2,253 matches
-
Editura Excelsior, Timișoara, 1998, p. 15. 139 Ibidem, p. 48. 140 Ibidem, p. 66. 141 Într-un mod similar se pronunță și Ioan Pânzaru în Practici ale interpretării de text, Polirom, Iași, 1999, despre metoda de analiză a textului literar: "Exegetul competent dispune în fiecare moment de toate mijloacele interpretative cunoscute, rămânând deschis la orice sugestie a textului: textul e cel care ne conduce la propria sa analiză". 142 Ileana Oancea, op. cit., p. 67. 143 Ibidem, p. 73. 144 Ibidem. 145
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Anonim, principiu cosmogonic ce manifestă o natură dual-antinomică greu de trecut cu vederea 436. Legătura dintre motivul dualist al legendelor cosmogonice vechi românești și metafizica cosmogonică a lui Blaga o face și Ion Mihail Popescu, unul dintre cei mai importanți exegeți ai filosofiei sale. Într-un articol despre patima metafizică a lui Blaga, el susține că motivul bogomilic al dualității a primit o turnură specială în spațiul românesc, în acord cu matricea stilistică de aici, lucru recunoscut de Blaga însuși: nu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
creștină se zidește dogmatic, printr-o amalgamizare între învățătura evanghelică, concepția cristologică a lui Pavel și ideile lumii păgâne (Ibidem, p. 208). 65 Ibidem, pp. 208-209. 66 Întreaga gândire creștină se va construi pe acest fundament. În acest sens, un exeget contemporan afirmă: "cele mai evidente și mai pozitive adevăruri ale trăirii creștine au fost exprimate astfel în antinomii, adică în propoziții care, în logica formală, se exclud reciproc", iar exemplele urmează pe trei pagini (John Meyendorff, Teologia bizantină, Editura Institutului
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
produce un calambur, și atunci când dă naștere teoriei relativității sau mecanicii cuantice. Dacă până nu de mult paradoxul era considerat o manifestare patologică, o altă interpretare își face loc tot mai mult în vremea din urmă, paradoxul devenind pentru mulți exegeți un simptom al unei stării de sănătate, de normalitate" (Ibidem, pp. 5-6). 716 Cf. John D. Barrow, Despre imposibilitate. Limitele științei și știința limitelor, p. 19. 717 Olivier Abiteboul, Le paradoxe apprivoisé, Paris, Flammarion, 1998. 718 Gilles Deleuze, Logique du
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
oricărui tip de semantism intrinsec, spre deosebire de sistemul limbii, unde lexicul are semnificații virtuale (cel puțin la nivelul dicționarului). Imaginea conține forme, elemente cromatice, care nu au "nici o semnificație prin ele însele" (F. Rastier, 1987: 44-47), după unii autori. După alți exegeți (J.-M. Adam, M. Bonhomme, 2005: 278), culoarea, formele conferă imaginii sensuri contextuale, determinate de capacitatea combinatorie, de "investițiile semantice" ale creatorilor; • absența conectorilor, a elementelor de legătură, a predicativității semantice din cadrul imaginiii - ca elemente sintactice are consecințe asupra logicii
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
pe de o parte, iar pe de altă parte, un termen de referință pentru definirea conceptului de metafora specializată. Teorii ale metaforei - elaborate dintr-o perspectivă retorică - au existat de la începuturile culturii europene. Făcând o lectură retroactivă, Aristotel, primul dintre exegeți, aborda metafora dintr-o perspectivă a teoriei substituției, deviației, împrumutului: "Metafora - e trecerea asupra unui obiect a numelui altui obiect, fie de la gen la speță, fie de la speță la speță, fie după analogie. Ce vreau să spun prin trecerea de la
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
ca simboluri asigură prozei sale o structură particulară. Strigătul este un roman concentrat al «vârstei dificile», scris cu sensibilitate și fină intuiție psihologică”. Romanul Hoții de vise (1972), premiat de Uniunea Scriitorilor, continuă peripețiile eroilor preferați, Varahil și Hani. Doi exegeți recenți, G. Anca și Al. Protopopescu (2005), observă: „Întâmplările reale sunt filtrate prin imaginația și fantezia lor plină de candoare. Situațiile transpuse În joc, potrivit noilor lor ipostaze, au efecte umoristice și Îi antrenează apoi Într-o palpitantă luptă eroică
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
a fi izolați. În Europa de Răsărit mulți evrei au venit pe la 1400-1500, chemați de unii monarhi pentru a dezvolta economia (Polonia). S-au stabilit în orașe ca Varșovia, Gdansk, Cracovia. Originile antisemitismului în Europa Creștinismul poartă - în viziunea unor exegeți ai fenomenului - o parte a răspunderii pentru dezvoltarea antisemitismului ca răspândire geografică și ca intensitate. Devenit religie de stat în secolul IV, creștinismul a făcut din Imperiul Roman brațul său laic. După căderea Imperiului s-au constituit treptat regate, în
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
