2,704 matches
-
așează "menatalist", să spunem între cele două Tropice ..., investigînd un expatriat de acum stabil și echilibrat la mijloc de drum, "expatriat" ce a depășit, deopotrivă, resentimentele abandonului civilizației materne și șocul cultural al integrării în universul de adopție. Primăvara... descrie "fantasmele" celui care își trăiește propria libertate ca pe un "delir" din vechile rituri dionisiace de inițiere. Franța nu are constrîngeri pentru Miller, toate îi sînt accesibile, supunîndu-i-se ca sub magia unui act sacerdotal. Bineînțeles că o astfel de lume ideală
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Hall 125 Ce este un autor? 132 Liberalul radical. Un prototip 139 Triunghiuri amoroase 144 Puțină istorie englezească 151 O Americă a suburbiilor 157 Un (anti)erou american 163 Ragtime muzica ficțiunii 170 Lungul drum al nopții către zi 176 Fantasmele unui expatriat 182 Une génération perdue 187 Învățăturile unui curs american sau cum am descoperit un mare scriitor 192 Literatura "texistenței" 199 Istorii secrete. De la Procopiu din Cezareea la Donna din Mississippi 205 Postmodernismul american: generația următoare 212 Misterele suburbiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
transcend utilul și, astfel, servesc ca invitație neoromantică la desprinderea de real. Obiectul imaginat de Blecher desemnează posibilitatea ca toate lucrurile din lume să aibă un sens vizibil, aflat la îndemână, expulzând astfel absurdul, nonsensul din lume și creând o fantasmă a semnificației absolute. Un obiect acoperit cu un scris minuscul care îl explică integral nu mai are nevoie, pentru a fi înțeles, decât de o lupă puternică. Desigur, reveria asupra unui alt mod de a "înțelege" semnificația unui tablou, parcurgându
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cap nu va deveni în viața mea centrul tuturor preocupărilor, înlocuindu-le pe toate, pe rând, încât la urmă să rămân numai cu întunericul și cu dânsul. Viața căpăta parcă atunci un sens precis, adevărat" (p. 209). Este limpede că fantasma reprezintă un rezumat al lumii imaginare a eroului care, în timpul delirului, intră în expansiune, ocupând tot câmpul atenției bolnavului. Iar dacă acest concentrat al universului este acoperit de scris, nu ne rămâne decât să conchidem că avem de-a face
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
întîmplător și fragil al Imperiului țarilor din toamna lui 1917..."; Ceea ce l-a adus la putere pe Hitler, el, plecat de jos, un atît de improbabil cancelar, a fost nu atît un program economic capitalist, ci faptul că a incarnat fantasmele germane de după Primul Război"; Succesul ideologic inițial al bolșevismului în Europa nu e mai puțin misterios decît răspîn-direa ideilor fasciste în aceeași epocă". Cu toate acestea, există cel puțin la fel de multe expresii cu rezonanță deterministă ("context", "necesitate", "origine", "logică", "înscris
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
că automobilul este adesea un instrument pentru afirmarea de sine mai ales pentru bărbați. Berlinele luxoase, coupé sport sau - cum e la modă mai nou - impozantele vehicule 4X4 sunt asociate uneori, în mod explicit, în reclame cu seducția sau cu fantasma de dominare masculină. Astfel, un clip publicitar pentru marca Volvo arăta, în 2007, un bărbat la volanul mașinii sale adoptând atitudini virile și purtând ochelari de soare și haină de piele. La sfârșitul reclamei apărea următoarea frază: „Cu ea am
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
ideea că asta își dorea. Fenomenul înșelător se numește alegerea oarbă sau tendința alegerii. Acesta arată o extraordinară capacitate a ființei umane: a nu sesiza diferența dintre așteptare și realitate. Autorii acestui studiu vorbesc și de confabulație: confabulația este o fantasmă care a înlocuit inconștient un fapt din memorie. Confabulația poate fi fondată parțial pe un fapt sau poate fi doar produsul imaginației. În cazul de față, participanții cad pradă unei confabulații, inventând calități tinerei femei, pe care nu prea au
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
în poziția sa deplasată, decalată și de a-i rearticula relația cu practica discursivă, îndeosebi, în cazul discutat aici, cu practica scriiturii. Identificarea cu un anumit spațiu lingvistic, cu un anume spațiu pur și simplu, reprezintă ceea ce Freud numea o "fantasmă de încorporare", care, însă, nu ajunge niciodată la o fuziune totală. După spusele reputatului sociolog Stuart Hall, identificarea este "un proces de articulare, o sutură, o supradeterminare și nu o subsumare. Întotdeauna e "prea mult" sau "prea puțin" ; e o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
