2,080 matches
-
în cazul altor vaccinuri , vaccinarea cu ProQuad nu poate asigura protecția tuturor persoanelor cărora li se administrează vaccinul . Sarcină Vezi pct . 4. 3 și 4. 6 . Transmitere La majoritatea persoanelor susceptibile , în 7 până la 28 zile după vaccinare a apărut excreția de mici cantități de virus rubeolic viu atenuat la nivelul gâtului sau nasului . Nu există dovezi confirmate care să indice faptul că acest virus se transmite persoanelor susceptibile care intră în contact cu indivizii vaccinați . Consecutiv , transmiterea prin contact personal
Ro_835 () [Corola-website/Science/291594_a_292923]
-
în cazul altor vaccinuri , vaccinarea cu ProQuad nu poate asigura protecția tuturor persoanelor cărora li se administrează vaccinul . Sarcină Vezi pct . 4. 3 și 4. 6 . Transmitere La majoritatea persoanelor susceptibile , în 7 până la 28 zile după vaccinare a apărut excreția de mici cantități de virus rubeolic viu atenuat la nivelul gâtului sau nasului . Nu există dovezi confirmate care să indice faptul că acest virus se transmite persoanelor susceptibile care intră în contact cu indivizii vaccinați . Consecutiv , transmiterea prin contact personal
Ro_835 () [Corola-website/Science/291594_a_292923]
-
caracterizată de un timp de înjumătățire plasmatică inițial de aproximativ 10 minute . Eliminarea se desfășoară conform unui proces de prim ordin și este caracterizată de un timp de înjumătățire final de aproximativ 1, 3 ore la voluntarii tineri sănătoși . Atât excreția cât și metabolismul au loc la nivel renal , aproximativ 45 % din doza administrată fiind detectabilă în urină . Aproximativ 35 % din doză se excretă sub formă nemodificată . Clearance- ul sistemic al lepirudinei scade în mod proporțional cu rata filtrării glomerulare existentă
Ro_889 () [Corola-website/Science/291648_a_292977]
-
caracterizată de un timp de înjumătățire plasmatică inițial de aproximativ 10 minute . Eliminarea se desfășoară conform unui proces de prim ordin și este caracterizată de un timp de înjumătățire final de aproximativ 1, 3 ore la voluntarii tineri sănătoși . Atât excreția cât și metabolismul au loc la nivel renal , aproximativ 45 % din doza administrată fiind detectabilă în urină . Aproximativ 35 % din doză se excretă sub formă nemodificată . Clearance- ul sistemic al lepirudinei scade în mod proporțional cu rata filtrării glomerulare existentă
Ro_889 () [Corola-website/Science/291648_a_292977]
-
și , de obicei , nu necesită tratament . Tiazidele pot să determine scăderea secreției urinare a calciului și pot să determine o creștere ușoară și intermitentă a calcemiei , în absența unor tulburări cunoscute ale metabolismului calciului . S- a demonstrat că tiazidele măresc excreția urinară a magneziului , ceea ce poate duce la hipomagneziemie ( vezi pct . 4. 5 ) . 4 Sorbitol și lactoză monohidrat . Altele : Ca în cazul utilizării în cazul utilizării oricărui alt medicament antihipertensiv , reducerea excesivă a tensiunii arteriale la pacienții cu cardiopatie ischemică sau
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
concentrația plasmatică a acidului uric . Poate fi necesară creșterea dozei de probenecid sau sulfinpirazonă . Administrarea în asociere cu tiazide poate crește incidența reacțiilor de hipersensibilitate la alopurinol . Săruri de calciu : diureticele tiazidice pot determina creșterea concentrației plasmatice a calciului datorită excreției scăzute a acestuia . Dacă trebuie prescrise suplimente de calciu , trebuie monitorizată concentrația plasmatică a calciului , iar doza de calciu trebuie ajustată corespunzător . Beta- blocante și diazoxid : Efectul hiperglicemiant al beta- blocantelor și diazoxidului poate fi crescut de tiazide . Amantadină : Tiazidele
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
calciu trebuie ajustată corespunzător . Beta- blocante și diazoxid : Efectul hiperglicemiant al beta- blocantelor și diazoxidului poate fi crescut de tiazide . Amantadină : Tiazidele pot determina creșterea riscului reacțiilor adverse la amantadină . Agenți citotoxici : ( de ex . ciclofosfamidă , metotrexat ) : Tiazidele pot determina reducerea excreției renale a medicamentelor citotoxice și pot potența efectele lor mielosupresoare . Pe baza proprietăților lor farmacologice , este de așteptat ca următoarele medicamente să potențeze efectele hipotensive ale antihipertensivelor , inclusiv ale telmisartanului : baclofen , amifostină . În plus , hipotensiunea ortostatică poate fi agravată de
