2,988 matches
-
este Ana. Eroina nu ne oferă nicio clipă prilejul de a o suspecta de pierderea, sau ulterior, de lipsa sentimentelor de dragoste față de Ghiță. Forța cu care ea luptă până la capăt pentru iubirea ei amintește de robustețea și vitalitatea unei eroine din tragedia greacă cum este Antigona. Îndrăgostit doar de femeia-Ana, bărbatul este acela care capotează în fața încercărilor pe care i le pune în față viața. Ion Breazu nota în prefața amintită la Nuvelele lui Slavici, punându-i alături pe Ghiță
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
1888 când scrie prima și singura sa tragedie Gaspar Grațiani care are în centru cuplul Gaspar și "veritabilul protagonist care este evreica Sara-femeie de neastâmpărul Vidrei lui Hașdeu"209 pe care un fel de "fatalitate" a dragostei ca la toate eroinele reprezentative ale lui Slavici o leagă de Grațiani: Tu ai dreptate, Grațiani: eu fac tot ceea ce dorești tu, nu pentru că vreau, ci pentru că nu pot să nu voiesc. Când Baruch, unchiul Sarei, voind s-o îndepărteze de Grațiani îi spune
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
batjicori neamul, nu-ți spurca sângele!, Sara îi previne habotnicia: toți suntem carne de om, sânge de om, toți avem suflet de om... Fără a fi o Persida în profunzime și complexitate, Sara, pe care o "împinge firea" ca pe eroina romanului de mai târziu, e o femeie puternică, interesantă, al cărei destin susține fiorul tragic, și prin acesta profund uman, al piesei. Iubirea are aici o tensiune pe care cititorul, spectatorul o remarcă. Și dacă piesa a fost fluierată, e
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Sarei, cel mai puternic dușman al iubirii lor. Ele mărturisesc însăși rațiunea de a fi om pe care scriitorul Slavici o va apăra mereu prin tot ceea ce va așterne în paginile sale sau ale vieții proprii. Urmând linia deschisă de eroina Sara, imaginea Persidei se conturează altfel: ea este definită de raportul tragic aparent disproporționat al verbelor a trebui și a voi. De fapt ca în marile tragedii ale lumii, eroina alege să trăiască simultan, dar periculos, sub semnul datoriei și
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
paginile sale sau ale vieții proprii. Urmând linia deschisă de eroina Sara, imaginea Persidei se conturează altfel: ea este definită de raportul tragic aparent disproporționat al verbelor a trebui și a voi. De fapt ca în marile tragedii ale lumii, eroina alege să trăiască simultan, dar periculos, sub semnul datoriei și al voinței. Ea își motivează permanent acțiunile considerând că a voi să calce legea nedreaptă care nu trebuie respectată e singurul mod de viață pe care îl poate accepta. S-
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Fiecare în parte închide în sine o lege a cărei încălcare poartă în sine suficient tragism pentru a impresiona: Sara cunoscuse confruntarea doar cu cea dintâi și spectatorul reținuse tensiunea ca find una de altitudine. Ceea ce uimește cititorul și particularizează eroina din Mara este dificultatea de a afla de unde are aceasta capacitatea de a duce lupta până la capăt. Iubirea e și de această dată spațiul confruntării, motivația profundă a acesteia, dar, credem, și sursa de energie a celei care se sacrifică
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
dificultatea de a afla de unde are aceasta capacitatea de a duce lupta până la capăt. Iubirea e și de această dată spațiul confruntării, motivația profundă a acesteia, dar, credem, și sursa de energie a celei care se sacrifică pentru realizarea ei. Eroina cunoaște un curs sinuos al iubirii; se confruntă cu sine, cu celălalt, cu ceilalți și din nou cu sine pentru a găsi, în final, liniștea și împăcarea alături de soțul și de copilul său. Ea urcă o Golgotă în piscul căreia
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
văzând-o prin întuneric ori numai din dos, ai urmări-o cu neastâmpăr, ca să-i vezi și fața. Nu frumusețea fizică a reprezentat punctul de plecare al investigației noastre, dar prezentarea ei ni se pare esențială în completarea imaginii despre eroina lui Slavici. Sublimul așa cum ne-a învățat J. A. Eberhard 211 într-una din primele definiții date acestei categorii estetice atât de controversate trimite mai întâi de toate la frumos, iar Persida face parte dintre acele femei care impresionează de la
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
dură a izolării ei de comunitate are astfel și o altă motivație, una mai profundă care își are rădăcinile în acestă "excelență" dureroasă pentru orgoliile celorlalți a Persidei. La noblesse oblige! Nu credem că Slavici avea o altă viziune asupra eroinei sale. Ne reamintim acum textul celebru pentru poetica creației sale despre care putem acum susține că închide cu certitudine în sine și intenția literară a realizării sublimului estetic: Priviți pe om în luptă cu lumea, în luptă cu puterea nemblânzită
