă o parodie benignă, hazoasă, a stilului maestrului, reflectând la scară miniaturală diferitele faze
Alex. Leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă () [Corola-journal/Journalistic/5389_a_6714]
-
orbirea celor doi și șocul regăsirii prin efectul miraculos al unui filtru al iubirii pe care Brangäne (Michelle de Young), însoțitoarea prințesei l-a oferit celor doi. Schimbând potirul care ar fi trebuit să ascundă o băutură ucigașă. Filtrele, prezente emblematic încă din celebrul preludiu se insinuează în țesătura simfonică. A curs multă cerneală în legătură cu aceste farmece simbolice. Wagner s-ar fi putut lipsi de ele obținând el singur, cu arme proprii, același rezultat, notează Thomas Mann. E o ipoteză. Ca
Isolda la Milano by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/8868_a_10193]
-
Constantin Noica. În cazul acesta e vorba de părtășie și împărtășire și, mai ales, de ridicarea acestui loc la înălțimea gândului care se armonizează confratern în special cu munții. Textul filosofului din Pădurea Neagră, intitulat De ce rămânem în provincie?!, e emblematic pentru aserțiunea mea. Rețin părtășia filosofului cu țăranii care rășpălesc dranițe și asemănarea lucrului lor cu filosofarea. Nu cunosc soluții pentru a salva satul. Cunosc doar câțiva gânditori amintiți deja (la care îl adaug pe Lucian Blaga și Spațiul său
Marea spaimă by Ioan Pintea () [Corola-journal/Journalistic/8301_a_9626]
-
teritoriu al Daciei poartă denumirea de Misterul Europei. Prezentul volum se axează în jurul existenței a șapte generații din lanțul de 100 (de la al cincizeci și optulea, pînă la al șaizeci și patrulea). Fiecare dintre cei șapte reprezintă cîte un personaj emblematic pentru perioada în care a trăit: Juglans (940-1000) este diplomatul uns cu toate alifiile și cu predispoziție către conspirație, Kal (976-1064), astrologul care calculează trecerea timpului și prevestește întîmplările viitoare, Nivalis (1001-1054), înțeleptul care sub masca umilinței dezvoltă o adevărată
Ispita Evului Mediu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11270_a_12595]
-
Andrei Pippidi. Impărtășește îngrijorările sale pentru felul în care Capitala noastră se degradează pe zi ce trece, primind lovitură după lovitură tocmai din partea acelora care ar trebui să o gospodărească și protejeze. Centrul istoric este lăsat în paragină, vechile clădiri emblematice, evocate cu atâta har de d-nul Pippidi, sunt fie demolate fie strivite moral, ca să vorbim astfel, de monstruoasele imobile tip zgârie-nori ivite în imediata vecinătate. Dar parcă mai mult decât oricând s-a aflat Cronicarul în acord sufletesc cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8976_a_10301]
-
de-a doua direcție a acțiunii electorale a reprezentanților "sistemului", consecință a cantonării induse a singurului adversar valabil în dezbateri tehnice de amănunt, a fost deghizarea propriului (și veritabilului) candidat în hainele acestuia. Cum pentru bucureșteni PSD-ul a rămas emblematic un partid al corupților, desemnarea oficială a unui candidat din partea lui presupunea, de la început, asumarea unui eșec anunțat. Strategii d-lui Iliescu au optat pentru sacrificarea unui onest membru al "partidului", d-l Cristian Diaconescu, transformat într-o țintă falsă
O bătălie hotărâtoare by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8437_a_9762]
-
cunoscîndu-se bine pe sine: "O, indulgentă critică postumă,/ Să nu le-nțepi cu vîrful unui ac/ Cărînd pe rînd baloanele de spumă/ În lacrimi grele iarăși se prefac." Tot atît de lucidă e aprecierea că Balada chiriașului grăbit ar fi emblematică pentru opera și personalitatea poetului. A făcut și multe concesii gustului minor, ca în aceste catrene: "Greu mi-i, dragă, fără tine/ Și te chem de atîtea ori, -/ Nu din zori și pînă-n sară/ Cît din sară pînă-n zori". Sau
O nouă exegeză despre Topîrceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17092_a_18417]
-