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
a angiotensinei , așa cum arată studiile clinice care compară direct cele două tratamente antihipertensive . Hidroclorotiazida este un diuretic tiazidic . Mecanismul efectului antihipertensiv al diureticelor tiazidice nu este pe deplin cunoscut . Tiazidele afectează mecanismele reabsorbției electrolitice la nivelul tubilor renali , crescând direct excreția de sodiu și clor , în cantități aproximativ egale . Acțiunea diuretică a hidroclorotiazidei determină reducerea volumului plasmatic , crește activitatea reninei plasmatice , crește secreția de aldosteron , crescând în consecință pierderea urinară de potasiu și bicarbonat și scăderea concentrației plasmatice a potasiului . Administrarea
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
Cmax și ASC ) , în cazul creșterii progresive a dozelor . După administrări repetate , telmisartanul nu se acumulează semnificativ în plasmă . Hidroclorotiazidă : După administrarea orală de MicardisPlus , concentrațiile maxime de hidroclorotiazidă se ating în aproximativ 1- 3 ore după administrare . Pe baza excreției renale cumulative a hidroclorotiazidei , biodisponibilitatea absolută a fost de aproximativ 60 % . 13 Distribuție : Telmisartanul se leagă în mare măsură de proteinele plasmatice ( > 99, 5 % ) , în principal de albumină și de alfa- 1 glicoproteina acidă . Volumul aparent de distribuție pentru
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
distribuție este de 0, 83- 1, 14 l/ kg . Metabolizare și eliminare : Telmisartan : după administrare intravenoasă sau după administrare orală a telmisartanului marcat 14C , cea mai mare parte din doza administrată ( > 97 % ) a fost eliminată în materiile fecale , prin intermediul excreției biliare . În urină au fost decelate doar cantități mici . Telmisartanul este metabolizat prin glucuronoconjugare , formând acilglucuronid , produs inactiv din punct de vedere farmacologic . Glucuronidul produsului inițial este singurul metabolit care a fost identificat la om . După o singură doză de
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
și , de obicei , nu necesită tratament . Tiazidele pot să determine scăderea secreției urinare a calciului și pot să determine o creștere ușoară și intermitentă a calcemiei , în absența unor tulburări cunoscute ale metabolismului calciului . S- a demonstrat că tiazidele măresc excreția urinară a magneziului , ceea ce poate duce la hipomagneziemie ( vezi pct . 4. 5 ) . Sorbitol și lactoză monohidrat : Acest medicament conține lactoză monohidrat și sorbitol . Pacienții cu afecțiuni ereditare rare de intoleranță la fructoză și/ sau cu afecțiuni ereditare rare de intoleranță
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
concentrația plasmatică a acidului uric . Poate fi necesară creșterea dozei de probenecid sau sulfinpirazonă . Administrarea în asociere cu tiazide poate crește incidența reacțiilor de hipersensibilitate la alopurinol . Săruri de calciu : diureticele tiazidice pot determina creșterea concentrației plasmatice a calciului datorită excreției scăzute a acestuia . Dacă trebuie prescrise suplimente de calciu , trebuie monitorizată concentrația plasmatică a calciului , iar doza de calciu trebuie ajustată corespunzător . Beta- blocante și diazoxid : Efectul hiperglicemiant al beta- blocantelor și diazoxidului poate fi crescut de tiazide . Amantadină : Tiazidele
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
calciu trebuie ajustată corespunzător . Beta- blocante și diazoxid : Efectul hiperglicemiant al beta- blocantelor și diazoxidului poate fi crescut de tiazide . Amantadină : Tiazidele pot determina creșterea riscului reacțiilor adverse la amantadină . Agenți citotoxici : ( de ex . ciclofosfamidă , metotrexat ) : Tiazidele pot determina reducerea excreției renale a medicamentelor citotoxice și pot potența efectele lor mielosupresoare . Pe baza proprietăților lor farmacologice , este de așteptat ca următoarele medicamente să potențeze efectele hipotensive ale antihipertensivelor , inclusiv ale telmisartanului : baclofen , amifostină . În plus , hipotensiunea ortostatică poate fi agravată de
