3,571 matches
-
a fost o secetă mare. Balta secase, nemaifiind nici pește, nici porumb, nici legume. În plus a umat o invazie de șoareci nemaiîntâlnită. Puținele locuințe erau năpădite, pisicile Îi priveau cu dispreț; alimentele le țineam atârnate de grinzi. Toamna au emigrat șoarecii spre satele de pe malurile Dunării, au plecat și germanii, iar eu am rămas și În Februarie Martie 1919 când trecând prin multe peripeții, am reușit să ajung pe Dunărea Încărcată de sloiuri la Tulcea, pentru a-mi da În
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Suntem acum În reginea grâului de toamnă și a dry-farmingului În statul Kansas. Prin regiunea grâului Kansas Statul Kansas era denumit odinioară deșertul american. În măsura Înmulțirii populației, grâul cultivat la Început În statele de est, a fost Împins, a emigrat, spre vest, spre terenul ieftin și populație rară. Azi Kansas e principalul stat În cultura grâului. În nord-estul statului se cultivă mult porumb. În sud-vest grâu și porumb, iar restul, cam 2/3 din Kansas, e rezervat grâului de toamnă
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Atlanticului, În secolul al 18-lea și Începutul secolului al 19-lea avea o agricultură multilaterală. În măsura În care a crescut populația a fost nevoie de produse care trebuiau transportate repede și În stare proaspătă. Astfel grâul, porumbul, s-au retras, au emigrat spre vest și a luat naștere prima zonă mare de agricultură intensivă, care producea În primul rând lapte și o serie de produse legumicole. Grâul s-a Îndepărtat treptat spre zone cu populație mai puțină și cu pământ mai ieftin
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Cum acțiunea avea să se termine în scurtă vreme la Gherla, nu a mai avut de-a face cu aceasta. Spre sfârșitul lui 1955, a fost transferat la Aiud, unde avea să cunoască și 'reeducarea' din 1962-1964. După eliberare a emigrat în Australia. Virgil Bordeianu Născut pe 15 iunie 1926 în comuna Boroaia din județul Suceava, Bordeianu a fost condamnat la 5 ani de închisoare pentru activitate legionară. Alăturat mișcării lui Țurcanu de la Suceava, imediat după condamnarea survenită în februarie 1949
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ani de închisoare, a fost eliberat în 1984 la presiunile internaționale, după ce interveniseră pentru el personalități politice și intelectuale ca Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Margaret Thatcher, Ronald Reagan și Papa Ioan Paul al II-lea, însă a fost silit să emigreze în Statele Unite ale Americii, care îi acordaseră cetățenia de onoare. Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa a slujit la biserica ortodoxă română 'Sfânta Cruce' din Alexandria, Washington. Datorită faptului că s-a menținut permanent pe poziții anticomuniste, a fost deseori acuzat că a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
după eliberare a întâmpinat aceleași bariere la angajare ca orice fost deținut politic, ajungând să lucreze și ca zilier. După 1989 a fost acuzat de foarte multă lume, inclusiv de către foștii colegi deținuți, pentru rolul său la Pitești. Dezamăgit, a emigrat din țară la începutul lui 2007. Paul Limberea Limberea era originar chiar din Pitești, unde se născuse pe 23 octombrie 1924. Arestat pe 6 iunie 1948, a fost condamnat la 6 ani de detenție. Ștefan Davidescu spune că era unul
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
din închisoare a trăit complet izolat într-un sat din județul Timiș. Octavian Zbranca Născut la 7 ianuarie 1927 în comuna suceveană Sadova, Zbranca a absolvit liceul și a lucrat ca funcționar al domeniilor Bucovina, tatăl său fiind vechi legionar, emigrat în Austria. Octavian Zbranca a fost luat prizonier de armata rusă la 17 martie 1945, în Kolberg, și dus în lagăre din Germania și Polonia. A reușit să scape din lagăr pe 27 iunie și s-a întors în țară
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
buni, să existe studii de impact la absolut tot ce-și propun să facă. Acum suntem în UE și în câțiva ani ne vine rândul în președinția rota‑ tivă. O să fim președinții UE, noi, cu Externele astea de unde deja a emigrat toată lumea la Bruxelles, că e plină Comisia de românii noștri cei mai buni. X. Noi în lume, și lumea încotro ? Anii de antrax • Sfârșitul istoriei se amână sine die • Statutul femeii face diferența • Autodistrugerea nu e o ideologie, e o
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
abia intervenția familiei Hurmuzachi îl putu elibera...” lucrează și la scoaterea ziarului Bucovina. Mediul torționar exista în Bucovina ocupată. Românii din Bucovina, dar mai ales intelectualii, învățătorii și preoții au fost vulturii cărora adesea li se stricau cuiburile, nevoiți să emigreze fie în Moldova, fie în Polonia, fie chiar la unguri, iar când au rămas locului au fost zăvorâți în cuștile Imperiului, cum s-a întâmplat cu grupul studențesc Ciprian Porumbescu, Constantin Morariu, ori să”colaboreze”, fără a fi consultați ori
