5,246 matches
-
să aibă limite cognitive în timp ce ca parte care gândește realul omul este teribil de limitat, de la modalitățile de exprimare, până la modelele explicative. Cu alte cuvinte, spus simplu, în măsura în care trece la cunoașterea rațională, omul se expune limitelor de exprimare și de explicare. Ruptura de sens se produce între a trăi rațional și a trăi natural, ca ființă cu gândire rațională și gândire emoțională. Paradoxul trece la alt nivel: omul rațional ajunge să fie liber pentru că nu înțelege libertatea ca limitare prin norme
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
recursiv pe axa timpului. Dacă este așa, folosirea conceptului de sistem pentru a explica ceva ce s-a întâmplat anterior apariției ideii de sistem arată că istoria este ea însăși recursivă și că nu are legătură cu fluxul conștienței umane. Explicarea a orice prin orice, indistinct și haotic, fără gradare în fapte, sensuri și semnificații, amorfe și virtuale, fără distincția dintre discret și continuu, numeral și procesual, parte și întreg, dar mai ales fără dezacordul dintre natură (care este egală cu
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
galileian cu planul înclinat a fost consecința existenței în natură a tipurilor de viteză și, mutatis mutandis, că ideea de sistem explică retroactiv faptele și fenomenele istorice. Obsesia cauzalității, dar mai ales ridicarea determinismului cauzal la rang de metodă de explicare relativistă a lumii, acoperă suprafața ideii de sistem și o face atemporală. Evrika are eterna ei trăire în fiecare teoretician predispus la sfidarea temporalității. Doar că strigătul de succes nu are ecou, ba chiar se produce pe o frecvență extrem de
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
ca metaforă ne tutelează și ne întreține predispoziția irepresibilă și spre nevoia de paternalism. Căderea conceptului de sistem în păcatul metaforelor paradigmatice este posibilă. Ba chiar s-a întâmplat, dacă ne referim doar la tendința sistemului de a-și asuma explicarea proceselor istorice. Înțelegerea sistemelor ca fapte istorice nu ne aduce însă demarcația între niveluri și perspective explicative de alte metafore epistemice. Ceea ce ne interesează nu ar trebui să fie arheologia inventată a sistemelor, ci, spre exemplu, cum ne atașăm de
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
pentru forța lor explicativă diminuată sau epuizată și adoptarea altui set învestit cu încredere gnoseologică și de legitimare a consecințelor ce acutizează perceperea ca nou a altui context pune accentul pe subiectivitatea procesului de schimbare, ca nivel de înțelegere și explicare a utilității de confort spiritual și material. Cele trei concepte, până la urmă, nu descriu evoluția ca istorie factologică propriu-zisă, ci ca traseu al conformării omului la tensiunile dintre condiția umană și natura umană, pe de o parte, și bioecosistemul global
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
el a lăsat-o pe tânără pe malul râului în cursul dimineții și se întreba de ce tovarășul lui se mai gândea încă la ea! Psihoterapia psihodinamică Abordările hipnoanalitice au la bază psihoterapia psihodinamică. Aceasta se referă la sistemele de înțelegere, explicare și practică bazate pe principiile generale ale teoriei psihanalitice, iar terapia este adesea de scurtă durată și limitată în timp (Wolberg, 1980; Strupp și Binder, 1984; Budman și Gurman, 1988Ă. Acest tip de terapie este desemnată să descopere și să
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
și nici înainte. Rezumat Abordarea folosită cu Cristina demonstrează clar un număr de aspecte cheie din abordarea hipnoterapeutică integrativă. În primul rând a fost stabilită o relație colaborativă în faza inițială a terapiei. A fost realizată o scurtă demonstrare și explicare a hipnozei, pacienta având ocazia de a adresa întrebări, ceea ce a gestionat eficient orice rezistență reziduală la procesul hipnotic. Au fost apoi stabilite semnalele ideodinamice cu ajutorul degetelor, prin folosirea metodelor de vizualizare și întărire a eului, urmate de chestionare recursivă
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
două volume de Psihologie consonantistă, fiind, de fapt, adevăratul întemeietor al ciberneticii generalizate. Odobleja îl anticipa pe Norbert Wiener cu 10-12 ani, indiferent dacă faptul acesta a fost recunoscut sau nu de istoria științei psihologice. În 1946, Mihai Ralea publica Explicarea omului în care aducea o surprinzător de nouă perspectivă de interpretare a omului. Dacă multă vreme omul fusese conceput ca un zoon politikon, ca o „trestie gânditoare”, ca un „zămislitor de valori”, deci ca o ființă prin excelență activă, acțională
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
străini. ▪ Traducerea și publicarea în limbi de circulație mondială a unor lucrări ale psihologilor români reprezintă poate cel mai înalt semn de prețuire. Trei dintre cărțile lui Mihai Ralea ( Ideea de revoluție în doctrinele sociale, 1923; Revoluție și Socialism, 1923; Explicarea omului, 1949) sunt traduse în limba franceză și publicate de prestigioasa editură PUF. Unele dintre lucrările Tatianei Slama-Cazacu au fost traduse în nenumărate limbi. De exemplu, Limbaj și context a apărut în limba franceză (Haga, 1961), iar mai târziu în
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
