6,056 matches
-
din taxi. Îmi pare rău c-a durat atîta. — Nici o problemă, spune Jack. Arată foarte bine ! Îi Întind banii taximetristului și trebuie să recunosc că sînt destul de Încîntată de ideea că am venit aici. Restaurantul lui Antonio arată absolut nemaipomenit ! Fațada verde familiară e decorată cu lumini feerice, de acoperișul terasei sînt agățate baloane, și dinspre ușa deschisă se revarsă muzică și rîsete. Mi se pare chiar că aud pe cineva care cîntă. — De obicei nu e chiar atît de multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
i spună lui Rosamund: - Nu‑mi mai face mutrele astea de domnișoară de pension Învelită În șervețele de mătase dantelată! Doar te‑am văzut șterpelind ciocolatele alea la „Lucas‑Carton”. Adevărul este că‑l Încântau delictele minore și nonconformismele. Sub fațada preferințelor lui, Încolțeau Întotdeauna idei. De astă dată ideea era că o purtare uniform adecvată e un semn rău. Mai mult, Ravelstein Însuși avea o slăbiciune pentru bunătăți - pe care le numea friandise. Când se Întorcea acasă de la universitate, obișnuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cum răspundeam la școală la citirea catalogului - sau ab est, cum răspundeam În cor când un loc În bancă era liber. Orașul Înfățișa mile Întregi de goliciune a toamnei târzii - Împietrirea Înghețată a pământului, pustiul bulevardelor ramificate, aspectul golaș al fațadelor zugrăvite, verdele veșted al parcurilor - clima temperată cu anotimpurile ei luând‑o la vale. Iarna Înstăpânindu‑se lent. Când a sunat din nou telefonul, am răspuns eu; aveam de gând să‑l feresc pe Abe de solicitanți. Dar pe fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
noțiunile ei originale despre felul de a merge, de a vorbi, de a ridica din umeri, de a zâmbi. Cunoștințele noastre americane o considerau Întruchiparea grației și eleganței europene. Și Rosamund gândea la fel. I‑am explicat că sub această fațadă se ascundea un soi de atrăgătoare stângăcie. Dar prestigiul ei, reputația de care se bucura În ramura ei de fizică, salariul gras cu care era plătită, inimitabila ei vrajă amețitoare constituiau prea multe atuuri pentru ca vreo femeie să cuteze a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
acum. Mai târziu am s‑o fac și eu. Ne vom deștepta Împreună În secolul douăzeci și doi. Reflexii cenușii și luciul plăcilor de marmură erau menite să te convingă de perena stabilitate a dolarului. Dar marmura era totodată și fațada unui depozit de păstrare la rece - sau a unei cripte. Curată nebunie. Trupul tău va fi depozitat, Împreună cu trupurile altor investitori, dincolo de fațada de marmură. O să zaci Într‑un laborator vegheat de niște preoți‑tehnicieni care te vor asista, generație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de marmură erau menite să te convingă de perena stabilitate a dolarului. Dar marmura era totodată și fațada unui depozit de păstrare la rece - sau a unei cripte. Curată nebunie. Trupul tău va fi depozitat, Împreună cu trupurile altor investitori, dincolo de fațada de marmură. O să zaci Într‑un laborator vegheat de niște preoți‑tehnicieni care te vor asista, generație după generație, reglând temperatura, umiditatea, și Înregistrându‑ți condiția pe fișe. - O să revii la viață, m‑a asigurat Vela. Imaginează‑ți dobânda compusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
se ridică, se repede spre CĂLĂTOR, se răzgândește, se învârte în jurul scenei, își frământă mâinile; HAMALUL sare din cărucior, își șterge hainele de praf, se apropie de CĂLĂTOR; CASIERUL rămâne înmărmurit, se ridică respectuos de pe bancă; la una din ferestrele fațadei care sugerează clădirea gării apare capul IOANEI, pentru câteva secunde.) HAMALUL (Surescitat, prinzându-l de piept pe CĂLĂTOR.): Cum ați spus? Călător prin ploaie? Sunteți călător prin ploaie? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Geme ușor, cu fața acoperită de mâini.): Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mă captureze. Aveam la mine un pistol, un Luger pentru gloanțe calibru 22 aparținând unui băiat din Garda de Fier. Nu-l aveam în buzunar, ci la vedere, încărcat și cu trăgaciul ridicat, gata de tras. Am cercetat cu privirea fațada prăvăliei, fără să mă arăt. Fațada era cufundată în întuneric. Și după aceea am început să mă apropii de spatele clădirii, parcurgând în goană din aproape în aproape distanțele scurte dintre pâlcurile de containere cu gunoi. Oricine ar fi încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
