4,405 matches
-
d’Alexandrie. Lettres festales. Introduction générale par P. Évieux; introduction critique, texte grec par W.H. Burns; traduction et annotation par L. Arragon (și alții), Cerf, Paris; au apărut: I-VI (SChr 372), 1991; VII-XI (SChr 392), 1993. Pentru celelalte epistole trebuie folosită în continuare PG 77, 401-981 (ed. A. Saumaise, 1618). Studii: E. Cattaneo, Formule di fede nelle Lettere Pasquali di Cirillo d’Alessandria: în KOINWNIA, nr. 7 (1983), 31-55. Epistola către Teodosius al II-lea: F.C. Conybeare, The Armenian
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
SChr 372), 1991; VII-XI (SChr 392), 1993. Pentru celelalte epistole trebuie folosită în continuare PG 77, 401-981 (ed. A. Saumaise, 1618). Studii: E. Cattaneo, Formule di fede nelle Lettere Pasquali di Cirillo d’Alessandria: în KOINWNIA, nr. 7 (1983), 31-55. Epistola către Teodosius al II-lea: F.C. Conybeare, The Armenian Version of Revelation and Cyril of Alexandria’s Scholia on the Incarnation and Epistle on Easter, London 1907, pp. 143-149 (trad. 215-221). Prologul și Epistola către Leon, în afară de ed. PG 77
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în KOINWNIA, nr. 7 (1983), 31-55. Epistola către Teodosius al II-lea: F.C. Conybeare, The Armenian Version of Revelation and Cyril of Alexandria’s Scholia on the Incarnation and Epistle on Easter, London 1907, pp. 143-149 (trad. 215-221). Prologul și Epistola către Leon, în afară de ed. PG 77, mai sunt editate B. Krusch, Studien zur christlichmittelalterlichen Chronologie, Leipzig 1880, care a demosntrat că nu sunt autentice. f) Omilii De obicei, editorii definesc drept Omilii diverse (pentru a nu fi confundate cu „Omiliile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ediție a acestor scrisori este inclusă tocmai în primul tom al magistralei ediții a Acta Conciliorum Oecumenicorum, realizată de Eduard Schwartz. Aceasta o depășește pe cea a lui Aubert (1638) reprodusă în vol. 77 al PG și cuprinde 88 de epistole (din care 17 sunt însă adresate lui Chiril). Printre documentele referitoare la același conciliu cuprinse în culegerile latine se găsesc și traduceri ale unor scrisori, uneori într-o formă mai completă decât cea păstrată în greacă. Doar puține epistole ne-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de epistole (din care 17 sunt însă adresate lui Chiril). Printre documentele referitoare la același conciliu cuprinse în culegerile latine se găsesc și traduceri ale unor scrisori, uneori într-o formă mai completă decât cea păstrată în greacă. Doar puține epistole ne-au parvenit din surse independente de documentele sinodale. Versiuni ale unor scrisori s-au păstrat în siriană, armeană, etiopiană, coptă (în documentele conciliului de la Efes; autenticitatea lor e foarte îndoielnică). Amintim aici doar unele dintre ele, cu o semnificație
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
429, îl atacă în mod implicit pe Nestorios și apără termenul de Theotokos învocându-l ca autoritate pe Atanasie; apoi, pornind de la Crezul de la Niceea, autorul discută felul în care se unește divinul cu umanul în Cristos. Apoi, într-o primă epistolă adresată lui Nestorios (Epist. 2; ACO I, 1, 1, pp. 23-25), cu prefăcută cordialitate și blândețe, Chiril spune că a primit din partea papei Celestinus sarcina de a verifica temeiul informațiilor privitoare la ceea ce propovăduiește Nestorios care (trimise firește chiar de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Nestorios (Epist. 3; ACO I, 1, 1, p. 25), Chiril îi răspunde între sfârșitul lui ianuarie și începutul lui februarie 430 printr-o a doua scrisoare adresată acestuia (Epist. 4; ACO I, 1, 1, pp. 25-28), devenită celebră ca „epistolă dogmatică”: am vorbit despre ea mai sus (p. ???). După ce conciliul este convocat de împărat, Chiril îi trimite lui Nestorios la sfârșitul lui noiembrie 430 o a treia scrisoare (Epist. 17; ACO I, 1, 1, pp. 33-42) în care, prevalându-se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
-se din nou de sprijinul Romei și invocând ortodoxia de sorginte niceeană, îl soma pe interlocutorul său să ia distanță față de cristologia (de tip antiohian) conform căreia Logosul divin locuise într-un om obișnuit, născut din Fecioara Maria. La această epistolă erau anexate și cele douăsprezece teze supuse anatemei pe care Nestorios ar fi trebuit să le accepte (v. aici mai sus, p. 745). Tratativele purtate cu antiohienii după conciliul din Efes și exilarea lui Nestorios au ca rezultat o formulă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
