1,998 matches
-
comandant al Corpului de Gardieni Publici (din 08.06.1946); transferat la Regimentul de Securitate București (din 01.02.1949). Arestat de autoritățile comuniste la 12.08.1948, a fost acuzat că în calitate de "inspector de jandarmi la Chișinău a dispus exterminarea evreilor și a 20 de parașutiști și 5 cetățeni sovietici", judecat și condamnat în 1950 la 8 ani temniță grea. A trecut prin închisorile Pitești, Jilava, Văcărești, fiind eliberat la 15.10.1955. Este din nou arestat la 06.02
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
Infanterie (22.06.1944-20.01.1945); trecut din oficiu în rezervă la 29.03.1945. Arestat în perioada 09.11.1944-09.06.1945, a fost acuzat de Tribunalul Poporului că "a inițiat înființarea ghetoului din Slobodca, Odessa, în scop de exterminare a evreilor", fiind achitat la 26.11.1945. Maior magistrat (din 16.10.1935); locotenent-colonel magistrat (din 10.05.1941); colonel magistrat (din 22.06.1944). 714 Titus Bărdescu (1894-1959), magistrat militar de carieră și avocat român, licențiat în Drept
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
Jandarmi Tiraspol (1941-1943); comandant al Inspectoratului de Jandarmi Cernăuți (1943); comandant al Inspectoratului de Jandarmi Suceava (1944). Arestat preventiv de autoritățile comuniste în 1949, sub învinuirea că "a săvârșit crime de război prin aceia că în repetate rânduri a ordonat exterminarea populației civile". A trecut prin închisorile Jilava și Văcărești, fiind eliberat la 02.10.1954. Căpitan (din 01.04.1920); maior (din 01.10.1929); locotenent-colonel (din 27.02.1939). 783 Vezi documentul nr. 167. 784 Generalul Nicolae Dăscălescu. 785
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
toți un neam și odată discălecați suntŭ" (p. 9). Tot Miron Costin este întâiul formulator al tezei- contrafort a doctrinei originii pur latine a românității sub forma tezei risipirii dacilor (pe care cărturarii Școlii Ardelene o vor radicaliza în teza exterminării). "Și așa au purces [...] totŭ neamul dachilor în răsipă de pe acéste țări. Câtă țară au și rămas pre loc, prostime, țărani, toată o au scos-o Traian de pe acéste locuri" (Costin, 1965, p. 31). În Țara Românească, stolnicul Constantin Cantacuzino
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
acest demers imaginativ nu trebuie asimilat noțiunilor de ficțiune sau invenție, ci mai degrabă trebuie înțeles ca o forțare imaginativă a unor descoperiri istorice. În această cheie pot fi înțelese atât excesele latiniste ale Școlii Ardelene (romanitatea pură a românilor, exterminarea totală a dacilor), cât și replica dacistă (în cea mai autohtonistă formulă aceasta regăsindu-se în fanteziile pelasgice ale lui Nicolae Densusianu). Deși extreme, ambele poziții își au originea în constatări factuale suportate de investigații arheologice și lingvistice. Conștiința istorică
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în persoana lui Traian, care din simplu "colonizator" va fi elevat în conștiința istorică la rangul de părinte fondator al civilizației românești. Fundamentală în ideea originii pur latine a românilor (care constituie pecetea distinctivă a istoriografiei Școlii Ardelene) este teza exterminării totale a dacilor în urma războiului de cucerire câștigat de imperatorul Traian în anul 106 e.n. Micu o afirmă tranșant, nelăsând nicio șansă de supraviețuire dacilor: după cucerirea Sarmisegetuzei de către Traian, "acesta au fost sfârșitul lui Decheval și a ghetelor, că
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cucerirea Sarmisegetuzei de către Traian, "acesta au fost sfârșitul lui Decheval și a ghetelor, că așea să chema lăcuitorii Dachiei cei de atunci. În locul acestora am urmat noi, romanii (sic!)" (Micu, 1995, p. 35). Pentru a nu lăsa niciun dubiu, concluzia exterminării totale a dacilor este reiterată imediat: După ce romanii au supus șie toată Dachiia și pre ghete, lăcuitorii Dachiei, i-au sterpit", teritoriul cucerit rămând astfel o "țară pustiită" (p. 36). Teza exterminării dacilor va deveni marca înregistrată a Școlii Ardelene
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
35). Pentru a nu lăsa niciun dubiu, concluzia exterminării totale a dacilor este reiterată imediat: După ce romanii au supus șie toată Dachiia și pre ghete, lăcuitorii Dachiei, i-au sterpit", teritoriul cucerit rămând astfel o "țară pustiită" (p. 36). Teza exterminării dacilor va deveni marca înregistrată a Școlii Ardelene prin opera polemică a lui Petru Maior, Istoria pentru începutul Românilor în Dachia. Căderea Sarmisegetuzei nu a potolit setea de răzbunare a romanilor, care au continuat să îi vâneze pe învinșii lor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