este o femeie "juridică", locuită de Lege și care nu-și recunoaște dreptul de a abandona soț și copii pentru un sentiment atît de special ca iubirea. Și totuși, i se dăruie cu toate frenezia unei femei cerebrale, cu toate fantasmele unei intelectuale și cu toate naivitățile unei romantice incurabile, acceptînd chiar să facă un al treilea copil, cu Gabriel (dar numai la Sevilla, cu cartea cult a lui Cervantes în mînă, ca să fie sigură că va produce un mare scriitor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
său, care fusese îndrăgostit nebunește de Nola, Marcus își abandonează orice altă preocupare pentru a-și desfășura propria anchetă în New Hampshire și a-l salva pe Harry. Ceea ce se dovedește a fi deosebit de complicat, căci zonele de umbră și fantasmele înșelătoare se acumulează pe măsură ce avansăm în acest thriller palpitant, magistral construit pe scheletul Americii contemporane, cu toate strîmbătățile și deficiențele sale. O Americă cu mii de chipuri, în care un destin poate fi frînt în cîteva secunde ceea ce i se
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
figura pitorească a domnului de Fontenaille, un alb bătrîn care locuiește în apropierea pensionatului și care se simte încredințat cu o misiune divină, aceea de a regăsi "memoria pierdută" a poporului Tutsi. Frustrările și neîmplinirile propriei vieți se proiectează în fantasme rocambolești și în tentativa de a trasa o legătură istorică între această etnie și Egiptul faraonilor negri, nobilă întreprindere care îl conduce la schițarea portretelor liceenelor tutsi, ale căror trăsături i le amintesc pe cele ale zeiței Isis! Deci, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Alegoria e transparentă prăbușirea lumii vechi și instaurarea unei incertitudini structurale, ce nu avea cum să devină Cartea vreunei noi religii. Și totuși, analizat de gînditori precum Sartre, Blanchot sau Deleuze, poemul s-a impus repede ca operă cheie și fantasmă ezoterică. Toată lumea a început să caute codurile ascunse, mai ales că notele pregătitoare ale Cărții dezvăluiau un creator pasionat de numerologie, organizîndu-și opera în jurul lui 5, 7 sau 12... Dar diversele tentative de descifrare au dat greș pînă la urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
scriitorului pentru a putea ocupa o poziție etichetată în interiorul unei societăți. "Dezvrăjirea" autorului a luat forma reducerii sale la semn sau la text; or, acesta trebuie să-și accepte o triplă identitate: etologică, mitologică și fantasmatică. Scriitorul se relevă ca fantasmă a unui text obiectivat și cvasi-independent, astfel încât ambele concepte, cel de autor și cel de scriitură, au un caracter aporetic. După cum putem observa din La mort de l'auteur, Barthes (spre deosebire de Foucault) vede în însuși conceptul de scriitură o cauză
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
la acest aparat critic pentru a putea surprinde și celelalte aspecte care îi scapă interpretării. Baudrillard observă această impregnare a postulatelor tradiției în însăși gândirea lui Marx, care, de pildă, reține conceptul de "Natură" din ideologia Iluminismului: "el rămâne în fantasma moralizatoare a unei Naturi care trebuie cucerită"404. În aceeași măsură, și alte presupoziții ale teoriei marxiste își pot regăsi rădăcinile în acest tip de raționalism, astfel încât, deși "radicală în analizele logice ale capitalului, teoria marxistă menține un consens antropologic
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nici măcar inversat sau disproporționat, ci el este pur și simplu ignorat. În L'Échange symbolique et la mort, Baudrillard aplică problematica hiperrealității în domeniul artei, tocmai pentru a accentua faptul că hiperrealitatea nu poate fi confundată cu imaginarul, visul sau fantasma. În acest context apare întrebarea: dacă vorbim în istoria artelor de suprarealism, poate constitui "hiperrealismul" un nou curent artistic? Baudrillard afirmă că suprarealismul este încă solidar cu realismul pe care îl contestă, dar îl și atestă, intensificându-l prin intermediul imaginarului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
model copie, care aparțin doar universului reprezentării. Astfel, "simulacrul nu este o copie degradată, el ascunde o putere pozitivă care neagă și originalul și copia, și modelul și reproducerea"470 (s. a.). În lumea construită pe simulacre, realității îi corespunde o fantasmă, dar care nu este de ordinul imaginarului, ci de ordinul funcționării simulacrelor în calitatea lor de sistem funcțional. De asemenea, între artificial și simulacru diferența este considerabilă; artificialul rămâne în esență o copie a copiei, spre deosebire de simulacru, care s-a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și încă în alta, jos pe scări, în sala cu armuri". În fine, "arătarea, neatinsă, mă aștepta în ușă. Încă o dată, m-am năpustit după ea, afară". Sedusă, pe moment, de lumina rece a lunii, privirea protagonistului coboară "să regăsească fantasma cu ochi de fosfor, ca să nu-mi scape cumva. Mă aștepta la colțul zidului; a ocolit spre cealaltă față, în parcul cu mlaștini". Contactul epidermei cu naturalul fetid este înregistrat, în sarabanda nocturnă, cu aceeași oripilare experimentată diurn: "Sub tălpi