pistol, un Luger pentru gloanțe calibru 22 aparținând unui băiat din Garda de Fier. Nu-l aveam în buzunar, ci la vedere, încărcat și cu trăgaciul ridicat, gata de tras. Am cercetat cu privirea fațada prăvăliei, fără să mă arăt. Fațada era cufundată în întuneric. Și după aceea am început să mă apropii de spatele clădirii, parcurgând în goană din aproape în aproape distanțele scurte dintre pâlcurile de containere cu gunoi. Oricine ar fi încercat să sară la mine, să sară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
e omul pe care nu-l observi și pe care doar întâmplarea ți-l descoperă ca sfânt. Omul e cu sfințenia lui, are cancer și nu zice nimic, continuă să zâmbească, mă rog, chestii din astea. Sfântul oribil e personificarea fațadei, a mierii în care a fost pusă o bombă de zahăr, e omul care radiază extazul și te copleșește, ca o pătură de lână în toiul verii. Vorbește delicat și atent, nu care cumva să-ți rănească timpanele, clipește încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
acum închis. Auzisem că sala de popice de lângă folosea o parte din incinta cinematografului pentru a se extinde. Nu înțelegeam nici să mă pici cu ceară de ce proprietarii cinematografele le închideau, după care nu mai făceau nimic cu ele; rămâneau fațadele, care te zgândăreau când treceai pe lângă Scala, Plaza sau chiar pe lângă Parkway, acum un multiplex, cu tot felul de amintiri din nopți târzii revărsându-se pe trotuarele cartierului Camden, cu inima bătându-ți de emoția filmului, nopți în care căutai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
am coborât câteva trepte îmbrăcate în pluș roșu, cu balustradă aurie, și am ieșit pe ușa de trecere de la capăt într-un culoar cu pereții de piatră, luminat de becuri simple așezate la înălțime. Șocul diferenței dintre spatele scenei și fațadă era la fel de puternic ca întotdeauna. Am trecut pe lângă asistenta directorului de scenă care era la post în culise și care nu avea astâmpăr, asemenea unui leu în cușcă, trăgând cu mișcări scurte și nervoase de cortină; când mă apropiai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
toți. Bănuiesc că de vină era contrastul dintre adresa din Chiswick de unde mă luase și destinația din Holloway, ca să nu mai zic de rochia mea elegantă și etola din blană falsă. De obicei, ținuta mea era suficient de neglijentă încât fațada din beton monotonă, fără ferestre, a studioului să pară cel puțin un acoperiș plauzibil deasupra capului cuiva care arăta ca mine, oricât de profund neprimitor ar fi fost ca locuință. La început, șoferul m-a întrebat, cu o expresie șireată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
automobiliști nervoși făceau să răsune claxoanele știind că eforturile lor vor fi zadarnice. Nori de fum negru se înălțau de la tobele de eșapament ale autobuzelor și un miros greu de benzină de proastă calitate plutea deasupra orașului, lipindu-se de fațadele edificiilor, de reclamele luminoase, de panourile mari de afișaj și de geamurile ferestrelor. Un kilometru în linie dreaptă îl despărțea de Piața Armelor și de Palatul Congresului, dar cupola acestuia de abia se distingea în spatele perdelei de particule în suspensie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
că suferă de insomnie cronică. Sau este bolnav. Sau are atâtea griji, că nu poate adormi. Toate aceste clădiri trebuie că sunt pline de oameni cu griji, cu teama că răsare soarele, că începe o nouă zi.“ Privi cu atenție fațada cenușie a unui bloc mare de locuințe cu ferestre mici și balcoane minuscule. Acolo, trebuie că se înghesuiau peste o mie de familii, suportându-și unii altora țipete, mirosuri și proastă dispoziție, și multe dintre ele vor trăi cu permanenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
buzunarul de la piept și o așeză peste fața tânărului. — Acoperă-i fața. A murit tânăr, murmură Brunetti. — Cum? Brunetti ridică din umeri. — Nimic. Ceva ce-a spus Paola. Își luă privirea de la fața tânărului și studie preț de câteva clipe fațada bazilicii și se lăsă calmat de simetria ei. — Când Îmi poți spune ceva exact, Ettore? Rizzardi aruncă o privire scurtă la ceasul de mână. Dacă-l pot duce băieții tăi la cimitir acum, mă pot ocupa de el mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și unul dintre ei păși În spate din șir și veni la el lângă cadavru. — Adu doi oameni de-ai tăi și duceți-l la șalupă, apoi duceți-l la cimitir. În timp ce se Întâmplau acestea, Brunetti se Întoarse să cerceteze fațada bazilicii, lăsându-și ochii să plutească În sus și-n jurul turlelor ei amețitoare. Își mută privirea de cealaltă parte a campo-ului la statuia lui Colleoni, probabil un martor la crimă. Vianello veni lângă el. — L-am trimis la cimitir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