psihologiei. Eseu asupra constituirii psihologiei ca știință, Editura Științifică, Editura Didactică și Pedagogică, București. Popescu-Neveanu, P.; Crețu, T.; Constantinescu-Stoleru, P.; Zlate, M. (1964), „Programarea învățământului și problemele cercetărilor de psihologie și pedagogie”, Revista de Pedagogie, nr. 1. Ralea, M. (1946), Explicarea omului, Editura „Cartea Românească”, București. Rădulescu-Motru, C. (1848), Problemele psihologiei, București. Slama-Cazacu, Tatiana (1959), Limbaj și context, București. Șchiopu, Ursula (1966), Dezvoltarea operativității gândirii copilului. De la 7 la 11 ani, Editura Științifică, București. Zapan, GH., (1932), „Uebbarkeit verschiedener Aufgaben. Ein
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
extraordinară a universului interior al sistemului personalității umane, pe lângă procesele și stările curente, legice și controlabile, există și procese și stări atipice, care se pot produce pe neașteptate, brusc, oriunde, oricând și oricum, pe baza unor „fracturi” sau mecanisme scurtcircuitale. Explicarea dinamicii acestora reclamă recurgerea la principiile hazardului și nedeterminării, la teoria catastrofelor și teoria fractalelor (Sofronie, Zubcov, 2003). Posibilitatea producerii unor comportamente care ies în afara limitelor controlului și determinării obiective creează, în raport cu fiecare subiect în parte, o zonă de incertitudine
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
pe următoarele coordonate: evaluare psihologică; măsurarea și predicția diferențelor individuale legate de comportamentul și performanța în muncă; asistența psihologică a personalului, ce vizează și asigurarea psihologică a misiunilor; diagnoză organizațională. Profesia de psiholog în Ministerul Administrației și Internelor presupune evaluarea, explicarea, predicția și modificarea comportamentului uman prin aplicarea principiilor, metodelor și tehnicilor psihologiei în scopul fundamentării științifice a deciziilor privind managementul resurselor umane, în scopul menținerii capacității de funcționare optimă a personalului din punctul de vedere al parametrilor psihici și în
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
de cel dintâi, plecând de la ipoteza existenței unei legături cauzale între nivelul anxietății și tipul de comportament preponderent ales. 2. Aspecte teoretice Analiza tranzacțională, teorie a personalității, metodă terapeutică și de formare deopotrivă, oferă un cadru teoretic capabil să permită explicarea relațiilor interpersonale private și profesionale, înțelegerea lor ca schimb și negociere permanentă. Cunoașterea specificului interacțiunii și formarea personalului contribuie la optimizarea comunicării, în sensul amplificării eficienței ei și a satisfacției participanților la actul de comunicare. Principalele concepte cu care operează
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
conflictelor și alterării relațiilor profesionale cu clienții și, uneori, cu colegii. În ceea ce privește factorii primari ai anxietății, singurele care se află într-o corelație pozitivă înalt semnificativă cu vârsta sunt culpabilitatea și tensiunea internă, ceilalți nefiind legați de această variabilă. Pentru explicarea corelației dintre culpabilitate și vârstă poate fi invocată accentuarea depresiei ca fenomen ce însoțește îmbătrânirea și se asociază propensiunii spre sentimentele de vinovăție. Totodată, amplificarea tensiunii interne se produce pe fondul solicitării profesionale îndelungate, care generează iritabilitate și nervozitate, epuizând
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
legate de programul de activitate corelativ cu indicatori psihofiziologici: numărul orelor de lucru, respectarea pauzelor, momentul zilei, dozarea echilibrată a orelor în programul general al studenților pentru a evita intervenția unor variabile psihofiziologice (oboseală, foame etc.); - asigurarea unor condiții psihologice: explicarea utilității exercițiilor și necesității lucrului pe echipe, corelarea cu interesele studenților (eventual, negocierea tematicilor). Mai concret, prezentăm în continuare un program de organizare a unui seminar, pe etape: 1) anunțarea tematicii de seminar; 2) relevarea relațiilor cu tematica de curs
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
Mitchell, 1990 ș.a.) ceea ce reprezintă revenirea pe un plan superior, la persoană și calitățile ei. Este o diferență imensă între încercarea de a stabili corelația dintre operațiile gândirii și eficiența conducerii - ca în modelul personal -, pe de o parte, și explicarea conducerii prin prisma structurilor de procesare a informației, inclusiv atributive, pe de altă parte. Interpretările și considerațiile de mai sus sunt valabile și în ceea ce privește liderul carismatic/transformativ, în sensul că o serie de atribute ale personalității superior dezvoltate pot interacționa
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
acuratețe maximă o anumită informație poate fi redusă la un număr minimal de variabile (factori) care să descrie cât mai apropiat respectiva informație. O bună teorie sau/și o bună cercetare trebuie să fie caracterizate și de economicitate: descrierea și explicarea unui număr cât mai mare de cazuri particulare printr-un număr cât mai mic de variabile (factori) de ordin psihologic. Prin analiza factorială găsim astfel un număr minim de factori care explică variația variabilei dependente. Au fost introduse în analiza
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
