2,344 matches
-
o știm în viață. Draga mea, am continuat turul complet al bisericilor; vinerea trecută am vizitat șapte. Dimineața trei și după-amiaza patru. Bisericuța Bucur, prima biserică din București, inima orașului, înălțată pe un deal, mi-a oferit slujba cea mai emoționantă. Lumea a ascultat toată slujba în genunchi, chiar și preotul a oficiat în genunchi. Era mișcător și cumplit, ca în vremurile de cataclism, de credință disperată. Mireasma de tămâie și de ceară parfumată cu esențe de flori, slujba cântată pentru
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
11.10. Delegatul USR sosise deja. Slujbă foarte frumoasă, de o jumătate de oră; eram prezenți: Corina și bărbatul ei, Corinica, doamna Vang[hele], Lina și cu mine. Nu știu de ce, slujba asta de pomenire a fost pentru mine mai emoționantă decât toate celelalte. Poate fiindcă de obicei după 7 ani se dezgroapă morții - iar el abia după 7 ani și-a putut găsi popasul final al călătoriei? Acasă îi aranjasem un fel de altar funerar, pe comodă. Frumosul Christ, candela
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
am inima grea de o povară care îmi îngreunează mersul, mâinile. Mâna dreaptă mă doare, brațul stâng, între încheietură și cot, mă doare, lumea mă doare și ea. III 21 octombrie [1950], sâmbătă [...] Scumpa mea, ajung la un capitol foarte emoționant: ziua ta. Peste aproape o lună. Draga mea, dulcea mea, comoara mea, tu care dai valoare întregii mele vieți trecute și prezente, tu care îmi justifici existența, te binecuvântez. Tu ești gloria mea dragă - căci oricine pe lumea asta trebuie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
șansa voastră de a arăta lumii întregi cât de mult însemnați unul pentru celălalt. Împreună cu momentul solemn, când oficiantul vă declară căsătoriți, ele sunt chiar structura de rezistență a întregii ceremonii. Ele trebuie să fie cele mai frumoase și mai emoționante cuvinte care se vor rosti la nunta voastră“. Mă uit la Luke cu speranță, dar el continuă să se uite pe fereastră. În cartea asta scrie că trebuie să ne gândim ce fel de cuplu suntem, o țin eu pe-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Complainte de Max Jacob, având ca motto câteva cuvinte semnate de scriitorul evreu convertit la creștinism : „Heureux crapaud ! Tu n’as pas l’étoile jaune”. Îi mulțumesc prietenului Șerban Foarță, care mi-a făcut onoarea de a-mi dedica acest emoționant poem (891, pp. 81-82). 893. Mihai-Răzvan Ungureanu, Convertire și integrare religioasă În Moldova la Începutul epocii moderne, Editura Universității „Al.I. Cuza”, Iași, 2004. Vezi și recenzia mea la această carte : Andrei Oișteanu, „Convertiri religioase În Moldova secolului al XIX
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ofrande din partea populației... Cererile anterioare de scame și rufărie folosită dar curată, fuseseră urmate de altele asemănătoare sosite la sediul Prefecturii Fălciu la data de 9 septembrie trimisă fiind de Însuși premierul de atunci, Ion. C. Brătianu. În cuvinte simple, emoționante, acesta făcea apel la sentimentele patriotice și caritabile ale oamenilor acestui ținut, astfel: „(...) Vă rog a se face Îndată apelu, pe la Doamnele din acest Judeciu, ca să oferească rufe vechi și scame foarte trebuincioase pentru răniți”. Suplimentar, prefectul amintea polițaiului și
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
războiului sau, mai exact, ideea unui copil de 8 ani despre un senior al războiului. După război a fost închis de comuniști (o căcănărie indiscutabilă din partea lor, dat fiind faptul că, pe parcursul a trei filme, comisarul le dăduse atîtea dovezi emoționante de iubire) și pus să joace ruleta rusească. Eliberat în 1964, Moldovan se află acum într-un oraș european nenumit, unde a venit să-și încheie niște vechi socoteli. Orașul ăsta nenumit (care, din cele două-trei vederi panoramice cu care
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
mai teribili oponenți de care a avut parte vreodată o eroină de basm), și vine un moment înfricoșător în care lumea subterană se închide, lăsînd-o pe Ofelia fără nici un aliat în afară de umila servitoare Mercedes (Maribel Verdœ). Una dintre cele mai emoționante teme ale filmului este această alianță a femeilor împotriva unei falocrații milităroase al cărei principal articol de credință e sacralitatea legăturii dintre tată și fiu ; la final, Mercedes taie această legătură dintr-o replică. Mi se pare un film la fel de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de a-și lua și ea un amant, el e ultragiat soția lui atentează la rînduiala universului. Culmea e că, deși poziția lui e, din perspectivă modernă, indefensibilă, pe cînd poziția ei este și poziția noastră, revolta lui e mai emoționantă decît a ei ; ducele e cel mai emoționant personaj din film pentru simplul motiv că e cel mai adevărat. Keira Knightley n-are inteligența și cultura lui Fiennes ; deși știe să poarte o rochie de bal, ea nu poate face
