2,689 matches
-
că frații lor răsăriteni sunt greu de integrat în structurile statelor vest-europene din cauza secolelor de suferință; răsăritenii doreau totuși realizarea constituirii unui stat în Palestina, ca deziderat național al poporului evreu. Diferența constă în radicalismul cu care aceștia susțineau necesitatea emigrării masive și rapide în Țară Sfântă, în dezacord cu vesticii, care preferau un proces eșalonat în concordanță cu realitățile politice internaționale (eliminându-se, astfel, o eventuală radicalizare a opiniei publice europene în defavoarea evreilor ca popor). Politicile de rusificare a evreilor
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
de soluționare pașnică a conflictului prin intermediul unei reuniuni comune arabo-evreiești, sugerând transferarea administrației palestiniene către Consiliul de Tutelă al ONU. Decizia (din 13 aprilie 1948) privind retragerea definitivă a tuturor forțelor britanice din Palestina, până la 1 august 1948, a determinat emigrarea a sute de mii de refugiați palestinieni, care doreau părăsirea Palestinei. Pe fondul unui vid de putere accentuat de neintervenția marilor puteri, evreii au redobândit Ierusalimul și datorită capitularii arabilor au ocupat întreaga Palestina, Jaffa și Haifa; în aceste condiții
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
state din sudul Europei (în special Franța, Italia, Spania, Portugalia) și-au manifestat frecvent îngrijorarea în legătură cu impactul pe care l-ar fi putut avea asupra Comunității Europene instabilitatea politico-economică din Orientul Mijlociu, dar și din regiunea Africii de Nord, prognozând posibile emigrări dinspre Mediterana.839 Pornind de la aceste considerații, desi Uniunea este un organism interguvernamental alcătuit din 28 de state, care aparțin unor culturi diferite, au istorii diferite și interese distincte (reflectate de-a lungul timpului în politicile externe), UE a devenit
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
pe probleme specifice, iar amenințările de la periferia UE sunt în general de natură non-militară, principalele amenințări de securitate provenind cel mai probabil în sudul UE din zona Mediteranei: terorism, conflicte pentru resursele naționale, explozia demografică care a condus la o emigrare masivă, situație căreia în prezent Uniunea 1129 încerca să-i facă față fără succes însă, având în vedere pozițiile atât de tranșante și sensibil diferite ale unor oficiali europeni vizavi de masivul exod al populațiilor din Orientul Mijlociu și Africa de Nord; criză
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
orientală, societatea română, pe la 1820, începu a se trezi din letargia ei, apucată poate deabia atunci de miș carea contagioasă prin care ideile Revoluțiunii franceze au străbătut până în extremitățile geografice ale Europei. Atrasă de lumină, junimea noastră între prinse acea emigrare extraordinară spre fântânele științei din Franța și Germania, care până astăzi a mers tot crescând și care a dat României libere o parte din lustrul so cietăților străine. Din nenorocire, numai lustrul dinafară! Căci, nepregătiți precum erau și sunt tinerii
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
examinat în circumstanța de emigrație, care precedă intrarea în SUA și acordarea statutului de imigrant. O asemenea abordare, absolut necesară, nu poate fi acceptată fără a se ține cont de unele caracteristici temporale, economice, politice, diplomatice etc., care au influențat emigrarea, în general, sau cea dintr-o zonă geografică distinctă ori chiar dintr-o anumită țară. America nu a fost vreodată văzută la fel de toți emigranții, chiar și după ce ei deveneau americani. în fiecare perioadă, Noul Continent arăta altfel și reprezenta altceva
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
tratate tangențial. * Referindu-ne la emigrația română în America, socotim necesară reluarea unei întrebări, căreia nu i s-a răspuns încă, deși a fost formulată demult și a suscitat chiar unele dezbateri, neîncheiate însă cu clarificările necesare: au românii propensiunea emigrării? Națiunea aceasta a fost una predispusă migrației sau a evitat-o, nu numaidecât de teama neantizării? Se acceptă azi, ca o axiomă cvasianonimă, că emigrarea a reprezentat o pornire tainică a omului dintotdeauna, imuabilă ființei sale, adică o dimensiune a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
demult și a suscitat chiar unele dezbateri, neîncheiate însă cu clarificările necesare: au românii propensiunea emigrării? Națiunea aceasta a fost una predispusă migrației sau a evitat-o, nu numaidecât de teama neantizării? Se acceptă azi, ca o axiomă cvasianonimă, că emigrarea a reprezentat o pornire tainică a omului dintotdeauna, imuabilă ființei sale, adică o dimensiune a conștiinței umane, neîngrădită de limite ori hotare artificiale. Fără dorința de a căuta mereu un „dincolo” necunoscut, deci întotdeauna altceva, o promisiune implicită ori imaginară