răzbunare a romanilor, care au continuat să îi vâneze pe învinșii lor vrăjmași, "ca cu totul să concenească și să șteargă de pre fața pămîntului sămînța dăcească" (Maior, 1990, p. 14). Concluzia logică pe care o desprinde Maior din premisa exterminării dacilor este că "Dachia cu prilejul răsboiului Romanilor se deșertă cu totul de lăcuitori" (p. 14). Bărbații "ei în ei se omorîră", iar cei care nu se "fermecară" (otrăviră) după modelul rigăi lor Decebal, "cu mueri și cu prunci cu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
nu se "fermecară" (otrăviră) după modelul rigăi lor Decebal, "cu mueri și cu prunci cu tot au fugit" (p. 15). Trebuie menționată în acest context și opinia separată emisă de Ion Budai-Deleanu în De Originibus Populorum Transylvaniae în răspărul tezei exterminării dacilor: "De altfel, dacii, care au rămas după acest război, în parte s-au supus, iar în parte au ales de bunăvoie exilul în locul sclaviei și s-au împrăștiat în regiunile învecinate" (Budai-Deleanu, 1991, p. 84). Totuși, această continuitate etnică
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în acest moment (1837) concepția lui Kogălniceanu continuă să împărtășească o serie de note comune cu consensul istoriografic stabilit de cărturarii ardeleni. Spre exemplu, în ciuda faptului că îi pozitivează pe daci, zugrăvindu-le un portret colectiv demn, Kogălniceanu reproduce teza exterminării totale a dacilor. După ce a răpus Sarmisegetuza, Traian și-a continuat expedițiile cu o armată de 300.000 de soldați, înaintând până dincolo de Siret, Prut, Nistru și Nipru, ajungând până la Bug și Don, cu scopul de a "subjuga sau ucide
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
1835, p. xviii). Diferențele față de paradigma fixată de Școala Ardeleană, care era străină de ideea unificării politice a românimii, sunt marcante. Pe de altă parte, Aaron păstrează liniile de forță ale ideilor cărturarilor ardeleni referitoare la romanitatea pură, originea nobilă, exterminarea dacilor și continuitatea romană la Nord de Dunăre. De asemenea, Aaron preia de la dascălii săi ardeleni ideea istoriei ca instrument de luptă politică, pe care îl transformă într-un catalizator al conștiinței naționale. Istoria patriei este conceptualizată într-o triplă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
aureliană, unitatea etnică a tuturor românilor, precum și unitatea geografică a spațiului românesc, toate acestea sunt înmănunchiate într-o singură frază care sintetizează, de fapt, chintesența paradigmei istoriografice a Școlii Ardelene. Ideea originii pur latine este justificată și fortificată prin teza exterminării dacilor, prin care aceștia sunt excluși din patrimoniul genetic al românilor, singura lor moștenire fiind cea legată de teritoriu. Și în această materie există un consens total: "Romanii [...] au stricat tot ce a găsit Dacic, spre a introduce Romanismul" (Aaron
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
prin osebite provincii ale Italiei" (Albineț, 1845, p. VI). În acest chip, prin "stârpirea Dacilor învinși de Augustul Traean", Dacia rămâne "deșertată de lăcuitori" (Albineț, 1845, pp. XXI, VI). Pentru justificarea măsurilor extreme luate de romani împotriva dacilor, finalizate cu exterminarea acestora, sunt invocate motive psihologice, majoritatea orbitând în jurul dorinței de răzbunare. Albineț, de exemplu, afirmă că Traian nu putu uita cruzimile comise de daci în timpul războiului, această memorie a ororilor fiind cea care l-a determinat să trimită "armie în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
purității și constrângerile de ordin empiric caracterizează înțelegerea originilor în această perioadă. În cele ce urmează, vom urmări tranziția petrecută în discursul didactic aferent celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea, de la latinism pur, prin revizuirea tezei exterminării dacilor, către asumarea și în cele din urmă integrarea parțială a dacilor în fondul genetic al poporului român. Corifeu al Școlii latiniste, A.T. Laurian (1862) [1859] rămâne fidel paradigmei istoriografice a Școlii Ardelene, centrată pe teza exterminării dacilor, a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
