3,283 matches
-
fărâmă 64. Pe filiera ideilor avansate de atomismul filosofic în conceperea relației dintre substanța materială și existența spirituală (Aurelia Rusu: 2013, 105), sufletul atomilor în mișcare produce nu numai fenomene reale, ci și ideale. Atomul determină dialectica mișcare/gândire/cuvânt/ expresivitate artistică 65. Locul privilegiat pe care îl acordă Eminescu atomului, într-o secantă atentă la centru și la circumferință, nu ar trebui să ridice semne de întrebare despre materialismul lui, chiar dacă spune "tocmai fiindcă ne punem pe un punct de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în Bullet Park, unde Eliot Nailles și fiul lui, Tony, își redescoperă umanitatea numai amenințați, fatal, de psihopatul Hammer), dar veritabilele imagini ale "înstrăinării" industriale trebuie vizualizate în proza sa scurtă. Cheever a fost numit "Cehov al suburbiilor" tocmai în virtutea expresivității personajelor conturate de el în povestiri (personaje, nu rareori, nenumite, pentru a li se accentua caracterul tipologic, de elemente într-o rețea semiotică, unde ansamblul malign contează și, aproape niciodată, detaliul său infrastructural!). Suburbia gene rează prizonierat psihologic, un fel
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
pune, permanent, în legătură cu o anumită biografie interioară acesteia, precum și cu specificul "celui de-al doilea val al generației '60"142, în care Alexandru Piru o încadrează. Fără să omită, însă, nici analiza lingvistică a textelor, ea acordă atenție, de asemenea, expresivității și originalității limbajului poetic, urmărind, în analiza sa, nivelul fonematic (particularități fonetice, rima, organizarea strofei), nivelul lexico-semantic ( particularități lexicale arhaisme, regionalisem și termeni populari, neologisme, derivarea cu prefixe și sufixe), particularități semantice (omonime, sinonime, antonime), nivelul morfosintactic (particularități morfologice substantivul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și pronumele, verbul), particularități sintactice apoziția, elipsa, propozițiile enunțiative simple sau dezvoltate, propozițiile exclamative și interogative), nivelul stilistic (epitetul, comparația, personificarea, metafora), particularități și similitudini. Autoarea oferă, astfel, o analiză pe volume de poezie, urmată, de una pe niveluri de expresivitate și de originalitate ale limbajului, realizând în cadrul a trei părți în câte este dispusă lucrarea, toate marcate de titluri sugestive (Partea întâi. Opera Anei Blandiana în contextul literar al epocii, Partea a doua. Coordonatele stilistice ale creației poetice, Partea a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de originalitate ale limbajului, realizând în cadrul a trei părți în câte este dispusă lucrarea, toate marcate de titluri sugestive (Partea întâi. Opera Anei Blandiana în contextul literar al epocii, Partea a doua. Coordonatele stilistice ale creației poetice, Partea a treia. Expresivitatea și originalitatea limbajului), o viziune globală a operei Anei Blandiana, pe care o leagă constant de coordonatele biobibliografice, precum și de contextul șaizecist în care aceasta își desfășoară activitatea și își încadrează estetica. O abordare apropiată modelului nostru de cercetare este
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Capitolul II. Vârstele creației Repere teoretice, Ipostaze ale eului: eul senzorial, eul inocență, eul jubilare, eul meditativ maturizat, eul suprimat, eul tainic, eul străfulgerat și Realitatea între simbol și construct, Capitolul III. În căutarea unui limbaj poetic original Paliere lingvistice: expresivitatea sunetelor, între avatarurile sinelui și câmpurile semantice, expresivitatea modurilor și timpurilor verbale și Constructe metaforice ale creației), lucrarea își propune să identifice acele principii supraordonatoare specifice Anei Blandiana, dispuse "într-o serie de criterii originale, personale și exclusive de implicație
