31,562 matches
-
aflată într-o perioadă de criză se înțelege foarte bine, ce nu se înțelege însă este de ce perioada cu pricina e aruncată în urmă cu trei secole, într-un interval ale cărui limite, oricît te-ai strădui să le găsești explicația, nu o intuiești. Ce lucruri pînă într-atît de importante s-au petrecut în 1680 și, apoi, în 1715 pentru ca acești ani să se preschimbe în două pietre de hotar mărginind perioada aleasă? În al doilea rînd, cum se poate ca
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]
-
distrugerii în mediul gastric); - modul de păstrare recomandat (unele necesită păstrare la frigider). DATE PRACTICE FINALE Flora intestinală a fiecărui individ este unică. Un probiotic se poate dovedi mai eficient decât altul la un anumit individ, fără să existe o explicație clară. Efectele benefice necesită timp, nu se manifestă imediat. Pentru a obține beneficii de durată e necesară administrarea pe termen lung. În primele zile de tratament pacientul poate prezenta un disconfort tranzitor (meteorism, crampe, scaune modificate). Se consideră că e
Revista Spitalului Elias by TUDOR NICOLAIE, LIANA TAUBERG, LAURA ION () [Corola-journal/Journalistic/92042_a_92537]
-
istoric, ascuns sub paravanul altor aparențe. În edițiile de după 1990, Gabriela Adameșteanu a introdus referințe la urmăririle, interogatoriile și persecuțiile Securității, a dat amănunte (șterse anterior de către cenzură) despre moartea lui Iuliu Maniu și Gheorghe Brătianu în închisoarea de la Sighet (explicații în postfața la ediția a treia). Din acest punct de vedere, prin "asumarea funcției istoriografice", Eugen Negrici așază Dimineață pierdută alături de Delirul (1975) lui Marin Preda, Iepurele șchiop (1980) al lui Dumitru Radu Popescu și Sala de așteptare (1987), romanul
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
cu un ghid turistic presat de spațiul tipografic. Nu e mai generos în basme, trei la număr, isprăvite în cîteva file. Primul pe care-l reține ediția este Roman Năzdrăvan, cunoscut, după titlu, dar foarte puțin, cred, legat de Filimon. Explicațiile de filolog autodidact nu lipsesc: "Prin zicerea năzdrăvan, poporul român, și mai cu seamă țărănul, înțelege pe omul cu minte deșteaptă, care prevede viitorul." Basmul pare făcut din foarfece, zmeul apare unde nu e locul lui, obiectele năzdrăvane intră în
Basmele corsarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9240_a_10565]
-
astăzi la Führer să-i comunic că am stat de vorbă cu singurul om care a înțeles revoluția național-socialistă(...) Etc., etc., etc. Pot rezuma o convorbire cu Nae? Un milion de lucruri, un milion de sentințe, naivități, preziceri, amenințări, soluții, explicații. Din toate astea nu am ales nici un indiciu pentru mine". E adevărat că imaginea lui Mircea Eliade nu e atît de pitoresc-simplistă, mai substanțială în derularea ei inevitabil asociată cu progresiva orientare spre dreapta extremă a autorului Oceanografiei, în schimb
Sebastian ca personaj (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9292_a_10617]
-
pricepuți "în temă", că literatura originală are o cotă valorică bună și textele sînt îngrijite profesionist. Fapt confirmat și de nr. 6-7, unde ancheta Limba română vorbită nu conține previzibile și plicticoase lamentații și indignări, ci observații și analize subtile, explicații și perspective ale fenomenului viu. Astfel, Ștefan Borbely spune că, după 1989, a apărut un soi de rușine de a vorbi o limbă elevată: "Am scăpat de limba de lemn care ne încorsetase gîndirea înainte de ianuarie 1990 și am căzut
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9283_a_10608]
-
lemn care ne încorsetase gîndirea înainte de ianuarie 1990 și am căzut într-un colocvialism verbal subcultural, pe care mulți îl asimilează cu dezinvoltura, cu revolta împotriva tuturor regulilor și coercițiilor imaginabile, altfel spus - cu libertatea." Și Mihai Zamfir găsește aceeași explicație pentru starea actuală a românei vorbite pe stradă dar și la televizor și nu vede (cu umor englezesc) în asta o nenorocire: "O limbă nu a fost niciodată frumoasă ori urîtă decît după un criteriu arbitrar, situat prin definiție în afara
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9283_a_10608]
-
lexicală) constituie însă și materialul de studiu al istoricilor limbii române și chiar și al istoricilor literaturii (interesați de tehnicile narative din cronici). Profesorul Djuvara prezintă o bibliografie a problemei, trecînd în revistă principalele atestări și dezbateri semantice (p. 133-136). Explicația pe care o dă evoluției semantice a termenului se potrivește foarte bine cu legile cognitive ale schimbării lingvistice și, mai ales, cu o logică a percepției istorice: Faptul că verbul a descăleca, desemnând coborârea de pe cal, a luat la valahi
Descălecare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9296_a_10621]
-