limitate. De fapt, nici un evreu nu a primit cetățenia sub Cuza și, oricum în ultimele 24 de luni ale domniei sale, cu o opoziție internă și externă crescândă, exista sentimentul că reformele pe care le-a inaugurat nu vor dura. Unii exegeți ai fenomenului consideră că, asemenea demersuri, care îmbunătățeau situația evreilor au contribuit la acutizarea opoziției în rândul elitei culturale și politice față de domnia sa și au grăbit lovitura de stat care l-a îndepărtat pe Cuza de la putere la începutul anului
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
nu fi ispitiți de putere sau de preocupări care nu sunt proprii virtuților lor, nu vor poseda nimic personal (proprietăți, bani, femei), ci totul va fi în comun (casă, avere, femei, copii). * Este o aristocrație a rațiunii, înțeleasă de unii exegeți drept teocrație laică, deși statul rațiunii și a contemplării Ideilor la Platon are și un sens religios. * Armonia statului se realizează numai când conducătorii sunt filosofi, demiurgii îi hrănesc pe apărători și conducători, iar apărătorii se ocupă numai de siguranța
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
este principiul continuității, deoarece cultura europeană, deși are mai multe etape distiuncte, acestea se succed prin valorificarea realizărilor anterioare, încît istoria culturală nu este o reluare de la capăt în fiecare dintre aceste etape. În ce constă esența acestei continuități opiniile exegeților sînt însă împărțite. Pentru cei mai mulți, evoluția culturii europene atestă drumul spre afirmarea spiritului de libertate, încît semnul distinctiv și grija supremă a acestei culturi au fost dezrobirea și triumful personalității umane. Ca atare, desăvîrșind tradiția greco-latină, care a pus pentru
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și ajutîndu-se de unele stîngăcii ale elevilor săi, Maiorescu a selectat aspecte prin care să se poată crede că marele ardelean a fost doar un focar de idei eronate și l-a combătut violent pe marele înaintaș (În contra școalei Bărnuțiu). Exegeții de mai tîrziu au văzut în această predispoziție a lui Maiorescu de a nu recunoaște nimic înaintașilor o manifestare a "spiritului adamic", o orientare specifică intelectuali-lor români de a nu valorifica opera antecesorilor și de a lua totul de la început
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
modul nemilos în care se făcea evaluarea activității lor desfășurate în condiții vitrege. Un aspect important din activitatea lui Maiorescu este relația sa cu Mihai Eminescu, îndeosebi publicarea principalelor creații ale poetului în revista "Convorbiri literare" și, apoi, în volum. Exegeții de mai tîrziu au constatat însă că Maiorescu a intervenit uneori în textele eminesciene, fără să specifice acest lucru, așa cum cer exigențele filologice. În același timp, ediția "Poesii de Mihail Eminescu", din 1883, are numeroase greșeli, fiind realizată neglijent, uneori
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
erau interesați în a acredita ideea că și în alte domenii, unde este necesară manifestarea spiritului științific, rigurozitatea și responsabilitatea, precum domeniul cultivării și normării limbii literare, poate fi admisă (sau chiar impusă) improvizația și frivolitatea. Desigur, au existat și exegeți ai literaturii care au manifestat interes și respect pentru știință, precum G. Ibrăileanu și Tudor Vianu, care au depășit în lucrările lor impresia facilă și platitudinea descriptivă, prin recursul la conceptele științei limbii, esteticii și filozofiei, dar asemenea exegeți nu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și exegeți ai literaturii care au manifestat interes și respect pentru știință, precum G. Ibrăileanu și Tudor Vianu, care au depășit în lucrările lor impresia facilă și platitudinea descriptivă, prin recursul la conceptele științei limbii, esteticii și filozofiei, dar asemenea exegeți nu au creat un curent semnificativ, rămînînd excepții fericite într-o mare a pseudoculturii bazate pe improvizație. Există și un alt motiv al apariției unui mare număr de critici (mediocri și submediocri) în societatea românească, complementar tendinței de a deveni
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Înțelesul suferinței umane la Eschil, Sofocle și Euripide (1969) , în centrul investigației se află problema raporturilor omului cu divinitatea. După o expunere succintă a acestei relații la primii autori elini, Frenkian se oprește asupra creației eschiliene, plină de religiozitate. Potrivit exegetului, la Eschil tragedia umană își dezvăluie înțelesul doar când este proiectată pe plan divin, căci altfel nenorocirile care lovesc pe oameni ar fi jocul unui capriciu nespus de crud (p. 51). Credința dramaturgului nu cunoaște șovăirea, încât justificarea suferinței umane
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de la Iasnaia Poliana. Întâlnirea lor pe tărâm literar are loc, în mod explicit, întrun singur episod: nuvela „Părintele Serghi”. De mai bine de un veac, pe îndepărtatele drumuri ale Siberiei, părintele Serghi îl caută pe Dumnezeu. Și tot de atunci, exegeții lui Tolstoi încearcă să dezlege misterul acestui personaj în cheie biografică, istorică, etică sau filosofico-transcedentală. Viktor Șklovski, în monografia dedicată marelui scriitor, consideră această operă ca fiind un fel de jurnal al lui Tolstoi.. Michel Evdokimov, în capitolul rezervat acestei