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
eului: eul senzorial, eul inocență, eul jubilare, eul meditativ maturizat, eul suprimat, eul tainic, eul străfulgerat și Realitatea între simbol și construct, Capitolul III. În căutarea unui limbaj poetic original Paliere lingvistice: expresivitatea sunetelor, între avatarurile sinelui și câmpurile semantice, expresivitatea modurilor și timpurilor verbale și Constructe metaforice ale creației), lucrarea își propune să identifice acele principii supraordonatoare specifice Anei Blandiana, dispuse "într-o serie de criterii originale, personale și exclusive de implicație majoră, aflate dincolo de structura ordonată de norme și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
fel și frenezia simțurilor, care, treptat se estompează, devenind tăcere. Deși, odată cu dobândirea unei anumite maturități scriitoricești, autoarea adoptă o poziție a dezinhibării, interiorul deschizându-se tot mai mult și devenind exterior, discursul inițial se golește de orice formă a expresivității stilistice, transformându-se într-o scriitură a demetaforizării. Primele volume stau sub semnul metaforei, ultimele sub semnul absenței acesteia. De altfel, încă de la început, metafora vieții se confundă în permanență cu metafora morții, acest permanent joc al contrariilor, nefăcând altceva
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
este înlocuită, în a doua parte a creațiilor sale, cu un interesant amestec de expresionism, diferit, însă, de cel al extazului, aproape diametral opus. "Cele mai recente poeme ale Ilenei Mălăncioiu cuprind secvențe halucinante, dintr-un ritual funerar. Cu aceeași expresivitate cu care se compunea, prin postarea și modelarea propriei ființe, reprezentări ale violenței vieții, poeta interpretează acum scene din comedia macabră a extincției"181 : "Azi nu mai scriu versuri, nu mai visez,/ Nu mai tremur, nu mai plâng, nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Minerva", 1986. Micu, Dumitru, Limbaje lirice contemporane, București, Editura Minerva, 1988. Micu, Dumitru, Istoria literaturii române de la creația populară la postmodernism, București, Editura Saeculum I. O., 2000. Miller, J. Hillis, Etica lecturii, București, Editura Art, 2007. Munteanu, Ștefan, Stil și expresivitate poetică, București, Editura Științifică, 1972. Munteanu, Ștefan, Introducere în stilistica operei literare, Timișoara, Editura de Vest, 1995. Munteanu, Ștefan, Studii de lingvistică și stilistică, Pitești, Editura Pygmalion, 1997. Munteanu, Ștefan, Lingvistică și stilistică, Timișoara, Editura Universității de Vest, 2005. Nedelcu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
text" e, în lectura Autoarei, marcajul imperativ semnalând autoritatea incontestabilă a mărturiei contemporane: " Ce sosiră asupra noastră cumplite acestea vremi de acmu, de nu stăm de scrisori, ce de griji și suspinuri". În tratarea literarității, există o referire fugitivă la "expresivitatea involuntară", ce ridica intenția la rangul standardului fix de evaluare a literaturii vechi. Formula era restrictivă cu păcat, spun și azi, întrucât cel ce-o lansase părea să fi uitat explicitele declarații de efort și intenție precum " Nu să poftescu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ambiguă, dar totuși implicată și conștientă. Aceste caracteristici ale includerii și interpretării trecutului în postmodernism sunt foarte ușor de desprins și din exponatele artei postmoderne, care recuperează din plin tradiția, transformând trecutul, dintr-un spațiu sobru, muzeal, depozitar al formelor expresivității elitiste, într-unul al dialogului ironic și paradoxal. După cum a subliniat Harold Rosenberg, picturile contemporane realizează un act creator dublat de un act critic, revizitarea trecutului cel puțin a celui recent fiind încorporată într-un comentariu asupra istoriei artei. În