episoade din altă perspectivă. Trebuie să spun foarte clar, chiar acum, care e diferența principală dintre cele două relatări. Dumitru Popescu este un comunist înverșunat, mâna dreaptă a lui Ceaușescu în propagandă, un activist care încearcă în memoriile sale postdecembriste explicații, disculpări, justificări ale propriilor abuzuri și rigidități. George Macovescu este un comunist decepționat, "observator atent - cum remarcă Mioara Anton - al realităților timpului său, dar mai ales al degradării regimului comunist" (p. 15). Recapitulez câteva repere biografice, care răzbat în jurnal
Un comunist onest by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9273_a_10598]
-
două una. Dacă Mircea Nedelciu este un autor extrem de important, de ce proza lui e atât de puțin discutată în prezent? Iar dacă nu este un scriitor realmente reprezentativ, cum ne explicăm vechile referințe critice, numeroase și aproape întotdeauna pozitive? O explicație există, chiar dacă ea nu va părea prea măgulitoare. Reeditarea romanului Zmeura de câmpie îmi confirmă ceea ce aflasem demult: că autorul acesta atât de inteligent, cu lecturi întinse și aprofundate, cu o mobilitate intelectuală deosebită și o vie curiozitate în a
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
că în marea sa milă tătucul țar l-a iertat, chiar înainte ca plutonul de execuție să-l ia la ochi. De altfel, atît de cumsecadele și adeseori umilul între egali Dostoievski, era, uneori scîrbos și neîndurător cu slugile. O explicație ar fi că la un moment dat viața sa a depins de slugile îmbrăcate în uniformă ale țarului. Iar în perioada deportării sale, aceleași slugi i-au făcut viața amară și și-au bătut joc de demnitatea sa. Însă un
Marele câștig by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9320_a_10645]
-
Însă un om care scapă din fața plutonului de execuție are toate șansele să-și închipuie, după aceea, că are o relație specială cu norocul, pe care îl poate ambala în voința Celui de Sus, dacă are și înclinații religioase. O explicație puțin mai complicată a viciului lui Dostoievski pentru ruletă ar fi că scriitorul dorea să scape de amintirea coșmarului său din fața plutonului de execuție și de umilința absolută a grațierii, încercînd să descopere el însuși numărul cîștigător, fascinat de formula
Marele câștig by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9320_a_10645]
-
pentru europeni se numește terorism pentru arabi se numește eroism, și, în al doilea rînd, că e o iluzie să ne închipuim că musulmanii vor face vreodată greșeală să se privească pe sine cu ochii europenilor. Tocmai de aceea toate explicațiile pertinente pe care le putem emite pe marginea acestui flagel social nu ne ajută defel să-i diminuăm otrava, cu atît mai puțin s-o controlăm. În plus, apelul la rațiune în cazul tuturor formelor patologice de agresivitate islamică e
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
cît o constatare amară, și anume aceea că europenii, cu toată rațiunea lor luminată, sunt mult mai orbi decît iraționalii de musulmani, și asta fiindcă se încăpățînează să creadă că, dacă se vor înconjura cu un cordon de protecție teoretică, explicațiile le vor servi drept platoșe de protecție, iar teoriile drept adăpost antiterorist. Și astfel, tot edificiul discursiv pe care îl ridică europenii pe marginea terorismului are ca principal scop nu înduplecarea celeilalte tabere, complet imună la subtilități discursive, ci liniștirea
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
dincolo de care apele încep să se despice și tot de aici încolo tonul dezbaterilor, unul pînă acum seren și destins, capătă stridența crispată a învinuirilor ideologice. Din acest moment, logica dezbaterii lasă locul logicii hărțuirii psihologice: nu se mai dau explicații, ci se fac aluzii. Nu se mai oferă argumente, ci se proferează insinuări. Se iscă astfel un război al nervilor în cursul căruia fiecare tabără trăiește cu speranța că cealaltă va claca prima, fie plictisindu-se, fie scîrbindu-se, fie începînd
Memoria selectivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9325_a_10650]
-
la ŤSăptămînať. Fractura a apărut din pricina plagiatului din Incognito. Eugen Barbu mi-a trimis pentru ziar un articol în care se răfuia cu Ťdefăimătoriiť săi, cum îi numea el, iar eu am refuzat să-l public. Când mi-a cerut explicații, i-am spus că nu consideram un plagiat ceva care putea fi apărat. I-am și sugerat să regrete public plagiatul, punând astfel capăt scandalului. A fost ultima noastră conversație. La Uniunea Scriitorilor, unde făceam parte din Birou, m-am
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
268-269). Rolul nociv al lui Eugen Barbu s-a amplificat pe măsura acumulării anilor de apariție a revistei "Săptămîna". Octavian Paler își amintește foarte exact această contribuție dezastruoasă la o intrigă ideologică, acutizată în detrimentul literaturii. Citez, din nou pe larg, explicația dată de Octavian Paler: "Mărturisesc, îmi pare rău că un scriitor de talia lui Eugen Barbu, care a dat cărți precum Groapa sau Princepele, s-a lăsat târât de resentimente și de frustrări, asumându-și un rol trist, chiar odios