laudă în scrisoarea trimisă lui Ioan de Antiohia (martie 433), care începe cu un citat din Psalmi 95, 11: „Să se veselească cerurile și să se bucure pământul” (Epist. 39; ACO I, 1, 4, pp. 15-20; cf. mai sus, p. ???). Epistolele 4, 17 și 39 au fost citite și confirmate la Calcedonia în 451, iar primele două și la Constantinopol în 553. Prima scrisoare adresată episcopului Acacius din Melitene (Epist. 40; ACO I, 1, 4, pp. 20-31) prezintă tratativele care au
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
4, pp. 20-31) prezintă tratativele care au dus la formula amintită și o apără de acuzațiile de cedare în fața nestorianismului. Tot cu scopul de a determina și alte personaje din gruparea sa să accepte formula de uniune sunt scrise și epistola către Eulogios, preot alexandrin și agent al lui Chiril la Constantinopol (Epist. 44; ACO I, 1, 4, pp. 35-37), ori cele două trimise lui Succensus, episcop de Diocezareea în Isauria (Epist. 45 și 46; ACO I, 1, 6, pp. 151-162
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și agent al lui Chiril la Constantinopol (Epist. 44; ACO I, 1, 4, pp. 35-37), ori cele două trimise lui Succensus, episcop de Diocezareea în Isauria (Epist. 45 și 46; ACO I, 1, 6, pp. 151-162). Am menționat deja (p. ???) epistola despre Crez (Epist. 55; ACO I, 1, 4, pp. 49-61) unde este combătut Tomus ad Armenios al lui Proclus din Constantinopol. Aceasta e o explicație a Crezului de la Niceea menită să precizeze că sancționarea lui Nestorios este valabilă pentru toți
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
putem să-i atribuim lui Dumnezeu o formă umană („antropomorfiți”). Aceeași tematică se regăsește și într-o serie de răspunsuri referitoare la probleme doctrinale, solicitate mai târziu de același grup (numite în mod curent De dogmatum solutione) și într-o epistolă trimisă episcopului egiptean Calosirios; acest ansamblu, într-o alcătuire incompletă, cu o ordine diferită și cu o parte finală ce cuprindea în realitate o secțiune a unei omilii a lui Grigorie de Nyssa, fusese editat, înainte de Pusey, ca un tratat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
omilii a lui Grigorie de Nyssa, fusese editat, înainte de Pusey, ca un tratat Contra antropomorfiților. Bibliografie. Ediție a scrisorilor: PG 77, 9-390 este, așa cum am spus, depășită. Informații precise despre toate scrisorile și edițiile lor în CPG III, n. 5301-5411. Epistolele păstrate în colecțiile sinodale sunt publicate în ediții critice în ACO I. Unele din cele mai importante ca și o ediție a scrisorilor referitoare la antropomorfiți alcătuită pe o bază manuscrisă mai amplă decât aceea a lui P.E. Pusey (S.P.N.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de a atribui divinității, în Cristos, acele caracteristici care sunt specifice umanului; aceasta, totuși, fără ca unele atribute să se confunde cu celelalte. Deși Chiril a reușit să păstreze acest substanțial echilibru, care i-a adus recunoașterea oficială la Calcedonia (unde epistola sa cu numărul 4 a fost adoptată în mod oficial de către conciliu), totuși, la el, divinul în Cristos tinde să aibă întâietate, iar umanul riscă mereu să fie depreciat. Așadar nu e de mirare că monofiziții s-au sprijinit în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din Evul Mediu; alte traduceri au fost făcute ulterior, în secolul al XV-lea de către George din Trebizonda. O mare influență a exercitat metoda referirilor la „Părinți” în argumentarea teologică pe care Chiril a practicat-o ocazional înainte de controversa nestoriană (epistola sărbătorească nr. 8 din 520: trimitere la Atanasie), iar în manieră sistematică începând din 429 (epistola 1). Cu siguranță, nu el a inventat acest procedeu, dar pentru prima dată el l-a folosit sistematic, inaugurând o practică ce avea să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din Trebizonda. O mare influență a exercitat metoda referirilor la „Părinți” în argumentarea teologică pe care Chiril a practicat-o ocazional înainte de controversa nestoriană (epistola sărbătorească nr. 8 din 520: trimitere la Atanasie), iar în manieră sistematică începând din 429 (epistola 1). Cu siguranță, nu el a inventat acest procedeu, dar pentru prima dată el l-a folosit sistematic, inaugurând o practică ce avea să fie adoptată de conciliul din Efes și care avea să fie apoi întâlnită în mod curent
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Formația sa culturală, potrivită pentru acea epocă, îl determină să caute termeni rari și forme și expresii sobre și elegante; însă stilul e sărac, compoziția lipsită de rigoare, scriitura extrem de prolixă, iar repetițiile frecvente. Uneori, ca în descrierile primăverii din epistolele sărbătorești, el dă dovadă de o anumită grijă pentru stil. Într-adevăr, chiar genul acestor epistole și caracterul lor de act oficial îl determină pe autorul lor să aibă mai multă grijă față de stilul de lucru ce se reflectă și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