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
sau alogicului ce ține de subliminal, ca un complex de condiționări și acțiuni mai profunde și mai tainice, astea toate întrunindu-se, întrepătrunzându-se ca o justificare existențială, ideatică și deopotrivă estetică. A.B. Referindu-se la eseurile dvs., unii exegeți au remarcat erudiția inserată în text și subtext. Îndrăznesc să cred că am o predispoziție creativ-euristică, de aflare a noutăților ideatice (nu de puține ori... antice). Astăzi e de neimaginat un scriitor adevărat care să nu "devoreze" cu aviditate tomurile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ci importantă este trăirea credinței în Iisus Cristos, indiferent unde. A.B.Se mai scrie literatură, poezie? Aveți încredere în nouă generație? Cum e noul val? Se scrie o poezie vitalistă (nu ignor "vitalitatea depresivă", sintagma lui Petru Poantă, excelentul exeget de poezie) și tensionată, oricum la antipodul armoniilor sau al purismelor neomoderniste. Numai că nu putem nega în bloc, drept expirată, valoarea generațiilor anterioare, cea a lui Nichita Stănescu, Mircea Dinescu, sau Mircea Cărtărescu, iar în anii '70, cea a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Al. Ivasiuc. Se afirmă acum cu rezonanțe diverse grupări în jurul periodicelor clujene Steaua, Tribuna și Echinox; la Iași, de menționat tinerescul Dialog; la București Cenaclul de luni și Amfiteatru. În a sa Istorie a literaturii române (III, 1987), Ion Rotaru, exeget foarte informat, se referă, bunăoară, la Generația mijlocie, "pierdută", dar "recuperată", ori întreprinde o Repede ochire asupra generației noi, numită și "80" sau "81". După revoluționarul an '89, grupări și regrupări se proiectează pe fundalul febril al epocii actuale. Înzestratul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
îți pemit să meditezi și să citești, chiar să petreci ceasuri plăcute în cazul în care căpitanul este așa cum trebuie. Între timp, toți suedezii capabili emigrează spre paradisul american. Ake Sjöberg tocmai a fost numit profesor de asirologie la Philadelphia, exegeții noștri cei mai buni - șsoțiiț Stendhal, Ahlström4, Gärtner - se află deja acolo. Vă mulțumesc pentru Amintiri, care trebuie să fie pasionante pentru cine știe limba 5. Totuși descifrez unele pagini. Este curios, dar deloc neașteptat, să găsesc uneori în ele
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
publicate în presa suedeză despre cărți asiatice conțin aproape constant expresia anti-marxismului său, un alt motiv ca prietenia sa cu Eliade să fie strânsă. 2. Åke Ohlmarks (1911-1984): istoric al religiilor, specialist în religiile spațiului siberian și arctic. Traducător și exeget al epopeilor medievale islandeze și scandinave. Dintre lucrările de acest gen, vezi: Handeln i Sveriges historia (1947), Eddans gudasånger (1948), Eddans hjältsånger (1954), Eddica minora (1955), Eddica Apocrypha (1959), Nostradamus profetior (1956). În celebra sa sinteză Studien zum problem des
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
loc tăvălugul sovietic fiind implacabil dar altfel. Una e să pășești în noua eră sub îndemnul unor Chișinevschi sau A. Toma și alta sub chezășia "luminoasă" a unor Sadoveanu, Călinescu sau Arghezi. Tratînd această fractură esențială drept un fapt divers, exegeții lor, fără diferență (față de situație) și fără deferență (față de o țară captivă), lasă impresia că și totalitarismul comunist a fost un fapt divers". În cadrul aceleiași anchete sînt supuse unui amplu rechizitoriu apelurile la așa-zisele "apolitisme" și "autonomia estetică" practicate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
riguros, pertinent, consecvent cu tema enunțată, „la „obiect” sau „la chestie”, cum zicea rigurosul Maiorescu, de a folosi propoziția sau fraza scurtă, tipică și semnificativă galilor și Românilor. Acuratețea stilistică mi-a lipsit Întotdeauna, concizia, claritatea; și, bineînțeles, pletora de exegeți care mi-au comentat textele de-a lungul anilor nu s-au privat de a observa acest lucru, cu un prisos de ironii și sarcasme, tipice, și ele, literaților de la „Dunărea de jos”. Un nu știu ce „demodat” sau „provincial” pare a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Or, într-adevăr, și înainte de război, marea epocă de fundare și înflorire a școlii naționale de roman - cu marcată întârziere față de culturile occidentale! -, doar romanul cu o clară amprentă socială sau cronicile istorice se bucurau în primul rând de atenția exegeților și, în consecință, de cea a publicului. Un splendid roman precum Adela semnat de criticul ieșean G. Ibrăileanu, cele ale lui Holban, pentru a nu mai vorbi de un Blecher, rămâneau aproape necomentate, puțin citite, văzute mai degrabă ca niște
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]