14,462 matches
-
-ți șade, cu toate aerele tale de conte Saint-Germain nu ești decât un șarlatan de duzină care trăiește din jocul uite popa - nu e popa, și pe urmă cumperi Colossem-ul de la primul șarlatan mai șarlatan decât tine. Acum o să te expediez la căutat de hărți, și așa dispari În măruntaiele pământului, târât de curenți, și te duci să te dai cu capul de polul sud al vreunui implant celtic. Iar cu o atitudine circumspectă zicea: „Sigur că În manuscris era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fără nici o explicație, fără să i se pună vreo Întrebare. Zamyatin Își scarpină unul dintre perciunii luxurianți care coboară de pe țeasta-i pleșuvă. În Rusia, cînd dispare cineva, toată lumea știe ce s-a Întîmplat. Îl ia KGB-ul și Îl expediază În Siberia, asta dacă nu cumva Îl ucid pe loc. Wakefield Îi aruncă prietenului său o privire piezișă. — Nu asta voiam să spun. Tipul trăia În Anglia, o țară democratică, unde viața privată și drepturile individului sînt respectate. A vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
este regretabilă, iar excepțiile (Mihai Zamfir, mai recent Ov.S. Crohmălniceanu, Geo Șerban) nu fac decît să confirme regula. Nici o antologie a literaturii române de avangardă - cu excepția celei a lui Sașa Pană - nu îl include, iar studiile și monografiile existente îl expediază în cîteva vorbe printre epigonii „urmuzieni”. Cu toate acestea, textele sale nu sînt deloc „lipsite de personalitate”, cum le vedea G. Călinescu în Istoria... O posibilă explicație a ignorării lor ulterioare ar fi exilarea la Paris a autorului, în 1959
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
într-un pasaj din jurnalul său parizian. Un virtuoz discret en marge des vieux livres (cum l-a caracterizat Perpessicius) și un scriitor uitat... Diagnosticul lapidar al lui G. Călinescu din Istoria... - „Jules Renard tratat în manieră Urmuz” - l-a expediat într-o notiță de subsol a istoriei literare. Într-adevăr, modelul „renardian” din Histoires naturelles e vădit pentru volumul din 1931, așa cum umbra volumului Bucoliques (1896) prezidează Plăcerile cîmpului. Nu „personalitatea” este cea care lipsește însă (cum credea G. Călinescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe nimeni cu numele ăsta. Tomoe și-a dat seama că nu minte, dar a continuat să-l privească bănuitoare. În cele din urmă, și-a vârât mâna în puloverul alb și a scos un plic. Era limpede că fusese expediat din Singapore. Adresa fusese bătută la mașină, în litere romane, și era scris clar: Takamori Higaki. Întorcând plicul ca să vadă adresa expeditorului, a citit în ideograme chinezești: Hona Haruko. Mai era scris ceva în paranteză, dar nu a putut descifra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
după ce comandasem de mîncare, și dădu din cap cu un aer de cunoscător cînd i se sugeră un Château Beychevelle din 1966, de parcă acela ar fi fost exact vinul pe care l-ar fi ales el Însuși. — Crezi că ne expediau pe ușă afară dacă ceream o jumate de vin roșu de casă? i-am șoptit eu. — Ceva Îmi spune că ăsta nu e genul de local În care poți să ceri o jumate de sticlă de poșircă, rînji Dan. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
o pornesc, picurînd toată, spre ușa de la intrare. Chiar nu aștept pe nimeni Încă un ceas de acum Încolo, poate chiar două dacă, așa cum bănuiesc, nu va apărea nimeni la ora fixată. — Bună, drăguțo, mă salută Linda cu un sărut expediat În aer, apoi trece pe lîngă mine și intră În apartament, urmată la mică distanță de Michael. Am venit prea devreme? S-ar putea spune și așa. Abia peste vreo oră or să vină și restul. Tonul și expresia de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Poate cu altă ocazie, Într-alt loc, Într-o altă viață, dar nu acum, nu aici și nu cu mine. 28 Luni dimineață, la prima oră, primesc un telefon de la Calden. E urgentă nevoie ca planul de marketing să fie expediat prin fax, pînă la sfîrșitul zilei. Nu e gata. Mai am puțin de lucru și-i mulțumesc Domnului că Trish vine să-l ia pe Tom la ea acasă, ca să pot să termin. Petrec după-amiaza lipită de calculator, dînd telefoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