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
a angiotensinei , așa cum arată studiile clinice care compară direct cele două tratamente antihipertensive . Hidroclorotiazida este un diuretic tiazidic . Mecanismul efectului antihipertensiv al diureticelor tiazidice nu este pe deplin cunoscut . Tiazidele afectează mecanismele reabsorbției electrolitice la nivelul tubilor renali , crescând direct excreția de sodiu și clor , în cantități aproximativ egale . Acțiunea diuretică a hidroclorotiazidei determină reducerea volumului plasmatic , crește activitatea reninei plasmatice , crește secreția de aldosteron , crescând în consecință pierderea urinară de potasiu și bicarbonat și scăderea concentrației plasmatice a potasiului . Administrarea
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
Cmax și ASC ) , în cazul creșterii progresive a dozelor . După administrări repetate , telmisartanul nu se acumulează semnificativ în plasmă . Hidroclorotiazidă : După administrarea orală de MicardisPlus , concentrațiile maxime de hidroclorotiazidă se ating în aproximativ 1- 3 ore după administrare . Pe baza excreției renale cumulative a hidroclorotiazidei , biodisponibilitatea absolută a fost de aproximativ 60 % . 28 Distribuție : Telmisartanul se leagă în mare măsură de proteinele plasmatice ( > 99, 5 % ) , în principal de albumină și de alfa- 1 glicoproteina acidă . Volumul aparent de distribuție pentru
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
distribuție este de 0, 83- 1, 14 l/ kg . Metabolizare și eliminare : Telmisartan : după administrare intravenoasă sau după administrare orală a telmisartanului marcat 14C , cea mai mare parte din doza administrată ( > 97 % ) a fost eliminată în materiile fecale , prin intermediul excreției biliare . În urină au fost decelate doar cantități mici . Telmisartanul este metabolizat prin glucuronoconjugare , formând acilglucuronid , produs inactiv din punct de vedere farmacologic . Glucuronidul produsului inițial este singurul metabolit care a fost identificat la om . După o singură doză de
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
împreună cu MicardisPlus ( vezi pct . 4. 5 ) . Nu există dovezi conform cărora MicardisPlus ar reduce sau ar preveni hiponatremia indusă de diuretice . Deficitul de clor este în general mic și , de obicei , nu necesită tratament . S- a demonstrat că tiazidele măresc excreția urinară a magneziului , ceea ce poate duce la hipomagneziemie ( vezi pct . 4. 5 ) . Sorbitol și lactoză monohidrat : Pacienții cu afecțiuni ereditare rare de intoleranță la fructoză și/ sau cu afecțiuni ereditare rare de intoleranță la galactoză , deficiență Lapp de lactază sau
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
concentrația plasmatică a acidului uric . Poate fi necesară creșterea dozei de probenecid sau sulfinpirazonă . Administrarea în asociere cu tiazide poate crește incidența reacțiilor de hipersensibilitate la alopurinol . Săruri de calciu : diureticele tiazidice pot determina creșterea concentrației plasmatice a calciului datorită excreției scăzute a acestuia . Dacă trebuie prescrise suplimente de calciu , trebuie monitorizată concentrația plasmatică a calciului , iar doza de calciu trebuie ajustată corespunzător . 36 Beta- blocante și diazoxid : Efectul hiperglicemiant al beta- blocantelor și diazoxidului poate fi crescut de tiazide . Amantadină
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
trebuie ajustată corespunzător . 36 Beta- blocante și diazoxid : Efectul hiperglicemiant al beta- blocantelor și diazoxidului poate fi crescut de tiazide . Amantadină : Tiazidele pot determina creșterea riscului reacțiilor adverse la amantadină . Agenți citotoxici : ( de ex . ciclofosfamidă , metotrexat ) : Tiazidele pot determina reducerea excreției renale a medicamentelor citotoxice și pot potența efectele lor mielosupresoare . Pe baza proprietăților lor farmacologice , este de așteptat ca următoarele medicamente să potențeze efectele hipotensive ale antihipertensivelor , inclusiv ale telmisartanului : baclofen , amifostină . În plus , hipotensiunea ortostatică poate fi agravată de