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nume. Baudry, pe de altă parte, dezvoltă un nou concept pornind de la situația autorului, cel de scriitură a-cauzală, "caracterizată mai întîi prin dispariția unui semnificat care i-ar fi în același timp origine (autorul cauză) și scop (adevărul, legea, expresivitatea)"298. Această scriitură nu mai este un instrument al reprezentării exteriorității și nu se mai referă, chiar și atunci când utilizează persoanele, decât la alte texte. Ea și-ar găsi originea simbolică în întrebuințarea pseudonimului ca început al diminuării auctorității. Barthes
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
soartă, la slugărnicia față de consoarta detestată dar mai puternică. De altfel, într-un moment de luciditate, Clejan recunoaște că, fără incitarea otrăvită a acetei gloate invidioase, viața lui s-ar fi redresat de la sine. Trist este, și acest lucru diminuează expresivitatea artistică, faptul că niciunde nu se observă superioritatea de caracter a eroului, ce ar trebui să-l detașeze de mediul meschin cu care fraternizează. Deși (suspect de) atent la respectul ce i se cuvine din partea celorlalți, Clejan nu este cu
Succesiunea măștilor by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/8651_a_9976]
-
fenomenologică, materia epic-descriptivă împrumută ceva din tușele distopice în care se înfățișează istoria, astfel încât naratorul alunecă, de cel puțin două ori, în evocări vii ale apocalipticului, respectiv cruzimii. În definitiv, este perfect plauzibil ca intuiția lui Eugen Negrici, legată de "expresivitatea involuntară"69 și de transformarea ineluctabilă a unui text conceput inițial ca document non-artistic într-unul cu valențe beletristice, să funcționeze și în acest caz. Oricum ar sta lucrurile, aparent slab ofertantul, din punct de vedere beletristic, Letopiseț costinian ne
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
rândul lor, cu simptome de paralizie fizică. În această scenă, se găsește unul dintre cele mai pure, mai convingătoare și mai memorabile tablouri ale terorii din literatura autohtonă, care merită să fie citat integral fie și numai din rațiuni de expresivitate: "Hangiul deschise gura mare să spună ceva, dar gura făsă să scoată un sunet nu se mai putu închide; ochii clipiră de câteva ori foarte iute și apoi rămaseră mari privind țintă, peste înfățișarea aceea, în depărtări neînchipuite; mânile voiră
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Emilia Șt. Delavrancea. Cluj-Napoca: Ed. Dacia, 1975. Mille, C. "Barbu Ștefănescu Delavrancea". Delavrancea. Ediție îngrijită, prefață, tabel cronologic și bibliografie de Al. Săndulescu. București: Ed. Eminescu, 1975. 33-36. Negoițescu, I. Istoria literaturii române (1800-1945). Cluj-Napoca: Ed. Dacia, 2002. Negrici, Eugen. Expresivitatea involuntară. București: Ed. Cartea Românească, 1977. Narațiunea în cronicile lui Grigore Ureche și Miron Costin. București: Ed. Du Style, 1998. Negruzzi, Constantin. Opere. 3 vol. Ediție critică, studiu introductiv, note și variante de Liviu Leonte. București: Ed. Minerva, 1974-1986. Niculescu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de opera singulară a lui Gustave Moreau. Maria Bengesco se ocupă de muzeul Gustave Moreau după un an de la deschidere, observând în creația artistului "comuniunea perpetuă cu miturile unei istorii, atracția manifestă pentru poezia simbolică a Bibliei" și arătând că expresivitatea culorii este "partea originală" a talentului său, iar "măreția morală" țelul suprem al aspirațiilor sale"38. Gustave Moreau este considerat ca unul dintre părinții fondatori ai simbolismului, socotit decadent sau simbolist avant la lettre, recuperat ulterior ca precursor al suprarealismului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
armura pe care o poartă regele este rezultatul imaginației pictorului. "Rezultatul este un lucru extraordinar -, un ciudat, organic, proto-art nouveau [...]92. Tabloul lui Burne-Jones se refuză unei demers pedagogic, unei moralități, pictorul preferând chipurile litificate, aproape inexpresive, sau a căror expresivitate este redusă la minim. Toate aceste chipuri au în comun o enigmatică tristețe colorată de reflexivitate, de meditație, de un rapel către propria interioritate, refuzând orice contingență. Pictorul afirma tranșant: "Din momentul în care le dai ceea ce oamenii numesc expresie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