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
viață pierdută (ultima frază: ,,Și mâna moș Marian, fără ca să mai privească înapoi"). În Pădureanca credem că miza e aceeași, tehnica e diferită: mesajul care închide perspectiva futuristă e unul mai încifrat. Cheia o reprezintă notația legată de caracteristicele glasului eroinei al cărei drum ulterior e, astfel, ușor de anticipat. Maestrul tehnicii "glasurilor" rămâne, totuși, Marin Preda. La Slavici, ea e un exercițiu pe care talentul scriitorului l-a ales perfect pentru a pune punct firului narativ complicat al nuvelei din
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
a valorilor comunitare, o recunoaștere atentă a unei forme privilegiate de sociabilitate. Se considera că sub acoperămîntul colibelor și la temelia catedralelor trebuie să domnească o armonie colectivă deosebită. Astfel, în romanul lui Sebastien Mercier publicat în preajma Revoluției franceze, Melise, eroina retrasă la țară după o îndelungată hoinăreală mondenă, descoperă că are, între altele, "o inimă cu totul nouă": "Trăia mai mult pentru sine pe măsură ce trăia pentru alții, în vreme ce în lumea în care trăise numai pentru sine locul pe care-1 deținuse
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
o sumedenie de opinii pe care personajele nu fac decât să le transmită, îndeplinind astfel rolul de intermediar între gândirea metafizică a scriitorului și capacitatea de receptare a cititorului. În privința personajelor feminine, constatăm aceeași lipsă de preocupare pentru crearea unor eroine cu un caracter consistent. Mai mult, dacă personajele masculine întruchipează totuși anumite aspirații și frământări existențialiste, femeile din Întoarcerea din rai sunt simple prezențe ,,scenice” folosite ca pretexte pentru susținerea problematicii ideatice sau pentru sau pentru influențarea reacțiilor personajelor masculine
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
îl exercită asupra cititorului prin crearea acestei ambiguități ce planează asupra unei posibile legături între cele două povești de iubire, meritul decisiv al construcției narative constă în crearea unui personaj feminin foarte reușit care constituie, în esență, prototipul ideal al eroinelor lui Mircea Eliade. Datorită arhitecturii inversate a romanului scriitorul reușește să ,,conserve” până aproape de final misterul asupra identității personajului feminin. Simetria prezentă la nivelul discursului narativ (fiecare personaj povestește pe rând o etapă decisivă din viața sa, desfășurată sub semnul
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
lui Mircea Eliade, cel puțin în cele trei pe care le avem în vedere. Totuși ele nu rămân întotdeauna la stadiul de simple ,,instrumente” narative. Și din acest punct de vedere, remarcăm o evoluție clară de la Întoarcerea din rai, unde eroinele erau practic inexistente ca elemente efective ale narațiunii, Nuntă în cer în care întâlnim un personaj feminin puternic, o ,,Isoldă care, din prea mare iubire, fuge din calea unor Tristani obsedați de fantasmele lor...”. Eugen Simion consideră ,,creația acestui superb
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
impun o clasificare. Trebuie făcută, în primul rând, o disociere între personajele masculine și cele feminine. Femeia rămâne și în acest roman al lui Eliade una dintre enigmele pe care scriitorul nu dorește sa le dezlege. Remarcăm aceeași inconsistență a eroinelor, specifică tuturor romanelor lui Mircea Eliade. Ca și în Întoarcerea din rai sau în Nuntă în cer, existența personajelor feminine este certificată doar de fascinația, uneori mistică, pe care ele o exercită asupra spiritelor masculine. Prin ele, personajele masculine ,,sunt
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
mișFător, nependulând întrun ritm liniștitor, un suflet răvășit, „cutremurat” de inevitabila dezvăluire (pe care și-ar fi dorit-o unica ei mare taină). O particularitate a acestui roman o reprezintă infiltrarea în contextual, ca o explicitare a stărilor psihologice ale eroinei, a paginilor ei de jurnal, de un farmec aparte, înduioșând prin tandrețea descriptivului, a reflecțiilor ușor filosofice sau prin subtilitatea frazării. Tema centrală a romanului este iubirea care ucide rațiunea. E adevărat, noi suntem „iubire”, spune Osho. Dar dacă acest
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
semnată de Mihail Gălățanu) psihopatologic, care zdrobește, până la umilire, un suflet generos. și cum scriitorul se lasă cucerit de plăcerea detaliului sau de subtilități de natură psihanaliză, teologică, psihologică, de experiențe mistice și vrăjitorești etc., nu ne miră de ce Magda, eroina romanului, este împovărată de atâtea stări contradictorii, cu finalitate dramatică. Acest demers naratologic poate fi interpretat și ca un subtil curs de psihanaliză. Nici nu mai e nevoie să-i citim pe gung sau pe Freud, experiențele trăite de Magda