crezi cu ea, dar eu așa ceva nu port. Rotari era nedumerit. Mie mi se închirciseră măruntaiele. Gaila percepuse ceea ce nu știa, doar atingând și privind rochia ce-i fusese trimisă de Gundeperga. Rotari a azvârlit rochia în brațele lui Ostillio, expediindu-l enervat. Văzând-o pe Gaila lăcrimând discret, s-a potoli, s-a așezat lângă ea, a îmbrățișat-o și a sărutat-o pe frunte. - Ce e cu tine, soțioara mea? Ea, albă la față, a murmurat:. - Am avut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
putut, spunând că nu i-am zis altceva decât că trupul ei întreg era îngropat, fără să precizez locul, făcând asta doar ca să-i alin sufletul. - Ai pus o nouă piatră la zidul care ne desparte, m-a acuzat Rotari expediindu-mă. Am înțeles că avea dreptate, mai ales că el nu pricepea cum putuse Gaila să-și ierte mama, dar nu și gestul lui de a fi repudiat-o. Știam că, atunci când Rotari era atât de întors pe dos, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fusese campion la judo pentru echipa poliției - cel puțin așa i se spusese când i-l atribuiseră, În momentul În care, după amenințări repetate din partea unor teroriști sau a unor mafioți, Într-un plic ce purta numele lui Îi fuseseră expediate trei proiectile. Bărbatul acela fusese ales de soartă -, de fapt de Ministerul de Interne - ca să vegheze asupra vieții sale și a celor dragi lui. Escorta - Îi spuseseră - nu e o asigurare de viață, ci un paravan, un fel de stavilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Întunecate, cu jaluzelele coborâte. Emma Îi mărturisi lui Sasha că păstrase cheile casei timp de un an. Le avea În geantă, ca Întotdeauna. Apoi, dintr-un impuls inexplicabil, Într-o zi le aruncase În cutia poștală. Într-un fel, le expediase. Poate pentru că se temea că le-ar fi putut folosi. Și nu voia să aibă posibilitatea de a se mai Întoarce. La interfon nu răspunse nimeni. Antonio nu dusese copiii acasă. Petrecerea Camillei se terminase. În față la Palazzo Lancillotti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
examineze gâtul, care acum i se părea și lui inflamat. Zogru prinsese privirea Giuliei aruncată lejer peste umăr, în direcția în care se îndepărta Andrei, ținând-o pe Flori de după talie, și se simțise trădat. În seara aceea îl cam expediase pe Bobo: Îmi pare rău că te-am chemat, de fapt sunt obosită și nu am chef decât să dorm, hai să ne vedem mâine, te superi? Bine, pa. Apoi se cuibărise în pat, deschisese laptopul și începuse pe Google
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe chip, o privire zîmbitoare, și a cărui Înfățișare nu trăda prin nimic faptul că era șeful jandarmeriei. - Stéphane, vezi ce are de gînd să facă Gildas, cred că... O, Doamne! Ryan, vizibil enervat, tocmai Îl lovise zdravăn pe Gildas, expediindu-l ca pe o ghiulea Într-o masă care se răsturnă cu zgomot Într-o explozie de pahare sfărîmate. Acesta declanșă ilaritatea oamenilor, mult prea amețiți ca să se formalizeze. Stéphane Morineau nu se Încurcă În de politețuri. Îl apucă ferm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe fată. Avea cincisprezece ani, era blondă, frumoasă, cu un aer angelic, și era singura care Îl putea Îmbuna pe bătrîn, desigur din pricină că semăna mult cu răposata lui soție, Gaïdick. - Eram cu Aude și cu Nicolas, minți ea fără rușine, expediindu-i un zîmbet pocăit bunicului ei. Îmi pare rău că am Întîrziat, bunicule. Arthus Îi zîmbi scurt În chip de răspuns și reîncepu să mănînce. Nepoata lui Îi strecură o privire piezișă și se amuză În sinea ei de ușurința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
insula știe! TÎrfa asta se duce să se culce la Brest cu cine vrei și cu cine nu vrei! Nicolas, răvășit, incapabil să mai asculte ceva, sări la taică-său și Îi dădu un pumn atît de puternic Încît Îl expedie, făcut ghem, pe jos. - Nicolas! urlă Marie care Își făcu tocmai atunci apariția. Se așeză Între ei, dar tînărul, dezlănțuit, o Îmbrînci, repezindu-se din nou la tatăl lui. Ea izbuti cu mare caznă să-l rețină pe băiatul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îl făcu să priceapă că fuga era lucrul cel mai rău, căci, de cum vor afla că au evadat, Arthus, PM și Armelle nu se vor opri pînă ce nu vor da de urma lor și Îi vor despărți. O vor expedia pe Juliette la celălalt capăt al lumii, o vor face să avorteze, iar Ronan n-o va mai vedea niciodată. Trebuia să le fie curajul pe măsura dragostei, trebuiau să fie răbdători și Îndeajuns de puternici pentru a accepta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