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
statică, limitată la o identitate izolată și circumscrisă unui orizont închis, deci singular. Păgubit de mișcarea continuă a omului, de marile migrații care au traversat secolele, pământul și omul ar fi arătat astăzi altfel. René Gonnard considera, referindu-se la emigrare, că acest proces precedă imigrarea, „car, en réalité, ce sont les deux faces du phénomène, le creux et le relief de la même figure. Tout émigrant est forcément un immigrant [...]. Le même fait, vu du point de départ et vu du
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fait, vu du point de départ et vu du point d’arrivée, voilà l’émigration et l’immigration, et ces deux aspects sont inséparable l’un de l’autre”. Făcând distincția necesară între emigrație și imigrație, studiosul francez preciza că emigrarea este o decizie a cuiva de a părăsi locul unde s-a născut sau trăia la un moment dat, pentru a se stabili definitiv sau pentru un timp altundeva. Emigrația nu a început, evident, cu strămutarea în America. Dar, în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
nu a început, evident, cu strămutarea în America. Dar, în dorința funciară a omului de a-și lărgi mereu orizontul cunoașterii spațiale, pământul de peste Ocean a reprezentat o ispită permanentă, transformată, cu timpul, într-un enigmatic „dincolo”. încă de la început, emigrarea în America a fost, pentru un european, mai dificilă decât cea care avea în vedere unele țări ale Vechiului Continent. Pentru un român, emigrarea dincolo de Ocean era cu mult mai complicată decât pentru cineva din vestul sau nordul Europei. De
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Ocean a reprezentat o ispită permanentă, transformată, cu timpul, într-un enigmatic „dincolo”. încă de la început, emigrarea în America a fost, pentru un european, mai dificilă decât cea care avea în vedere unele țări ale Vechiului Continent. Pentru un român, emigrarea dincolo de Ocean era cu mult mai complicată decât pentru cineva din vestul sau nordul Europei. De aceea, emigrația română în SUA a început mai târziu, deși Lumea Nouă era cunoscută românilor și se știa că acolo se putea muta oricine
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
aceea emigrantul nu era un individ plecat în lume ca într-o aventură personală. Chiar și națiunile mici, dintre care unele nu se constituiseră încă în state naționale - cehii, slovacii, sârbii, balticii, polonezii, grecii etc. -, dispuneau de alte condiții ale emigrării. în România, emigrația nu beneficia de îndrumarea sau sprijinul statului, ci se reducea, la început, la o decizie personală. în plus, emigrarea reflectă sau este rezultatul educației unei nații, ea depinde de conștiința de sine, de încrederea în valorile ei
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
se constituiseră încă în state naționale - cehii, slovacii, sârbii, balticii, polonezii, grecii etc. -, dispuneau de alte condiții ale emigrării. în România, emigrația nu beneficia de îndrumarea sau sprijinul statului, ci se reducea, la început, la o decizie personală. în plus, emigrarea reflectă sau este rezultatul educației unei nații, ea depinde de conștiința de sine, de încrederea în valorile ei civilizatoare, de vitalitatea ei, de aspirația către mai bine etc. Sedentarismul cvasifeudal al unei nații, deci teama sau refuzul de a emigra
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
etnic. Nu poate fi vorba despre vreun român care să fi traversat Oceanul cu intenția de a-și însuși acolo ipostaza de „conqueror”, așa cum procedaseră altădată spaniolii, portughezii, englezii, olandezii etc. Singura „cucerire” a românilor era speranța, care, în cazul emigrării, comporta o doză de aventură, dar și de eroism. Dacă, în alte țări, emigrația, cu tot ce presupunea ea, intra în atribuțiile statului, în România lucrurile stăteau mereu altfel. Chiar și așa, sporadică, precum era la sfârșitul secolului al XIX
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și dintre care puțini sunt care se mai reîntorc. Și pentru împiedicarea acestui rău nu e destul să dăm sfaturi poporului, îndemnându-l să nu-și părăsească vatra strămoșească, ci trebuie să lucrăm cu toate puterile noastre pentru înlăturarea cauzelor emigrării oamenilor noștri peste ocean. Oricât s-ar simți de slabi conducătorii firești ai poporului român, au totuși destule mijloace pentru a reduce la minim numărul emigranților români care își iau lumea în cap”. Particularitățile acestei stări de fapt rezidau în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
să trăiască în alt mediu; chiar în momentul când, pe la 1900, românii ardeleni începuseră să emigreze masiv în Statele Unite, se întreținea iluzia unei stări temporare, care va lua sfârșit prin întoarcerea celor plecați”. Nici chiar românii deveniți americani nu încurajau emigrarea transatlantică a conaționalilor lor, fie că era vorba despre cei din ținuturile transcarpatice, fie că era vorba despre cei din România. Răspunzând îngrijorărilor celor din țară, ziarul America, din 15 februarie 1911, considera că „nu în America trebuie căutată pricina