psihiatric pentru familia victimei. În loc să se așeze la masa de lucru, Brunetti vârî mâna În unul dintre sertarele laterale și scoase un aparat electric de ras. Cât se bărbieri, stătu În picioare la fereastră și se uită În gol la fațada bisericii San Lorenzo, Încă acoperită, așa cum era de cinci ani, de schelele În spatele cărora se spunea că are loc o amplă lucrare de restaurare. Nu avea nici o dovadă că asta s-ar Întâmpla, căci nu se schimbase nimic În atâția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
dintre care nici una nu-i spuse nimic lui Brunetti, și opri curând În fața unei alte clădiri joase de ciment. Brunetti se uită afară pe geamul portierei din spate și văzu că erau opriți pe diagonală În fața unghiului drept făcut de fațadele a două magazine. Deasupra unei uși de sticlă, văzu scris „Food Mall“. Nu asta le fac leii prăzii lor? Cealaltă firmă spunea: „Baskin Robbins“. Câtuși de puțin optimist, Brunetti Întrebă: — Cafea? Șoferul Înclină din cap spre a doua ușă, evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Își așeză servieta pe scaunul de lângă el, propti clapeta deschisă și vârî mâna În buzunarul interior, scoțând una dintre pungi. Cu băgare de seamă, atingându-i numai colțurile, o desfăcu. Întorcându-se pe-o parte pentru a examina mai bine fațada Muzeului de Istorie Naturală, Își vârî mâna sub balustradă și goli pudra albă În apele canalului. Strecură punga goală În servietă și repetă procedeul cu a doua. În timpul epocii de aur a Celei mai Liniștite Republici, dogele obișnuia să execute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Înapoi spre apartamentul său. Deși cei mai mulți dintre oameni mergeau la gară sau la depoul de autobuze Piazzale Roma cu barca, câțiva trecură pe lângă el, chiar și la ora aceea. De obicei, În timp ce mergea pe jos, se uita În trecere la fațadele clădirilor, sus la ferestrele lor, de-a lungul străzilor Înguste, Întotdeauna atent la ceva ce poate că nu observase Înainte. Asemenea multor concitadini de-ai săi, Brunetti nu se sătura niciodată să studieze orașul, din când În când bucurându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
-n ziare, aurul ce acoperea aripile Îngerului din vârful clopotniței bisericii San Marco scăpăra În bătaia soarelui, Îmbăind tot orașul În binecuvântarea lui scânteietoare. 16 Luni dimineață, intră În birou la ora sa normală și stătu locului, uitându-se la fațada bisericii San Lorenzo preț de mai bine de o oră. În tot acest timp, nu văzu nici un semn de mișcare sau activitate, nici pe schele, nici pe acoperiș, care era acoperit cu șiruri ordonate de lespezi din teracotă. Auzi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
brusc seama că prietenul imaginar nu mai era acolo să servească drept tampon Între el și forțele autorității, băiatul se opri și se uită prin Încăpere, dar prietenul dispăruse; nu rămăsese nici urmă de el. — Știți pasarela aia care străbate fațada de la Arsenale? Întrebă băiatul. Atât Brunetti, cât și Vianello clătinară din cap. Lungă de cel puțin jumătate de kilometri, pasarela de ciment suspendată ducea de la calele de lansare dinăuntrul lui Arsenale către stația de vaporetto Celestia, trecând cam la doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Alice, Jake a zâmbit. —Dar apoi, a adăugat el strângând-o ușor de talie, o văd pe mama primului meu copil și totul e din nou minunat. În timp ce se plimbau prin Greenwich Village, Jake devenise mult mai puțin liric în legătură cu fațadele caselor istorice și a ambianței speciale și i-a vorbit despre revista lui ecologistă, La Gunoi!. Alice l-a ascultat, pe jumătate admirativ, pe jumătate înfricoșată pe măsură ce Jake sublinia care va fi soarta planetei dacă oamenii nu se apucau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o rezistență dură - ar fi continuat să-și închipuie că internetul e un soi de plasă de prins pești. Cu toate astea, Hugo nu primise nici un fel de premiu pentru că-i atrăsese atenția în problema asta. Acum, uitându-se la fațada casei, Hugo a fost, pentru prima dată, de acord cu șeful lui. Părea absurd de simplu de vândut. Casele aflate la capăt de stradă erau întotdeauna căutate, iar asta mai avea și alte avantaje. Cel mai important fiind arhitectura tradițională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]