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
el e ultragiat soția lui atentează la rînduiala universului. Culmea e că, deși poziția lui e, din perspectivă modernă, indefensibilă, pe cînd poziția ei este și poziția noastră, revolta lui e mai emoționantă decît a ei ; ducele e cel mai emoționant personaj din film pentru simplul motiv că e cel mai adevărat. Keira Knightley n-are inteligența și cultura lui Fiennes ; deși știe să poarte o rochie de bal, ea nu poate face salturi imaginative în alte epoci și în alte
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
uneori discordante, de motive mai mult sau mai puțin clasice, de note corecte (Jolie și numărul ei de martiră) și note excentrice (Malkovich în rol de popă virtuos). în ultimele 20 de minute, ne ține în așteptarea unei note finale, emoționante, pe care ne-o tot refuză. Se joacă. Dilema Veche, ianuarie 2009 Hollywoodizare Frost/Nixon (SUA, 2008), de Ron Howard Frost/Nixon povestea marelui interviu luat, în 1977, de jurnalistul britanic David Frost fostului președinte american Richard Nixon e un
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Romică Sîrbu și Lucian Floricel, la acea dată toți membri din conducerea Conferinței Muntenia. După ascultarea câtorva piese muzicale și a istoricului, relatat de cel care prezintă istoria adventă din Romania cel mai frumos, pastorul Bujor Ioan, care, în cuvinte emoționante ne-a enumerat câteva din primele date istorice pe care dumnealui le-a strâns, de-a lungul timpului, despre începuturile Bisericii Adventiste în Buzău. A amintit chiar și de primii misionari care au lucrat în această zonă: Nae Dumitrescu din
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
la aeroportul Orly pentru întoarcerea în țară. Alieta, neavând tată - decedase - mi-a și spus că se consideră ca o a doua mea fiică la Paris - drăguța de ea! - puteam să nu accept o asemenea mărturie de dragoste? Despărțire la fel de emoționantă ca și sosirea, dar cu speranța că voi reveni. După trei ore de zbor sosesc pe aeroportul Otopeni, în lumea noastră românească mai modestă, mai săracă, dar... a noastră! În ziua următoare soseam la Bârlad, în rostul meu, în lumea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Am hotărât să le vedem cât putem azi, urmând să continuăm în zilele următoare. Am început cu Muzeul aerospațial, inedit, interesant de parcurs, nu de aprofundat (asta e treaba specialiștilor). Am văzut modele ale primelor obiecte zburătoare dar pentru mine, emoționantă a fost vizitarea sălii modului Apollo care a aselenizat. Știu că tata a cumpărat televizorul (primul și singurul) cu ocazia acestui eveniment mondial pe care l-am urmărit cu sufletul la gură și ochii la luna de pe cer când nu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
onoarea mea și a soției, prilej cu care ne-a oferit și tradiționalul cadou de despărțire un frumos platou de argint pe care erau înscrise numele noastre, perioada șederii în Chile și formula protocolară de despărțire. A fost un moment emoționant! Trecusem fiecare separat și toți împreună prin multe situații dificile, se formase între noi o legătură ce nu ținea cont de ideologie, meridiane și paralele și ne simțeam într-un fel membri ai aceleiași familii, supuși acelorași provocări și încercări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
tarabe despre "obiectul" marketingului nostru, ne trezim strigați de un localnic: "Domnii, vreți brândză?". Am rămas crucit, era o românească neaoșă, iar cel care ne vorbise parcă era coborât de pe Columna lui Traian! Întâlnirile la Korcea au fost interesante și emoționante primarul era din familie de aromâni iar aromânii cu care ne-am întâlnit vorbeau românește. S-au plâns că n-au drepturi, că n-au școală , că n-au biserică, n-au cărți, ziare... Întors la București, am făcut un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