personaje. Montajul simbolist rezidă și din înghețarea acțiunii în vederea emblematizării ei, caracterul postural paradigmatic fiind și mai bine scos în evidență cu al treilea panou. Trei personaje reunite la marginea unui pârâu reclamă ca numitor comun în diferite grade de expresivitate, o atitudine contemplativă, care are în vedere, așa cum sugerează Marian Popescu, trei vârste ale umanității: tinerețea, maturitatea și senectutea. Influența Art Nouveau-ului se remarcă în fluiditatea veșmintelor care, dincolo de simbolistica culorilor, roșu, albastru, alb, cu sugestiile simbolice pe care le
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pus pe seama combativității artistului, descifrată în cheia unei sensibilități afine la Paciurea, pe care criticul îl vede ulterior absorbit de himerele sale. Portretul acesta revoluționar reprezintă o altă dimensiune a operei lui Eminescu, cea a articolelor sale politice, de o expresivitate virulentă, a filipicelor, atât cele din publicistică, cât și cele care trec pragul poeziei, mai ales în ciclul Scrisorilor. Criticul interpretează sculptura lui Paciurea sub semnul unui vitalism constructiv, desolidarizându-l pe poet de pesimismul de esență schopenhaueriană atribuit personalității
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mort prematur la vârsta de 29 de ani, portret expus la expoziția Tinerimii artistice din 1914. Trăsăturile artistului sunt puternic reliefate, fruntea surplombează o privire scrutătoare, un titanism al compoziției care nu derivă din dimensiunile, ci din forța imprimată de expresivitatea chipului conlucrează cu sugestia melancolică, cu un tragism ineluctabil, aliaj care conferă nota simbolistă. Fritz Storck realizează câteva sculpturi ale unor figuri emblematice pentru istoria culturii europene, asociate geniului. Este vorba despre Johan Wolfgang Goethe (ronde-bosse în bronz, 65 x
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decăderii" lui Luchian sub raportul eului social și nu al eului profund, pentru că începând cu 1901 viața pictorului ia o turnură descendentă, scandată de agravarea bolii sale. Personajul monden se resoarbe pentru a face loc unui artist de o intensă expresivitate, eul social cedează pas cu pas locul eului profund. Punctul de inflexiune îl constituie maladia care se declanșează la 33 de ani și care-l va ucide la vârsta de 47 de ani, după o lungă agonie. Decadența are aici
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
generație de sculptori, "terorizată de vedenii convulsionate", sub semnul unei paternități rodiniene într-o expresie epigonică. Tzigara-Samurcaș remarca reducerea dimensiunilor artei statuare ca trăsătură generală, fapt care-și găsea un sens aparte pentru sculptura simbolistă recuperabilă, mai degrabă, pe portativul expresivității și modelajului decât pe cel al monumentalității: "Sculptura nouă, mlădiindu-se după noile cerințe generale ale artei moderne, s-a redus ca proporție, tocmai pentru a putea mai lesne pătrunde în orice casă și a nu fi înșirată numai în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
spre modernitate îi desparte substanțial. Așa cum remarca avenit Adriana Șotropa, copilăria este o temă predilectă la Brâncuși, fiind abandonată de Paciurea, care adoptă o direcție mai pronunțat simbolistă, deși un punct de intersecție există acolo unde ambii sculptori compun o expresivitate generată mai degrabă de suferință, în Supliciul (1907) la Brâncuși sau Christ încoronat cu spini (1907-1908) la Paciurea. Jean Jacquet remarca în cazul lui Paciurea că "în opera lui e mai multă literatură"328, cum am văzut, literaturitatea constituind și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]