Bruxelles, am făcut o selecție la sînge din împovărătoarea ofertă a festivalului. Am optat, cu alte cuvinte. Am ales cîteva nume de regizori care mă interesează: Silviu Purcărete � marele absent în carne și oase al acestei ediții, una din prezențele emblematice ale festivalului, un motor generator de întîlniri, de emoție, de amintiri � Mihai Măniuțiu, Tompa Gabor, Victor Ioan Frunză, Andriy Zholdak. Nu am avut altă șansă ca să apuc să văd, totuși, ceva. Sigur că și așa mi s-au încurcat căile
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
de pe Armeană, în fața unei cafele negre. Inductoare de irepresibile idiosyncrasii. Era statuia aceea care începuse să bîntuie și prin Europa imediat postbelică, ostașul sovietic eliberator, cu brațul stîng pe sabia de lîngă șold, în cel drept ținînd la piept pruncul emblematic. Ce șansă colosală a avut continentul, opunîndu-se, cu imediată inteligență, perfidului prefabricat asiatic! Din seria hidoșeniilor tip Vera Muhina. Dar și producțiilor pe bandă ale artiștilor poporului de pe Dîmbovița, nu?, dosite, în 1989, cu panicată devălmășie, în subteranele sinistrelor sedii
"Falș" în acte publice by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/9245_a_10570]
-
câinele roșu", neinspiratul soldat care a adus țării atâtea nenorociri? într-un moment în care marile democrații au devenit extrem de sensibile la resurgența naționalismelor (vezi rezultatul alegerilor recente din Austria, Franța, Olanda, Danemarca), a face din Ion Antonescu o figură emblematică a unei Românii declarate aproape isterorid pro-N.A.T.O. înseamnă cel puțin cecitate politică. Lucru cu atât mai surprinzător cu cât între corifeii antonescianismului se numără câțiva dintre marii lingăi ai ceaușismului, comuniști pur-sânge care te-ar fi
Capra Antonescu sare Trump Tower by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15013_a_16338]
-
ceilalți ,apostoli" bolșevici, a celui poreclit aici ,fiul pescarului" (și care, în carte, este Sașa Dvanov). Scena finală e profund platonoviană, fără a exista ca atare în roman. Într-o stare de mare har, Dodin materializează spectacular sugestiile unei fraze emblematice a cărții: închiși în raiul lor sterp, noii cevengurani privesc apa, gîndindu-se ,la fericirea de dincolo de marginea pămîntului, unde se duc rîurile", fără să-i ia însă și pe ei. Dintr-un impuls exasperat, ei se aruncă, unul după altul
Chéreau, Dodin și ,teatragiul" român by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/10051_a_11376]
-
care au ajuns în închisoare fără să comită niciun rău. Chiar dacă și-au strigat nevinovăția cât i-au ținut plămânii, nimeni nu i-a luat în seamă și au fost aruncați după gratii fără prea multe explicații. Sunt două cazuri emblematice pentru această situație cruntă. Sunt poveștile lor - Marcel Țundrea și Mihail Constantin Igeanu. Primul a fost condamnat la 25 de ani de închisoare pentru viol și crimă. A stat 12 ani după gratii fiind nevinovat. Al doilea ar fi stat
Mari erori judiciare în România. Nedreptăți strigătoare la cer by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/51387_a_52712]
-
indeciși. După cum noua Ella este un produs evident al unui sindrom Stockholm. Mihuleac sugerează că întreaga lume postcomunistă suferă de același sindrom, iar instrumentările, începând cu arta și prestigiul social, colaborează la refacerea unei distopii. Două secvențe mi se par emblematice pentru roman: mai întâi metamorfoza blocului, modificat organic pentru a îngurgita disidentul stabilit la subsol. Cătălin Mihuleac descrie cu umor poemul volatilizării, creând, meticulos, un suspans al dispariției. Preocuparea pentru simbioza dintre materie și psihologie este câștigul acestui prozator talentat
Umorul deriziunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3789_a_5114]
-
în exil și Stindardul din Germania, Cuvîntul românesc din Canada, Vers din Germania și apoi din Statele Unite și altele, puse în evidență nu numai cu tematica și orientarea lor, ci și cu numele principalilor colaboratori, titluri și tipuri de texte emblematice, referiri și prezentări din presă, inclusiv locul în care respectiva publicație poate fi consultată. Desigur, pentru mulți cititori principalul interes al enciclopediei va rămâne totuși prezența articolelor despre scriitori ca atare, texte care prezintă biografia lor, insistînd de obicei asupra