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
confirma judecata lui Kahlil Gibran, conform Făreia: „noi suntem semințe ale unei plante de văpaie” și, purtați de vântul sorții, ne răspândim, dar nu întotdeauna într-un loc fertil. Iar tristețea care ne încorsetează pe noi, cititorii, este că singurătatea eroinei devine „creativă”, dar în stil „mortifer” (Vasile Andru), o nocivitate care descumpănește firea. Din nefericire! Suferința Magdei nu este provocată de vreo încătușare dinspre exterior, precum remarcăm în destinele creionate de Kafka. Nu. Magda devine prizonieră și victimă a propriilor
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
ca fiu al lui Dumnezeu, de ce Divinitatea nu a intervenit pentru a-L feri de umiliri și de oribilul asasinat? ... pentru atingerea marilor valori spirituale revelate de Isus, sau pentru ideea fundamentală a libertăți i s imbolizată de o fecioară eroină, nu trupul pământesc, din carne și oase, este cel care contează, ci realizarea acestor valori superioare de către adevărata noastră ființă - eul spiritual! În ziua de 9 decembrie 1531, țăranul aztec (din Mexicul de astăzi ) Juan Diego - în vârstă de 57
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
mult de documentare și conferă prezentării hainelor diferite conotații: Este incontestabil faptul că la originea evocărilor cărora Balzac li se consacră, se află fie o atentă documentare, fie amintiri cît se poate de precise. În multe din aspectele sale, ținutele eroinelor sînt în perfectă concordanță cu exigențele cronologiei romanești [...]. Făcînd ca, în timpul balului organizat de contele Lanty, Doamna de Rochefide să poarte o rochie de mătase (Sarrasine, Pleiada, volumul VI, p. 1050), Balzac respectă tendința generală de la începutul anului 1830 pentru
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Breban, am admis amândoi ca fiind adecvată metafora "femeia-căprioară". Fie Eona ta, fie Sonia mea, femeia este victima care decide, căprioara care își alege vânătorul. Ți s-a întâmplat să cauți/vânezi, în femeile pe care le întâlnești, ceva din eroinele din literatură? Sau poate invers să dorești, citind o carte, să întâlnești un personaj feminin asemănător unuia real? Ori să împrumuți acelui personaj chipul unei femei cunoscute? Liviu Antonesei: Cred că ultima versiune e valabilă. În câteva personaje, fictive de
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
soția lui Protesilau, nici celui al Penelopei, soția lui Ulise. Orice valoare ar avea versurile lui Ovidiu, e sigur că Fabia va trăi pentru totdeauna în versurile sale. Din aceste versuri trebuie reținut faptul că Fabia este comparată cu diverse eroine din ciclul epic sau istorico-legendare: Andromaca, Laodamia, Penelopa, devenite celebre tocmai datorită fidelității și durabilei lor afecțiuni, de care au dat dovadă față de soții lor în momente de restriște. Cum se va vedea peste puțin timp, compararea Fabiei cu aceste
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
din ciclul epic sau istorico-legendare: Andromaca, Laodamia, Penelopa, devenite celebre tocmai datorită fidelității și durabilei lor afecțiuni, de care au dat dovadă față de soții lor în momente de restriște. Cum se va vedea peste puțin timp, compararea Fabiei cu aceste eroine implică, chiar dacă indirect dar câteodată și expres -, și compararea lui Ovidiu cu respectivii soți, fapt care poate aruncă o rază de lumină asupra comportamentului ipotetic al lui Ovidiu care i-a adus relegarea și nu exilul. În Tristele, III, III
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
poetului, o asemenea atitudine de "temeritate, ambiție, provocare, orgoliu" nu reprezintă un păcat propriu-zis, o vină, ci aproape un act de virtute, de risc necesar față de o autoritate totalitară și tirană. Chiar cu ocazia unor asemenea exemple de virtute din partea eroinelor care și-au urmat fidele soții în nenorocire, Ovidiu inventează diverse aforisme de morală stoică (în maniera lui Augustus însuși), care trec dincolo de semnificația contingentă a fiecărui caz concret în parte mai ales feminin pentru a îmbrățișa toate cazurile similare
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ascunde, care zace necunoscută în evenimentele fericite, apare și se afirmă în evenimentele potrivnice". (v. 79-80) Quae latet inque bonis cessat non cognita rebus, Apparet virtus arguiturque malis. De aceea Fabia are ocazia de a deveni celebră la fel ca eroinele trecute în revistă de poet: în loc să se rușineze, trebuie să se laude cu exilul poetului: "Soarta mea îți oferă un titlu de glorie (locum tituli) și afecțiunea ta (pietas) îți dă dreptul să ții capul sus. Folosește-te de circumstanțele
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]