acordă acestui fenomen în aproape toate ramurile psihologiei: normale și patologice, generale și tipologice, sociale și etnologice, judiciare și industriale, psihopedagogice etc. Toate ramurile științelor despre om sunt susceptibile de a furniza un bogat material faptic și suficiente coordonate pentru explicarea fenomenului de frustrație. Este utilă, în acest sens, schițarea unui tablou al posibilitșților de investigație oferite de aceste discipline cercetătorilor care-și propun realizarea analizei psihologice a fenomenului de frustrație, și relevarea contribuțiilor de ordin teoretic și practic pe care
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
desenul), au permis notarea diferențelor individuale în general, dar problema inducției teoretice a fost, adesea, ignorată. De aici și acele limite pe care le mai prezintă încă unele discipline psihologice, cum ar fi de exemplu psihologia copiilor handicapați/deficienți, în explicarea mecanismelor psihologice ale comportării unor categorii de copii: infirmi, surdo-muți, epileptici etc.; acești copii, simțindu-se frustrați de la natură, ridică probleme de adaptare/integrare în grup, de autocontrol și autodeterminare în viață. Sub influența doctrinei psihanalitice s-au luat, uneori
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și datele tehnice care sporesc incomprehensiunea limbajului medical”. 3. Criminologia, ca ramură a științei dreptului, își propune clarificarea, din punct de vedere social, a fenomenului criminalității, a delicvenței juvenile etc., care au la bază un defect de socializare din partea individului. Explicarea genezei sociabilității constituie, de altfel, unul din obiectivele principale ale mai multor discipline psihologice: psihologia copilului, psihologia socială, psihologia judiciară etc. Cercetările criminologice au evidențiat faptul că fenomenul infracțional în rândul minorilor are multiple ți variate cauze, unele comune cu
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
forme și grade de intensitate diferite, în funcție de măsura realizării „prizei de conștiință” de către subiectul frustrat asupra gravității pericolului, real sau imaginar, întâlnit conștientizare care va determina și sentimentul deposedării, al privării ne justificate de un bun, sau de un drept. Explicarea acestei componente psihologice a fenomenului de frustrație („starea de frustrație”) ridică, așadar, destule dificultăți de ordin psihologic sau fiziologic. Privitor la cele fiziologice, cercetătorii remarcă faptul că tensiunea psihică rezultată din frustrare/privare se obiectivează totdeauna în reacții fiziologice specifice
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
singular, independent de celelalte procese și funcții psihice, implică, un efort de abstractizare, deoarece este neglijat întregul în mod intenționat. În mod deosebit, trebuie înlăturat simplismul ipotezei S-R („Stimul-Reacție”), al punctului de vedere „behaviorist”, și a celui „biologist” în explicarea „frustrației”, care duce la simplificarea cercetării, la sărăcirea conținutului psihologic al acesteia; de exagerările asemeni, nu putem să nu condamnăm și exagerările înțelesului psihanalitic de „complex” („complex al frustrației”), adică de factor inconștient, rezultat din conflictul intrapsihic dintre instanțe („Sine
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
interne și, implicit, limitează problematic frustrației la o interpretare organismică, biologică. 3) În sfârșit, o analiză a frustrației și în lumina concepțiilor psiho-sociale a persnalității va contribui la întregirea complexului tablou psihologic fenomenului de frustrație, va crea premisele teoretice necesare explicării dintr-un punct de vedere sistemic - și anume acela al concepției bio-psiho-sociale și culturale asupra personalității - a fenomenului de frustrație. Interpretările „behavioriste” și cele „biologiste” I. Interpretările „behavioriste” Așa după cum remarcă K. Lawson, punctul de vedere behaviorist „alterează problema frustrației
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
măsură pozitivă, creatoare (aducînd subiectului satisfacția unei valorizări personale și sociale). Unii psihologi, cum ar fi de exemplu H. Anderson, au căutat să lege agresiunea de un anumit nivel de dezvoltare a personalității, iar alții să folosească teoria „frustrație-agresiune” în explicarea fenomenelor sociale. În teoria sa asupra personalității, Anderson a deosebit șase nivele deosebite de dezvoltare a acesteia: nivelul superior, cel al comportării sociale (plenare), ce se caracterizează prin subordonare, prin recunoașterea dominării: urmează nivelul denumit al „evitării dominării”, care constă
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
psihanalizei contemporane ne determină să prezentăm, mai întâi, interpretările naturaliste, biologiste, tipice „doctrinei freudiste”, care au sugerat o viziune pansexualistă, apoi acele direcții de gândire „psihanalitice” - aparținând unor dizidenți, revizioniști, reformiști - care au ținut seama, într-o oarecare măsură, în explicarea personalității de dimensiunea socială, de noile date aduse de științele biologice despre om (cum ar fi neurofiziologia). Desigur, atenția noastră va selecta, de fiecare dată, în primul rând acele „analize” și „interpretări” ale doctrinei psihanalitice care sunt legate de psihologia
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]