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
a angiotensinei , așa cum arată studiile clinice care compară direct cele două tratamente antihipertensive . Hidroclorotiazida este un diuretic tiazidic . Mecanismul efectului antihipertensiv al diureticelor tiazidice nu este pe deplin cunoscut . Tiazidele afectează mecanismele reabsorbției electrolitice la nivelul tubilor renali , crescând direct excreția de sodiu și clor , în cantități aproximativ egale . Acțiunea diuretică a hidroclorotiazidei determină reducerea volumului plasmatic , crește activitatea reninei plasmatice , crește secreția de aldosteron , crescând în consecință pierderea urinară de potasiu și bicarbonat și scăderea concentrației plasmatice a potasiului . Administrarea
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
Cmax și ASC ) , în cazul creșterii progresive a dozelor . După administrări repetate , telmisartanul nu se acumulează semnificativ în plasmă . Hidroclorotiazidă : După administrarea orală de MicardisPlus , concentrațiile maxime de hidroclorotiazidă se ating în aproximativ 1- 3 ore după administrare . Pe baza excreției renale cumulative a hidroclorotiazidei , biodisponibilitatea absolută a fost de aproximativ 60 % . Distribuție : Telmisartanul se leagă în mare măsură de proteinele plasmatice ( > 99, 5 % ) , în principal de albumină și de alfa- 1 glicoproteina acidă . Volumul aparent de distribuție pentru telmisartan
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
distribuție este de 0, 83- 1, 14 l/ kg . Metabolizare și eliminare : Telmisartan : după administrare intravenoasă sau după administrare orală a telmisartanului marcat 14C , cea mai mare parte din doza administrată ( > 97 % ) a fost eliminată în materiile fecale , prin intermediul excreției biliare . În urină au fost decelate doar cantități mici . Telmisartanul este metabolizat prin glucuronoconjugare , formând acilglucuronid , produs inactiv din punct de vedere farmacologic . Glucuronidul produsului inițial este singurul metabolit care a fost identificat la om . După o singură doză de
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
frecvenței hipotensiunii arteriale ortostatice la femei . Nu este necesară ajustarea dozei . A existat o tendință către concentrații plasmatice mai mari ale hidroclorotiazidei la femei decât la bărbați . Acest fapt nu este considerat ca având relevanță clinică . Pacienți cu insuficiență renală : Excreția renală nu contribuie la clearance- ul telmisartanului . Pe baza experienței modeste dobândite la pacienți cu insuficiență renală ușoară până la moderată ( clearance- ul creatininei de 30- 60 ml/ min , media de aproximativ 50 ml/ min ) nu este necesară ajustarea dozei la
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
sarcinii și dezvoltării embrio- fetale ( vezi pct . 5. 3 ) . Riscul potențial pentru om este necunoscut . Ranexa nu trebuie utilizat în timpul sarcinii , cu excepția cazurilor în care este absolut necesar . Nu se cunoaște dacă ranolazina este excretată prin laptele matern la om . Excreția ranolazinei prin lapte nu a fost studiată la animale . Ranexa nu trebuie utilizat în timpul alăptării . 4. 7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje Nu s- au efectuat studii privind efectele Ranexa asupra capacității de
Ro_860 () [Corola-website/Science/291619_a_292948]
-
sarcinii și dezvoltării embrio- fetale ( vezi pct . 5. 3 ) . Riscul potențial pentru om este necunoscut . Ranexa nu trebuie utilizat în timpul sarcinii , cu excepția cazurilor în care este absolut necesar . Nu se cunoaște dacă ranolazina este excretată prin laptele matern la om . Excreția ranolazinei prin lapte nu a fost studiată la animale . Ranexa nu trebuie utilizat în timpul alăptării . 4. 7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje Nu s- au efectuat studii privind efectele Ranexa asupra capacității de
Ro_860 () [Corola-website/Science/291619_a_292948]