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
sărace, coagulate în jurul altei structuri și densități religioase, supraviețuind în provinciile deșertice Yazd (Turkabad, Sharifabad) și Kerman, unde intoleranța musulmană le-a exilat treptat. Iar în India, prin reprezentanții Coroanei britanice, tot europenii descoperă existența unor comunități de aceeași credință, emigrate pe traseul pe care portughezii vor descoperi Indiile de Est, spre Sanjana, Khambhat, Chaul sau Tana, ulterior Surat și Bombay, care va deveni centrul de gravitație al supraviețuirii acestor ruine ale unei foste religii de stat sasanide și ale unei
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Dar mă îndoiesc: sunt destul de dezamăgit de erudiție și cred că am comis o mare crimă împotriva mea însumi abandonând literatura. Orice s-ar întâmpla, vreau să îmi „lichidez” cercetările de istorie a religiilor înainte de a face altceva (bunăoară, să emigrez în Argentina, unde se află fiica mea vitregă, și să-mi caut norocul în agricultură!...). De aceea ezit chiar și față de invitația lui Tucci de a preda un curs la Roma6. Aș face-o doar în cazul în care cartea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
înianuarie cu un cargou norvegian, ne plac mult aceste călătorii lente cu marile cargouri, care îți pemit să meditezi și să citești, chiar să petreci ceasuri plăcute în cazul în care căpitanul este așa cum trebuie. Între timp, toți suedezii capabili emigrează spre paradisul american. Ake Sjöberg tocmai a fost numit profesor de asirologie la Philadelphia, exegeții noștri cei mai buni - șsoțiiț Stendhal, Ahlström4, Gärtner - se află deja acolo. Vă mulțumesc pentru Amintiri, care trebuie să fie pasionante pentru cine știe limba
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
critic mai degrabă sistemul, cum o făceau de altfel disidenții culturali ruși, polonezi, cehi sau unguri și, s-a văzut, aceștia au și fost cu mult mai eficienți decât disidenții noștri culturali, câți au fost, iute izolați și Împinși să emigreze? Uitând, de altfel, acești simpatici foști amici, că Breban o făcuse primul, această disidență, protestând contra Începutului dictaturii ceaușiste, atunci când Încă „se mai putea”, tiranul și viitorul tiran nu avea Încă În mâini toate levierele puterii, iar „protestatarul” avea mult
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
forurile” și l-au scos din casă, din apartamentul cumpărat de Tata În strada Luterană, unde locuiesc și azi, pe colonelul de securitate care ocupase casa „cu japca”, cum se făcea atunci, după ce vechii ocupanți, o pereche de artiști evrei, emigraseră!Ă, pe scurt, În această lungă, mizeră, dar și splendidă, prolifică și orgolioasă perioadă a mea - orgolioasă, deoarece, afirmându-mi voința, liberul arbitru, mi-am regăsit echilibrul moral și demnitatea! -, Raicu s-a depărtat de mine, abia dacă ne mai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a unor burguri germane. Divizările religioase aduceau un grad În plus de complexitate. Majoritatea românilor părăsiseră la 1700 Biserica ortodoxă pentru a deveni greco-catolici (Blajul, sediul Mitropoliei greco-catolice, era supranumit „Mica Romă“ a românilor). Germanii (sași, ai căror strămoși au emigrat Începând de pe la mijlocul secolului al XII lea În cea mai mare parte din regiunile nord-vestice ale Germaniei, unii dintre ei rude Îndepărtate ale saxonilor care au trecut În Anglia) Îmbrățișaseră luteranismul. Ungurii erau Împărțiți Între reformați (calvini), catolici și unitarieni
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
tradițională“ era cât pe ce să-i nimicească? Într-un fel, susținând regimul comunist, au dat replica românilor pentru regimul Antonescu. Nu trebuie totuși mers prea departe nici cu această logică. Au fost și evrei persecutați de comuniști, Împinși să emigreze sau aruncați În Închisori, după cum au fost — totuși! — și români, foarte mulți români, care au susținut comunismul, Începând cu numărul unu al partidului, Gheorghe Gheorghiu-Dej. A face din el un „om bun“, care nu a avut Încotro În fața presiunii rusești
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
un rol important În politica balcanică a României și au fost oarecum monedă de schimb În 1913, când România a obținut Cadrilaterul (În timp ce aromânii, aflați oricum departe de hotarele românești, au intrat Între frontierele celorlalte state balcanice). Numeroși aromâni au emigrat În România, mai ales În Dobrogea. Sunt percepuți de români drept foarte Întreprinzători și perseverenți. Și-au manifestat calitățile În primul rând În comerț, dar au dat și nume În viața intelectuală a țării. Statele balcanice practic nu recunosc o