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
putut fi oprită și nici nu a devenit o preocupare a oficialităților guvernamentale. De altfel, „exodul” către Lumea Nouă, de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, depășea, din multe puncte de vedere, dimensiunile și semnificațiile obișnuite ale emigrării europene de până la acea dată. Așa cum s-a remarcat adeseori, „mișcarea migratorie europeană din secolul al XIX-lea către Statele Unite ale Americii a început aproape imediat după înfrângerea lui Napoleon și restaurarea păcii în Europa, în anul 1815”. între 1820
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
newcomers, including a large number of French, Canadians, and Mexico sent some 2 million. These emigrant centres supplied the largest ethnic concentrations in American society before the 1960s”. Așa cum era și de așteptat, România nu figura printre principalele „surse” de emigrare ale epocii, întrucât românii din Austro-Ungaria erau înregistrați printre cei plecați din Imperiul bicefal. Cu două decenii și jumătate înainte de sfârșitul secolului al XIX-lea, cineva observa că “în Staturile - Unite emigrațiunea aduce un torent de irlandezi, ecosezi, germani, olandezi
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
un neînsemnat număr al celor învrăjbiți cu soartea se aflau în America încă pe la anul 1850. Fiind însă că acest soi de oameni a ajuns acolo mai mult în urma întâmplării decât prin voința lor, nu putem vorbi de începutul unei emigrări serioase încă pe atunci, ci numai cu treizeci de ani mai târziu, când își părăsesc vetrele cei dintâi țărani de Banat, Sătmar și Țara Oltului”. Altcineva, abordând același subiect, la sfârșitul anilor ’20, considera că „emigrarea românească în Statele-Unite are
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
vorbi de începutul unei emigrări serioase încă pe atunci, ci numai cu treizeci de ani mai târziu, când își părăsesc vetrele cei dintâi țărani de Banat, Sătmar și Țara Oltului”. Altcineva, abordând același subiect, la sfârșitul anilor ’20, considera că „emigrarea românească în Statele-Unite are loc cu începere de pe la anul 1890, dacă trecem cu vederea cazuri izolate sau figuri romantice ca aceea a lui Pomuț, un fel de Garibaldi al nostru”. Recent, un specialist avizat al acestei teme remarca și el
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
începere de pe la anul 1890, dacă trecem cu vederea cazuri izolate sau figuri romantice ca aceea a lui Pomuț, un fel de Garibaldi al nostru”. Recent, un specialist avizat al acestei teme remarca și el că „de la cele câteva cazuri de emigrare a românilor din Transilvania, cunoscute după 1848-1849, sunt semnalate ceva mai multe în jurul anilor 1880-1885. Adevăratul debut al fenomenului pare a fi fost însă pe la 1890-1894. în jurul anului 1900, deci chiar la începutul secolului, fenomenul se generalizează și devine un
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de educație. Ei își abandonau locurile unde se născuseră întrucât, așa cum remarca ziarul America, din 18 februarie 1911, „mulți dintre noi [...] venim aici, în țări străine, [...] din pricina asupririlor ungurești”. Stăruind asupra acestui subiect, cineva atrăgea chiar atenția că „istoriografia problemei emigrării românilor în America are, totuși [...], lacune serioase. Astfel, cu toate că pentru cei mai mulți cercetători cauzele emigrării erau considerate a fi fost exclusiv de sorginte economică și socială, nu se poate nega însă că această realitate era strâns legată de determinările politice ale
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
din 18 februarie 1911, „mulți dintre noi [...] venim aici, în țări străine, [...] din pricina asupririlor ungurești”. Stăruind asupra acestui subiect, cineva atrăgea chiar atenția că „istoriografia problemei emigrării românilor în America are, totuși [...], lacune serioase. Astfel, cu toate că pentru cei mai mulți cercetători cauzele emigrării erau considerate a fi fost exclusiv de sorginte economică și socială, nu se poate nega însă că această realitate era strâns legată de determinările politice ale regimului dualist din Ungaria”. Justificându-și afirmația, autorul citat arăta că „un elocvent argument
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
sorginte economică și socială, nu se poate nega însă că această realitate era strâns legată de determinările politice ale regimului dualist din Ungaria”. Justificându-și afirmația, autorul citat arăta că „un elocvent argument în a ilustra și substratul etnico-politic al emigrării îl constituie răspunsul tipic și frecvent pe care îl dădeau funcționarii aparatului de stat ungar din Transilvania, la plângerile de tot felul ale românilor: Dacă nu vă place, plecați în America ori Valahia»”. Chiar dacă o asemenea explicație nu a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]