șușoti că tocmai sosise Armelle de Kersaint, care voia să afle cît timp aveau de gînd să-l rețină pe soțul ei. - Gata, acum știu! Marie, Întoarsă cu fața tot spre simbolul soarelui, descoperise În sfîrșit ce căuta. Lucas o expedie imediat pe Annick, fără să-i mai dea precizări suplimentare. - Îți amintești de portretul strămoșului familiei Kersaint, de la castel? Cel care, pare-se, era șeful jefuitorilor vasului Mary Morgan, Erwan-Marie de Kersaint... În tablou, el poartă un medalion gravat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
revadă lungile plete brune, sîngele care curgea pe obraz, ochii verzi care se Închideau pentru totdeauna... Începu să plîngă. - Și te-ai Întors la castel, Îl Îmboldi iarăși Ryan, fără menajamente. - Da... Își trase cu zgomot nasul. Tata m-a expediat la culcare spunîndu-mi că se ocupă el de toate. Se făcuse deja ziuă cînd s-a Întors. Mi-a spus... PM Înghiți În sec cu dificultate. - Mi-a spus că murise, că izbisem prea tare, că avusese el grijă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
argint. Ochii mici și negri ai lui PM sclipiră de ură. - Hotărît lucru, niciodată n-ai știut să-mi vorbești altfel decît lătrîndu-ți ordinele. Apucă din zbor bastonul tatălui lui, i-l smulse, Îl frînse În două pe genunchi și expedie bucățile În apă. - N-ai să mai snopești de acum pe nimeni cu bastonul ăsta. Îți produceam desigur prea mare silă ca să mă atingi, așa e? Se uită cu un zîmbet satisfăcut la stupefacția bătrînului și se Întoarse pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
altfel o perioadă destul de agreabilă, și Bruno se născu În martie 1956. Tânărul cuplu găsi că Îngrijirile agasante cerute de creșterea unui copil erau puțin compatibile cu idealul lor de libertate personală și, de comun acord, În 1958, l-au expediat pe Bruno la Alger, la bunicii dinspre mamă. Pe atunci, Janine era din nou Însărcinată; tatăl Însă era, de data asta, Marc Djerzinski. Gonit de o mizerie cumplită, vecină cu foametea, Lucian Djerzinski părăsi În 1919 bazinul minier din Katowice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
contact, iar pe Bardot sau pe Sagan le filma cu tot atâta considerație ca pe niște calmari sau raci. Nu vorbea cu nimeni, nu simpatiza pe nimeni; era cu adevărat fascinant. Janine divorță În 1958, la puțin timp după ce-l expediase pe Bruno la bunici. Fu un divorț prin bună Înțelegere, vina fiind Împărțită egal. Generos, Serge Îi cedă acțiunile lui de la clinica din Cannes; era destul ca să-i asigure un venit confortabil. După ce se mutară Într-o vilă din Sainte-Maxime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
multe sute de pagini, tratând subiectele cele mai variate. Rezultatul lucrărilor științifice propriu-zise Încăpea În optzeci de pagini dactilografiate - nu socotise necesar să detalieze calculele. Pe 27 martie 2009, la sfârșitul după-amiezii, s-a dus la poșta centrală din Galway. Expedie un prim exemplar al lucrărilor sale la Academia de științe din Paris și un al doilea la revista Nature, În Marea Britanie. Despre cele petrecute după aceea nu se știe nimic sigur. Firește, faptul că mașina lui fost găsită chiar lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
gătit cu tine azi. nat Lecțiile de gătit. Mă străbăte un fior de încântare. Da. Ăsta e modul cel mai plăcut în care îmi pot petrece restul zilei. Apăs pe Răspunde și scriu repede : mi-ar plăcea. mersi. sam Îl expediez cu un mic surâs. Ce amuzant ! Un minut sau două mai târziu, telefonul bipăie din nou. la ce oră? e prea devreme la 11? Nat Mă uit la ceas. Mai sunt două ore și jumătate până la ora unșpe. Două ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu farfurie, pahar cu pahar. Nu călca rufe - cămășile lui erau spălate de serviciul de livrare la domiciliu Trustworthy. Tot ei Îi curățau și costumele. Le dădea mult de lucru celor de la Trustworthy. Îi curățau totul cu excepția cravatelor. Acestea erau expediate par avion la niște specialiști din Paris. Covoarele și mobila nouă soseau non stop - și toate lucrurile Înlocuite, servicii de masă, vitrine cu porțelanuri, paturi erau, probabil, remise și trimise de Ruby fiicelor și nepoatelor ei. Era o bătrână habotnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]