depene amintirile cu precizie, neomițând nimic din întâlnirea de la Peleș, arătându-ne fotografii și tăieturi de ziare care au surprins evenimentul. Venisem pregătit cu un frumos album al Castelului Peleș, pe care i l-am dăruit. A fost o întâlnire emoționantă, de care ne aducem aminte și astăzi, gândind la surprizele ce pot apărea când și de unde nu te aștepți, conform filozofiei populare "viața bate filmul"! Trecut și Carnavalul și perioada vacanțelor, și brazilienii se reîntorseseră la locurile de muncă, așa că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Paulo, ale Teatrului Național din București și Teatrului Bulandra. Spectacolul oferit de "olteni" cu "Titus Andronicus" și Ștefan Iordache în rolul principal a fost un supersucces, cu sală plină și cronici la superlativ. Turneul mi-a prilejuit întâlniri și discuții emoționante cu marele regizor Silviu Purcărete, cu Ștefan Iordache și o mai veche cunoștință, Tudor Gheorghe. În pregătirea deplasării, purtasem o corespondență susținută cu Emil Boroghină, directorul Teatrului Național din Craiova, cu Ministerul Culturii și MAE, precum și cu organizatorii locali, nelăsând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Rio și se întorceau de pe Corcovado, au văzut Tricolorul fluturând la poarta Consulatului, au sunat și... am primit și cu colindul, și cu uratul. A fost o mare bucurie și pentru noi, și pentru ei și am petrecut împreună momente emoționante. Aveam să primesc ulterior de la o distinsă "colindătoare", doamna inginer Alice Cârmâzan, din Oradea, o amabilă scrisoare: "Mult stimate domnule Consul General, Am rămas adânc impresionată de primirea caldă pe care ați făcut-o grupului de turiști români poposiți pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de prata" un platou de argint, cu semnăturile colegilor. La Consulat, am organizat și eu o recepție de "Despedida", la care am primit, pe lângă felicitări pentru activitate, și regrete pentru încheierea misiunii. Aveam să primesc în zilele următoare multe scrisori emoționante, cu aceleași gânduri sincere. "Excelenței sale Domnului Consul General al României, Vasile Macovei, Stimate prieten Doresc să vă transmit înaintea întoarcerii în România, la încheierea misiunii, enorma și sincera mea apreciere. Multele și interesantele întâlniri pe care le-ați organizat, Buletinul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
scrisori, nici nu știu dacă a citit-o și dacă a realizat că nu numai cei de la revista "Dilema" au ceva de spus și mai ales de făcut pentru țară. Oricum, "cererea" avea să rămână fără obiect, la data primirii emoționantei scrisori, subsemnatul, "geniul din Carpați", pregătindu-se să plece ambasador la Montevideo, așa că... Acolo aveam să primesc în 2002 un volum de cca 900 de pagini redactat de Președintele Ayrton Gonçalves Celestino consacrat istoriei germanilor bucovineni din Rio Negro și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
unul din cei mai titrați și apreciați oameni politici din America Latină, cu prestații prestigioase în reuniunile internaționale. Vizitase România în 1996 și am fost plăcut surprins când a început să-și amintească de "vizita excelentă", menționând în acest context întâlnirea emoționantă cu elevii de la Liceul "Uruguay" din București, care au prezentat în spaniolă un program de cântece și poezii uruguayene. Era nu numai un politician deosebit, dar și un om deosebit, cu o mare pasiune pentru artă, fiind un distins colecționar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
din timp și câteva pliante, prezentând grupuri folclorice și unii tineri din grupul "românesc" purtau căciuli și bundițe, care i-ar fi uimit și pe marii creatori de modă populară de la noi, atât erau de "stilizate"... A fost frumos și emoționant! Au urmat cuvântările la inaugurarea expozițiilor, după prefect dându-mi-se cuvântul. Vă rog să mă credeți că standul României era cel mai frumos, pe lângă exponatele de la ambasadă, cele două vrednice doamne aducând de prin numeroasele lor familii lăzi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
sculpturi de sirene, animale marine, făpturi fantastice. În ambianța oceanului, aflat la buza clădirii, ansamblul este fascinant, atrăgând anual circa 60000 de vizitatori. Don Carlos este tatăl unuia din supraviețuitorii "catastrofei aviatice din Anzi", Carlito, aventura celor doi făcând subiectul emoționantului său volum "Entre mi hijo y yo, la luna" ("Între fiul meu și eu, doar luna"), publicat în 1986. Îi obținusem o invitație de a vizita România, căreia, din păcate, din cauza vârstei, n-a putut să-i dea curs. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
acolo era fleac pe lângă ce a consemnat "fișa" Convenției de colaborare dintre primării amnezie, paralizie, insuficiență respiratorie și în final congestie cerebrală și infarct! Când am demarat documentul, eram animat de cele mai bune intenții. Trăisem după decembrie '89 momentele emoționante ale "orașelor" și "satelor" românești înfrățite cu suratele lor din alte țări, cu ajutoare, delegații, burse, îmbrățișări peste frontiere. Există și o instituție internațională a "Orașelor înfrățite" și e o chestie de onoare, dar și de suflet, să știi că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]