expresii sobre și elegante; însă stilul e sărac, compoziția lipsită de rigoare, scriitura extrem de prolixă, iar repetițiile frecvente. Uneori, ca în descrierile primăverii din epistolele sărbătorești, el dă dovadă de o anumită grijă pentru stil. Într-adevăr, chiar genul acestor epistole și caracterul lor de act oficial îl determină pe autorul lor să aibă mai multă grijă față de stilul de lucru ce se reflectă și în declarațiile în contradictoriu cu care uneori acestea se deschid. Chiril a practicat genuri literare diverse
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
În documentele de la Efes, în greacă și latină, s-au păstrat două scrisori din 429, adresate papei Celestinus, în care Nestorios protestează împotriva ideii că în Cristos cele două naturi sunt indistincte și, în prima, contra atributului Theotokos; apoi două epistole către Chiril, din care prima este un răspuns la prima scrisoare a lui Chiril către Nestorios (din vara lui 429), iar a doua la „epistola dgomatică” de la începutul lui 430 (cf. aici, p. ???); există și o altă scrisoare trimisă de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în Cristos cele două naturi sunt indistincte și, în prima, contra atributului Theotokos; apoi două epistole către Chiril, din care prima este un răspuns la prima scrisoare a lui Chiril către Nestorios (din vara lui 429), iar a doua la „epistola dgomatică” de la începutul lui 430 (cf. aici, p. ???); există și o altă scrisoare trimisă de Nestorios și de episcopii din tabăra sa de la Efes în iulie 431 împăratului Teodosius al II-lea pentru a protesta împotriva inițiativei sinodale a adversarilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de la începutul lui 430 (cf. aici, p. ???); există și o altă scrisoare trimisă de Nestorios și de episcopii din tabăra sa de la Efes în iulie 431 împăratului Teodosius al II-lea pentru a protesta împotriva inițiativei sinodale a adversarilor. O epistolă către Teodoret din Cyr a fost extrasă din Actele conciliului și publicată de E. Schwartz. Alte două scrisori, păstrate numai în latină, adresate unor înalți funcționari de la curte, sunt compuse când dramaticele evenimente de la Efes din iulie-august 431 sunt în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
numai în latină, adresate unor înalți funcționari de la curte, sunt compuse când dramaticele evenimente de la Efes din iulie-august 431 sunt în plină desfășurare (a doua, când Nestorios este deja arestat la domiciliu). Chiar dinainte de Efes, datează însă o a treia epistolă către Celestinus și una către patriarhul Ioan de Antiohia, aliat al lui Nestorios. Greu de datat, dar nu posterioară anului 430, este o scrisoare (ce s-a păstrat doar în versiunea latină a lui M. Mercator) adresată pelagianului Celestius, prin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
acord cu condamnarea lui Eutihie de către papa Leon în Tomus ad Flavianum, apără corectitudinea propriilor opinii și își exprimă dorința de a participa la un conciliu unde să fie reabilitat. Considerată un fals de către Loofs și de către predecesorii săi, această epistolă trebuie considerată autentică după publicarea Cărții lui Heraclid (cf. aici, mai jos) cu care are multe similitudini. S-au păstrat și fragmente din două opere polemice. Una este Tragedia care figurează în lista de opere ale lui Nestorios alcătuită de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de o autoapologie care prezenta biografia lui Nestorios și conținea critici severe referitoare la procedeele folosite la Efes. Fragmentul principal, în latină, provine din ceea ce editorii moderni au numit Synodicon contra Tragediei lui Irineu: e vorba de o culegere de epistole în latină referitoare la controversa nestoriană, scrise de episcopi și păstrate în al doilea codice de la Montecassino ce cuprinde actele conciliului de la Efes. A fost alcătuită după moartea lui Iustinian de un autor care voia să combată Tragedia, o scriere
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Notre-Seigneur et de trois appendices: Lettre à Cosme, Présents envoyés d’Alexandrie, Lettres de Nestorius aux habitants de Constantinople, Letouzey et Ané, Paris 1910 (retip. Farnborough 1969), 5-332. Omilii grecești despre ispitirile lui Cristos: ibidem, 335-358 (în greacă și latină). Epistolă către locuitorii din Constantinopol: ibidem, 370-377 (trad. fr. din siriană). Studii: L. Abramowski, Untersuchungen zum Liber Heraclidis des Nestorius (CSCO 242), Secrétariat du CSCO, Louvain 1963; L. Scipioni, Nestorio e il concilio di Efeso. Storia dogma critica (Studia patristica Mediolanensia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]