KorAP: Find »[drukola/base=exeget & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...79 80 81 ...91 >

2,256 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282

cărțile sfinte: precepte și cazne pentru acei care le-ar fi Încălcat. Apariția sa fiind am tot atît de misterioasă ca și apariția Bibliei, iar modestul ei alcătuitor - Nilus - va apărea În postură de comentator și redactor, un fel de exeget. Singura deosebire consta În faptul că textul Conspirației, În pofida obscurei sale origini, era totuși creație omenească. Ceea ce o făcea captivată, necurată și nelegiuită. Acestui text vom Încerca noi să-i cercetăm originile, aruncînd o privire fugitivă asupra celor care au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763

să perpetueze existența. Colinda nu este pentru mentalitatea populară doar „o frumoasă datină din străbuni”, ci un act ritual obligatoriu prin care Cosmosul este menținut ad infinitum pe spirala ontologică. Din acest punct de vedere, obiceiul statornicit în rândul multor exegeți ai genului de a împărți colindele în „laice” și „religioase” mi se pare impro- priu. Așa cum vom vedea, colinda reactualizează o dramă de proporții cosmice. Dar nu este vorba pur și simplu de relatarea unui eveniment petrecut într-un timp

Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu (2013) [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
contextului mitico-ritual și să reveleze sensuri uitate ale unor credințe și practici rituale specifice sărbătorilor de iarnă. Dat fiind că aceeași mentalitate mitică operează la nivelul ambelor paliere, această relație simbiotică apare ca evidentă, chiar dacă, uneori, a rămas nesesizată de exegeți ai fenomenului. II. Legenda românească a potopului 1. Masa de fier De fenomenul mito-religios care a luat naștere în spațiul carpato- -dunărean odată cu pătrunderea creștinismului s-au ocupat o serie de cercetători. Majoritatea au consemnat și demonstrat originalitatea și complexitatea

Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu (2013) [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
î.e.n.) a eliminat 7 versuri (XXIII, 218-224) din acest episod, considerând că au un conținut inacceptabil. Mulți cărturari l-au imitat până în zilele noastre (W.T.H. Rouse, de exemplu, într-o recentă tradu- cere în engleză a poemului homeric). Alți exegeți au dat episo- dului în discuție o interpretare alegorică. Pentru un Georges Devereux, încercând să afle dacă eroul cunoaște „secretele patului”, Penelopa testează de fapt dacă acesta îi cunoaște „secretele de alcov” și „obiceiurile sale sexuale” (Georges Devereux, Femme et

Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu (2013) [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
nu înseamnă «călători prin nouri» sau «călători prin fum», ci exprimă o denumire a preoților daci primită pe baza unor funcții religioase, legate de prezicerea viitorului” - scrie A. Bodor (43, p. 17), iar părerea sa este împărtășită și de alți exegeți (42, p. 75). De-a lungul timpului s-au formulat și alte ipoteze privind această spinoasă problemă. Evident, multitudinea ipotezelor (care nu suportă o demonstrație categorică) este în acest caz un simptom al sărăciei informațiilor. Chiar și un comentator cum

Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu (2013) [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
Rolul de călăuză al „firului Ariadnei” nu dispare, ci se resemnifică. Doar într-un spațiu reordonat eroul va fi în măsură să-și găsească reperele care să-i călăuzească întoarcerea. 3. Dedal și Ariadna Potrivit unor mitografi antici și unor exegeți contemporani (124, pp. 169-170), nu Ariadna, ci Dedal (la rugămintea și prin inter- mediul acesteia) i-a dat lui Tezeu ghemul și soluția folosirii lui. Scenariul este aparent logic. Pare firesc ca acela care cunoaște taina Labirintului și, implicit, felul

Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu (2013) [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
acum („legarea” monstrului, scoaterea lui din „zonă” și sacrificarea „în cetate”) nu trebuie căutate prea departe. Ele se regăsesc în legenda unei alte fapte eroice puse pe seama lui Tezeu : prinderea Taurului de la Marathon, adus din Creta de Heracles. După unii exegeți, „istoria lui Tezeu și a Minotaurului era un duplicat al istoriei lui Heracles, care învinge taurul cretan, și a lui Tezeu, care capturează Taurul de la Marathon” (6, I, p. 37). Nu mă interesează acum faptul că E. Bethe - a cărui

Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu (2013) [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
maluri, rupse dealuri, Rupse brazi și păltinași, Cu molizi amestecați (63, p. 86). în acest potop de ape primordiale înoată „boul negru”, purtând între „coarne într-aurite” o fecioară, așezată pe un „leagăn de mătase”. Așa cum au observat și alți exegeți, imaginea este similară cu aceea a fecioarei Europa, răpită de Zeus tauromorf și trecută înot în Creta. După împreunarea cu Zeus-taur, sub platanul sacru de la Gortyna, Europa va naște pe viitorul rege Minos (întemeind astfel un neam, o țară, un

Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu (2013) [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
penetrat „forțat” în legenda hagiografică a Sfântului Gheorghe, fără ajutorul și, într-un fel, fără voia Bisericii, nu îmi rămâne decât să constat că motivul omorârii/legării balaurului era răspândit și foarte înrădăcinat în mentalitatea populară. Așa cum au observat majoritatea exegeților, această legendă are o bază mito-folclorică. „Tema aceasta folclorică și mitologică - scria Nicolae Cartojan - are nu numai o arie de răspândire destul de întinsă în spațiu, dar, în același timp, își adâncește rădăcinile în afundul veacurilor, până în epoca păgânismului” (37, II

Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu (2013) [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748

apărut și sub formă de carte. Nu am motive să mă plâng de modul în care am fost receptat în România, mai ales că unele din piesele mele sunt evocate și în manualele școlare. În anii din urmă mai mulți exegeți au "reglat" tirul analizei și m-au scos din categoria facilă a "teatrului absurdului". S-au spus lucruri extrem de interesante despre ceea ce scriu, deseori m-am redescoperit pe mine însumi citind astfel de lucrări. Aș cita doar una dintre ele

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347

bisericească, culturală, economică, Consistoriul Spiritual eparhial, Cancelaria Consiliului eparhial cu Biroul mitropolitan prezidial, Serviciu juridic - administrativ, tehnic, contabilității, Arhiva și Expeditul, Inspectorii misionari. Activitatea mitropolitului cu privire la mirenii și clericii din Eparhie. Adunări Eparhiale, Regulamente și Instrucțiuni, Fondul Bisericesc Unul dintre exegeții mitropolitului afirmă că „«Astăzi, când atâtea pofte și ambiții mari tulbură sufletele mărunte, când sectele distrugătoare ale unității noastre bisericești se răspândesc tot mai mult și înspăimântătoarea demoralizare, ivită pe urma crâncenului război, își culege tot mai mult victimele, avem

Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă (2013) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321

noi toți? Mântuitorul, răspunzând, le-a zis: Cum se face că nu vă iubesc la fel de mult ca și pe ea?” Dan Brown nu uită să invoce acest pasaj în dosarul lui de mărturii pro domo. Mărul discordiei între savanți și exegeți este sensul acestui „sărut pe gură”. E vorba despre un gest ritualic sau despre unul erotic-pasional? Sărutul trebuie pus în legătură cu semnificația termenului koinonos! Textul copt folosește acest termen grecesc pentru a descrie relația dintre Isus și Maria Magdalena. Ei formează

[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
și la cum se traduce ultima parte? Hetaire mai apare la Matei de două ori, în gura stăpânului care-l pune la punct pe lucrătorul nemulțumit de răsplată și în gura împăratului care-l ceartă pe nuntașul îmbrăcat necorespunzător. Unii exegeți îl interpretează ca pe un semn de ironie autoritară din partea lui Isus. Firește, prezența lui în alte două contexte mateine justifică o asemenea soluție. Nu trebuie trecut însă cu vederea cel mai curent sens al termenului, „tovarăș”, „membru al unei

[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
gândul inițial (vom vorbi mai încolo despre „pocăință”), înapoiază banii, se îndepărtează de locul faptei sale și se spânzură. Un pas înainte în acest proces de teologizare și, implicit, de stigmatizare a apostolului Iuda va fi făcut de Luca. Puțini exegeți au remarcat faptul că, în cazul Evangheliei după Luca, există nu trei, ci patru ispite ale diavolului. Primele trei sunt cele bine știute, dinaintea începerii misiunii publice. Ele apar și la Marcu, și la Matei. Ultima însă este creația lui

[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
Isus, mulți (polloi) dintre ei „dau înapoi”, părăsindu-L fără nici o ezitare. Isus nu-i cruță nici pe cei doisprezece, punând degetul pe rană: unul dintre ei nu va fi posedat, ca în Evanghelia după Luca, ci este chiar Satana. Exegeții au dreptate să se întrebe nedumeriți referitor la acest pasaj: dacă Isus știe de la bun început pe cine a ales, înseamnă că apostolul care-L va preda trebuie exonerat de vina principală. El n-a făcut decât să îndeplinească o

[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
aruncarea banilor în templu, urmată de retragerea (anahoresis) de la locul mârșăviei pune o stavilă între el și complicii săi. Iuda realizează că a fost tras pe sfoară, că arhiereii n-au respectat înțelegerea. El nu se pocăiește, așa cum afirmă unii exegeți și cum interpretează câteva tradiții vechi, ci e „cuprins de îngrijorare”. Metanoia, „pocăința”, „convertirea” presupune ideea întoarcerii la Dumnezeu, părăsit prin apostaziere. Metameleia înseamnă cu totul altceva, înseamnă disperare în fața unui act socotit ireparabil. Efectul „convertirii” este salvarea; efectul disperării

[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
el a căzut la pământ, crăpând în două. O veche tradiție susține că sufletul spânzuratului n-a putut ieși pe gură, din cauza sărutului sfânt al lui Isus, și atunci a ieșit prin stomac, provocând împrăștierea viscerelor (sic!). În fine, alți exegeți trec totul în registrul ficțiunii. Iuda n-ar fi murit fizic, ci ar fi fost ucis simbolic odată cu părăsirea comunității apostolilor 39. Părăsind „secta”, el nu mai există, e ca și mort. Cred că, în acest caz, nu trebuie căutată