revizuirea tezei exterminării dacilor, către asumarea și în cele din urmă integrarea parțială a dacilor în fondul genetic al poporului român. Corifeu al Școlii latiniste, A.T. Laurian (1862) [1859] rămâne fidel paradigmei istoriografice a Școlii Ardelene, centrată pe teza exterminării dacilor, a originii pur romane, a identității romano-române și a provenienței italice a coloniștilor romani. În fapt, în literatura didactică de limbă română din Ardeal, care continuă să trateze Transilvania ca parte integrantă a patriei maghiare, enunțurile forță ale Școlii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Drept dovadă, în manualul de Istoria patrieĭ în legătură cu evenimentele epocale din istoria universală pentru școléle poporale române (patria însemnând, bineînțeles, Ungaria), V. Goldiș (1896) continuă să susțină atât teza explicită aoriginii pur latine a românilor, cât și teza implicită a exterminării dacilor (p. 17). Față de aceasta, o primă torsiune prin care pozițiile clasice ale paradigmei latiniste ale Școlii Ardelene au fost dezarticulate a fost inițiată de I. Heliade Rădulescu (1861) în Prescurtarea sa de istoria românilor. În răspărul atitudinii încetățenite de la
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
indiferență sau condescendență a barbarilor care au fost cuceriți de romani, Heliade Rădulescu își declară deschis admirația față de virtuțile războinice și patima libertății demonstrate de daci. Însă decisivă nu este atât pozitivarea retrospectivă a dacilor, cât mai ales revizuirea tezei exterminării. Deși Traian "Intreprinsse dar un resbel de exterminațiŏ, dupŏ cum mai făcusserŏ Romanii și airea ca la Ierusalem și la Corinthu" (Heliade Rădulescu, 1861, p. 19), este posibil totuși ca o parte a dacilor să fi supraviețuit. "Dacii, dupŏ un
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
au dezvoltat în paralel cu evoluția românilor, formând o para-românitate dacică, a fost continuată de A.D. Xenopol, care a stabilit paradigma daco-romanismului. Fără să abandoneze romanitatea primară a românilor, Xenopol îi asimilează pe daci în acest fond romanic. Desigur, teza exterminării nu mai poate fi menținută în fața probelor incontestabile care atestă supraviețuirea populației autohtone. Totuși, pentru a consolida noua cucerire, "Traian au așezat aicĭ o mulțime de Romanĭ saŭ Latinĭ, luațĭ parte din Italia, parte din alte țĕrĭ ale imperiuluĭ Roman
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
transformată ulterior într-un autentic program cultural al dacismului, a fost examinată minuțios de către O. Babu-Buznea (1979). În stadiu embrionar, dacismul virtual se găsește încă în scrierile Stolnicului Constantin Cantacuzino, singurul din tradiția cronicărească ce nu doar că respinge teza exterminării, susținând în schimb continuitatea dacilor, ci și formulează prima variantă a doctrinei daco-romane a etnogeniei românești. La baza sa stă teza încrucișării celor două popoare combatante în faza postconflictuală a stăpânirii romane (Babu-Buznea, 1979, pp. 25-26). Ideea este reînsuflețită de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
capitaliștii burghezi, pe care "partizanii intrării în acțiune alături de Antantă [îl] flutură în fața opiniei publice în mod demagogic" (Roller, 1952, p. 509). Rostul principal al războiului, după cum s-a pronunțat Lenin, a fost "desbinarea și înșelarea naționalistă a muncitorilor și exterminarea avantgărzii lor" (Roller, 1952, p. 507). Dacă războiul mondial este supus unei convertiri semantice din "război pentru întregirea neamului românesc" în "război imperialist", Unirea din 1918, evenimentul epocal în viziunea naționalistă, nici măcar nu este menționat în manualul de Istoria RPR
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
își are ca moment fondator tocmai prăbușirea celui de-al Treilea Reich, astfel că alături de milionele de tone de moloz rămase în urma bombardamentelor aeriene ale aliaților, noua Republică Federală a moștenit și milioanele de victime produse de aparatul instituțional de exterminare în masă pus în funcțiune de regimul nazist. Odată cu repararea fizică a țării distruse de război s-a dat startul unui proces simultan de reparare morală. Însă, dacă milioanele de tone de moloz au putut fi îndepărtate de pe străzile orașelor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
fi îndepărtate de pe străzile orașelor desfigurate de raidurile aeriene, milioanele de victime umane care au sfârșit executate cu bestialitate de trupele Einsatzgruppen din cadrul Schutzstaffel (SS), sau gazate cu aceeași bestialitate tehnologică și apoi incinerate în crematoriile din rețeaua lagărelor de exterminare, nu au putut fi la fel de ușor eliminate din conștiința publică a societății germane post-naziste. Imediat după sfârșitul războiului, teoretizând din mijlocul ruinelor, Karl Jaspers (2000) [1947] a pus în discuție dificila chestiune a "vinovăție germane" pentru Război și Holocaust, distingând
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]