Diaspora culturală by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/13947_a_15272]
-
Marius Miheț Asupra câtorva idei revine Radu Aldulescu cale de câteva romane. Mai întîi, că umilitul va fi în continuare umilit; în al doilea rând, binele și răul mizează, din vreme în vreme, pe indivizi emblematici pentru mai multe destine, topite într-unul generic. În al treilea rând, comandamentele trupului stigmatizat, blocat în vicii moștenite, fără șanse de salvare autentice, reverberează într-o lume informă. Până la urmă, cele trei condiții se derulează în spații căptușite cu
Vitalitățile deșertăciunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4097_a_5422]
-
music-hall etc. Unde este centrul erotic al Parisului? Breton și suprarealiștii îl situau în Place Dauphine, ce ar figura un sex de femeie, triunghi perfect mîngîiat de cele două brațe ale Senei. Istoricii însă îl fixează în cartierul Palais-Royal, spațiu emblematic, vreme de mai multe secole, al galanteriei (și al desfrîului trăit frenetic), acolo unde se consuma, spre exemplu, pe actuala rue du Pélican, legătura (primejdioasă, vorba lui Choderlos de Laclos) dintre Francisc I (secolul al XVI-lea) cu La Belle
Alte mistere ale Parisului by Alexandru Călinescu () [Corola-journal/Journalistic/6137_a_7462]
-
și avangarde și postavangarde ilustrează permanenta situare în polemică ce trebuie să însoțească existența literaturii". Pentru a continua cu observația că, depășind "marile confruntări epistemologice", polemica se poartă și între individualitățile reprezentative ale direcțiilor care se confruntă. Sînt amintite "polemicile emblematice" dintre Maiorescu și Gherea, dintre Lovinescu și Iorga, id est dintre maiorescieni și antimaiorescieni. Din păcate însă, în opinia d-sale (și aci intervine superbia reducționistă), în perioada actuală, "în pofida tuturor așteptărilor, nu am fost martorii unor polemici reale, deoarece
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
reducționistă), în perioada actuală, "în pofida tuturor așteptărilor, nu am fost martorii unor polemici reale, deoarece lipsește pregătirea filosofică și metodologică pentru a se întreține niște dezbateri consistente pe problemele esențiale ale literaturii". Chiar așa? Și, contrazicîndu-și propria remarcă asupra "polemicilor emblematice", care pun față-n față numele unor protagoniști ai diverselor orientări, consideră că încă "nu s-a schimbat mentalitatea ceaușistă ce promovează primatul liderismului în orice domeniu și în literatură, aceiași lideri de ieri dictează canonul, deși sînt total depășiți
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
prima vedere, este, în profunzimea lui, o încercare patetică de a salva pluridimensionalitatea unei lumi subminată de ignoranță și mereu amenințată de uitare. Acolo unde privirea încearcă să deslușească istorisiri, povești mărunte și bucurii simple, așteaptă, încă necercetate, principii, forme emblematice, reflexe ale unor existențe primordiale. Pentru că oricît ar părea de familiare personajele, bestiarul și întregul inventar al Georgetei Năpăruș, ele nu sînt nici consecința abilității mimetice , nici simplă recuzită în amenajări butaforice, și nici accente mai tari de culoare locală
Georgeta Năpăruș - o rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11463_a_12788]
-
Țăranului Român. După acest moment, liberalul Gigel Știrbu a luat o hotărâre în privind subiectul în cauză. Ministrul Culturii a zis că nu este de acord cu comasarea Muzeului Satului cu Muzeul Țăranului Român, afirmând că "MȚR este o instituție emblematică" pentru spiritualitatea poporului român. Este vorba de o inițiativă a Ministerului Mediului, care dorește să preia Muzeul Antipa și, odată cu preluarea acestui muzeu, Muzeul Antipa, dorește și clădirea Muzeului Țăranului Român care se află la o distanță relativ mică, dar
Decizia lui Gigel Știrbu despre comasarea muzeelor. Ce vrea Băsescu by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/33463_a_34788]