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
cu excepția celei a lui Sașa Pană nu îl include, iar studiile și monografiile existente îl expediază în câteva vorbe printre epigonii urmuzieni. Cu toate acestea, textele sale nu sunt deloc Ťlipsite de personalitateť, cum le vedea G. Călinescu. O posibilă explicație a ignorării lor ulterioare ar fi exilarea la Paris, via Israel, a autorului, în 1959, în urma acuzațiilor de sionism și a citării într-un proces politic intentat vechii sale prietene Milița Petrașcu. Oricum, Enciclopedia exilului literar românesc postbelic a lui
Acreditare de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9326_a_10651]
-
o stranie rezervă. Scrisul diaristic căruia i se dedă cu suficientă aplicație i se pare, în unele clipe, "artificios", "fals", lipsit de scuza de a fi "un mijloc de comunicare", neavînd o "necesitate imediată". Cum așa? "Caut tot felul de explicații, insistă scriitorul. Mă întreb dacă însuși acest jurnal nu-mi ia din libertatea scrisului. în definitiv, poate că un roman nu se scrie cu jurnale, cu observații critice, cu examene neîncetate - care pînă la urmă te paralizează". Așadar, în conștiința
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]
-
studiu din 1920-21) existența unui verb a cini, al cărui imperativ urmat de pronume ar fi cinel. A. Candrea (în Dicționarul enciclopedic "Cartea românească", 1931) evoca interogația sud-slavă cemu sau cumu "de ce?". Au fost propuse, în cursul timpului, multe alte explicații prea puțin convingătoare: de exemplu, reducerea unei interogații cu pronume relativ "cine-l (ghicește)?". Al. Ciorănescu, în Dicționarul său etimologic, alege ca formă de bază tot varianta cimel, legată de verbul a cimili, pentru care propune soluția excesiv de prudentă și
Cinel-cinel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9335_a_10660]
-
cine-l (ghicește)?". Al. Ciorănescu, în Dicționarul său etimologic, alege ca formă de bază tot varianta cimel, legată de verbul a cimili, pentru care propune soluția excesiv de prudentă și nerelevantă de "creație expresivă". Mi se pare posibilă și o altă explicație - care nu constituie, evident, decît o simplă ipoteză. Nu am observat (dar nici nu am verificat toate contribuțiile etimologice publicate în ultimii ani prin reviste și volume de specialitate) să fi fost evocată o eventuală sursă țigănească a interjecției. Mă
Cinel-cinel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9335_a_10660]
-
Cum de - atunci - nimeni n-a pus în cazul său decât problema bătrânicios morală & ipocrit religioasă a dezumanizării prin bani ? Nu și pe aceea a rețelei de circulație a monedei, a tipului de investiție făcut, a legităților și algoritmilor economici. Explicații pentru această lipsă există și nu sunt deloc dificil de bănuit: prejudecăți etice pe de-o parte, tabuuri politice pe de alta. Să revenim însă la Daniel Vighi și la remarcabila sa desțelenire critică. Față de toate celelalte provincii românești, observă
Slavici, managerul nostru by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9351_a_10676]
-
reușit în anii de după 1989 să-și înstrăineze mai toți prietenii, dintre scriitori și nu numai. Fidelitatea îi face cinste lui Ovidiu Nimigean. Dar ea nu arată și acel minim spirit de obiectivitate necesar cînd e vorba de a căuta explicația "situației", cum zice intervievatul, lui Goma. "Situație" în care Goma se află în foarte mare măsură din pricina lui însuși. O "serie" de opere a început a-i publica Editura Humanitas încă din 1990, multe reviste (inclusiv România literară) fiindu-i
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9369_a_10694]
-
de urmat sau despre motivele acestei constrângeri. Conducătorul șatrei, Him bașa (bulibașa), vede, cu o neliniște ce se amplifică treptat, că nu are de ales. Jandarmul care le comunică țiganilor hotărârea e foarte ferm, fără a oferi nici un fel de explicații: "Uite care este porunca, bulibașă. Vă strângeți calabalâcurile și peste un ceas-două părăsiți satul. Ieșiți în șosea și o luați spre oraș. Porunca spune că trebuie să vă aflați acolo, la oraș, mâine în zori" (p. 35, în ediția a
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
asta, ținea la tradițiile de familie.Și-a păstrat toată viața supranumele de alint "Moțu", pe care i-l dăduse bunica sa, fiindcă era primul ei nepot, dar cînd era întrebat de unde i se trage acest nume mai dădea și explicația firoscoasă, că așa e el, mai cu moț. Nu cred că și-a dorit ca moartea lui să devină un spectacol. Dar mă îndoiesc că ar fi avut ceva împotrivă ca prietenii săi să vorbească despre el și ca oamenii
Morți paralele by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9390_a_10715]