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
fost reședință de vară a regilor portughezi între 1871 și 1910... Omul câștigă bani și se odihnește... A fost și pe la Chișinău, unde a avut prieteni printre muzicieni, în special evrei, însă majoritatea, crede el, dacă nu chiar toți, au emigrat între timp. Serghei mă întreabă cum mai e viața prin Moldova. Îi răspund că încercăm să ne descurcăm... VITALIE CIOBANU: Orice început își are momentele sale de grație. După-amiază, hotărâm să vizităm, noi, grupul românilor, una dintre casele memoriale Fernando
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
plasa retoricii lor anticomuniste. pentru a le întocmi după aceea dosare la KGB. Singura deosebire este că despre asemenea lucrături execrabile nu vom ști niciodată întregul adevăr și, oricum, nu pe cale oficială. Vorbim despre destinul scriitorilor germani originari din România, emigrați în Germania. Pe Herta Müller, niște împrejurări favorabile și, bineînțeles, propriul talent (dar el, singur, nu ajunge) au propulsat-o în topul celor 10 scriitori germani: publicase o carte de succes. Sosirea ei în Germania fusese precedată, de asemenea, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nu ajunge) au propulsat-o în topul celor 10 scriitori germani: publicase o carte de succes. Sosirea ei în Germania fusese precedată, de asemenea, de un articol mare, cu fotografii, în Der Spiegel, care a pregătit terenul. Traseul celorlalți scriitori germani emigrați din România a fost mai sinuos, uneori tragic (Rolf Bossert). Șansele literaturii române în Germania nu sunt prea grozave, îmi spune Richard, sorbind cu înghițituri mici din paharul său de suc. Interesul pentru Est, în general, a mai scăzut. Doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
termen „capitalist”, anunțând noile vremuri „desfundate”). Umblam la cursuri împreună cu VASILE GÂRNEȚ și cu Valentina Buzilă, colega noastră de la Editura Hyperion, de unde îmi câștigam pâinea. Noi trei eram singurii români din grupă, restul - evrei ruși din Chișinău. Se pregăteau să emigreze - Gorbaciov tocmai slăbise șuruburile, iar imperiul scârțâia din toate încheieturile precum o corabie mâncată de cari, una care începea să ia apă la bord. Costică Mămăligă - fiu de țărani basarabeni din „sudul bolnav de insolație” (ca să citez un poet postmodern
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Costică Mămăligă - fiu de țărani basarabeni din „sudul bolnav de insolație” (ca să citez un poet postmodern de la noi) - prinsese și el „trendul” momentului, și după cum ne-a mărturisit spre finalul cursurilor, care ținuseră cam o lună, avea același scop: să emigreze în State, ceea ce a și făcut până la urmă, dar nu înainte de a poposi, pentru un timp mai lung, în Israel, unde-l dusese „biletul de ieșire” al soției sale, evreică, obținut la rubrica „reunificarea familiei”. Povestea se întâmpla prin ’89-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
politică în ceea ce ne privește. Cine eram noi, de fapt? Minoritatea germană număra aproximativ 350 de mii de oameni, și cenzura și-a spus probabil că nu prezentăm nici un pericol pentru sistem, mai ales că mulți dintre nemți vroiau să emigreze. Asta presupun că gândeau. Pe de altă parte, regimul ținea să aibă o imagine bună în fața Occidentului: oricând putea să afirme că uite ce drepturi dăm noi minorității germane, că au ajuns să aibă și scriitori importanți. E adevărat că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Cazuri asemănătoare li s-au întâmplat și altor colegi de-ai mei. Astfel că, pe la mijlocul anilor ’80, în situația în care ne aflam, când nu mai aveam nici o posibilitate să existăm onorabil și decent ca scriitori, ne-am gândit să emigrăm. Pe de altă parte, Ceaușescu începuse să vândă etnici germani într-un număr tot mai mare. În fiecare an părăseau România aproximativ doisprezece mii de germani. Eu eram scriitor de limbă germană și vedeam cum se împuținează publicul meu cititor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
spun că îmi asum diferența. Eu cred că nu poți să fii băștinaș dacă nu ești așa prin naștere. Adică, ce este important pentru un scriitor ca mine, care a trăit 35 de ani în Banat și care, după aceea, emigrează într-o altă țară, chiar dacă e țara limbii și a culturii lui, este că totuși rămâne această diferență. Diferența este pe ambele părți, ca să spun așa. Băștinașii de aici n-au trăit în condițiile în care am trăit eu. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]