[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
a constituit din timpul vieții lui Isus, nefiind o inovație tardivă a evangheliștilor, era absolut normal ca Iuda să fi participat la Cină de la început până la sfârșit, împărtășindu-se din darurile consacrate. „Oroarea” faptului respectiv ține de atitudinea subiectivă a exegeților, nu de faptul în sine. Din moment ce Isus a considerat normală împărtășirea lui Iuda, de ce ne-am arăta noi revoltați? Chiar dacă există ambiguități și aici (Marcu și Matei lasă deschisă posibilitatea plecării trădătorului imediat după prima parte a Cinei), acest aspect

[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
și patristicătc "3. Păcatul împotriva Duhului Sfânt \: incursiune biblică Și patristică" Nu există probabil în Noul Testament o afirmație a lui Isus mai șocantă, mai provocatoare decât aceea referitoare la păcatul împotriva Sfântului Duh. O recunosc atât Părinții Bisericii, cât și exegeții moderni, iar interesul nostru pentru subiect se datorează în bună măsură acestui „nerezolvabil” plin de mister conținut în cele trei pasaje din Sinoptice. Redusă la minima sa formulare, ideea se prezintă astfel: orice păcat poate fi iertat, chiar și cel

[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
treceri absurde „prin vid”. În intertestamentare, cosmosul devine peisaj multiform și policrom, sălaș al epifaniilor. E vorba însă despre un cosmos nemundan, mai precis, supramundan, spațiu transfigurat al eternității. * Propunând un determinism à outrance, scrierile apocaliptice elimină, în opinia unor exegeți, libertatea individuală, liberul arbitru, o valoare ce va deveni axială prin creștinism. În apocalipse, spațiul de mișcare al sufletului se definește prin doi poli: Binele și Răul. Libertatea funcționează așadar „în regimul responsabilității” și al credinței. Cât privește chestiunea dualismului

[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
arbitru, o valoare ce va deveni axială prin creștinism. În apocalipse, spațiul de mișcare al sufletului se definește prin doi poli: Binele și Răul. Libertatea funcționează așadar „în regimul responsabilității” și al credinței. Cât privește chestiunea dualismului ridicată de alți exegeți, trebuie spus că, în textele noastre, Iahve este văzut ca unic Dumnezeu creator. Schisma unor creaturi orgolioase provoacă și mențin răul. * Apăsați de istorie, apocalipticii tânjesc să evadeze din ea. Încă o dată, asistăm la un soi de revoluție antiprofetică. Istoria

[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
poate constata, atunci când este utilizat în scopuri apologetice, mitul căderii îngerilor furnizează o explicație în același timp simplă și coerentă asupra originii și păstrării credințelor păgâne până la sosirea creștinismului. Condiția principală pentru ca această explicație să stea în picioare este ca exegetul să nu pună la îndoială autenticitatea mitului, altfel spus, valoarea sa epistemologică. Apologeții se află așadar în descendența tradiției mitologizante (reprezentată de 1Enoh, de Jubilee și de Omiliile pseudo-clementine) și în opoziție complementară cu demersul alegorizant al unui Philon sau

[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
impune o noțiune vagă pe care ei spun că au preluat-o de la vechii Părinți și mai cu seamă de la cei greci. În plus, sensul literal al Sfintei Scripturi și explicarea lui, făcută cu temeinicie, sub controlul Bisericii, de către atâția exegeți de mare valoare, trebuie să cedeze, după invențiile care sunt pe placul novatorilor, în fața unei exegeze noi, zise simbolice și spirituale; numai astfel Cărțile Sfinte ale Vechiului Testament, care și astăzi ar fi ignorate în Biserică, ca un izvor astupat

[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703

parte, ce înseamnă „calme pajiști liniștite“? Există și „furioase pajiști liniștite“? Sau „calme pajiști agitate“? Ne rămâne în minte, după încheierea lecturii, titlul volumului: Noblețea tăcerii. Există în această sintagmă o sugestie subtilă căreia însă, din nefericire, nici poetul, nici exegetul său nu i-au dat curs. Limba de lemn a interviurilor Există o limbă de lemn a interviurilor, pe care o folosesc, e adevărat, doar unii dintre autorii de interviuri și doar unii dintre intervievați, dar care este totuși încă

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
Cugetarea eminesciană - continuă el trecând la o analiză formală a cugetărilor poetului - este fie foarte concentrată (maximă, zicătoare), fie foarte dezvoltată (demonstrație, silogism).“ În unele zile cerul este senin, în altele - înnorat, acesta este genul de reflecții avansate de noul exeget al lui Eminescu. Truismele nu sunt întotdeauna adevăruri cunoscute de toată lumea; unele dintre ele sunt false adevăruri, repetate mecanic de diverși autori. Iată un truism de acest fel din paginile critice consacrate de Ionel Popa lui Nicolae Iorga: „Istoria lui

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]