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
va fi reprezentată mai târziu. Acumularea (Sammlung) și dispersia (Zerstreuung) sunt forțele care guvernează lumea lucrurilor și pe cea a semnelor, forțe aflate în stăpânirea privirii alegorice. Prin ele, cum spuneam, alegoristul salvează lumea, dar nu de pieire, ci de fantasma propriei eternități. Odată ce limba urmează, după cum notează Benjamin, „mișcările creaturii“, ea ajunge să reflecte mișcarea dialectică a acumulării și a dispersiei, ca îmbinare de fragmente, („ausgebro chenen Redestücken“). Ea nu comunică, ci exprimă, prin scriitură, suprafața lumii. Exercițiul lingvistic, proiectat
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
poartă un chip anume în istoria personală: „hotărâtoarele“ bănci din Tiergarten (entscheidenden Tiergartenbänke), cum le numește surprin zător Benjamin, drumurile spre școală, cafenelele, locurile de întâlnire ale Deutschen Jugendbewegung, casele prietenilor colorează spațiul urban, fără a-l transforma într o fantasmă individuală. Înrudirile dintre locuri și clădiri diferite sunt „auten tificate“, au permanența pe care experiența urbană o asi gură prin raportarea lor la memoria colectivă, involuntară. Un alt „ghid“, de data aceasta stihial, îi revelează copilului Walter metafizica spațiului urban
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
transfer. „Caracterul“ orașului reprezintă tocmai tensiunea dintre diferitele forme de manifestare, actuale și posibile, ale spațiului urban, aproximarea infinită a vieții care se dezvoltă între limitele sale, și nu esența sau nota sa caracteristică. Ceea ce este orașul e revelat ca fantasmă în interiorul experienței urbane. Conturarea unei fizionomii a orașului presupune de fapt deconstrucția formulelor sale impersonale și eliberarea câmpului de posibilități pe care memoria le înscrie în clădiri, străzi sau tipologii umane. Monada lui Benjamin este istorică și, în acest fel
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
consideră lumea urbană o mediație infinită între forme materiale, instituționale, istorice și forme subiective, interpersonale sau private. Prin urmare, datorită acestei mediații orașul devine o operă (œuvre), mai degrabă decât un obiect. El „se produce“ continuu, ca text și ca fantasmă imanentă, încorporată în piatră. Ordinea subiectivă și cea obiectivă ale orașului creează pentru Lefebvre o tensiune care se exprimă ca realitate culturală. Cititorul unui ziar, de exemplu, este pentru Benjamin în același timp un autor, în măsura în care „Ihr [der Zeitung] Inhalt
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
per mite ca „structura fizică“ a orașului să fie doar pretext al unei esențe ideale a acestuia, de ordinul conceptului, acțiunii sau percepției subiective. Mai degrabă, la Benjamin este vorba despre oraș ca spațiu care survine, ca tensiune subiectiv-obiectivă a fantasmei, doar în orizontul unei experiențe: „the main themes of this phenomenology of the city are the fragmentation, commodification, interiorization and marginalization of experience“. Și de această dată, Benjamin procedează dialectic: metropola are ca semn distinctiv tocmai imposibilitatea generalizării experienței. Viteza
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
actualizate pe rând prin joc: „The demolition site, the place where the old is torn down to make way for the new, is transformed into a site of playful (re)construction“.“ Lumea urbană devine pentru copil, pe rând, mască, labirint, fantasmă. Preluând vag o idee a lui Gilloch, se poate spune că, astfel, orașul este supus unei arheologii inverse: dincolo de suprafața anonimă, reificată, fetișizată a lucrurilor, nu se găsește un univers al trecutului, ci un proiect viitor. Copilăria berlineză nu este
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ci culoarea, revelată prin nuanțe și contraste. Veritabil sacerdot al nopții, l’Allumeur de gas este unul dintre personajele a căror dispariție marchează începutul dezvrăjirii lumii urbane. În același timp însă, el marchează un punct de inflexiune al memoriei, o fantasmă aparte a orașului în care formele obiectelor încă mai puteau găzdui similitudini, înrudiri magice. Benjamin trimite la aceste similitudini într-un text nepublicat din 1933, Zur „Lampe““. Lampa cu gaz este mobilă, poate fi purtată prin cameră, spre deosebire de cea electrică
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
străzilor dispun de o forță magică slabă prin care visul urban nu-și definește clar formele, actul mimetic al experienței urbane nu este niciodată „complet“, sigur pe sine, generalizat. Caracterul fantasmatic al orașului este cu atât mai accentuat cu cât fantasma este mai volatilă, funcția ei de cunoaștere fiind subordonată funcției ei sociale. O secțiune din Passagen-Werk dedicată modurilor de iluminat inventariază aceste aspecte. Este vorba în primul rând despre extinderea activității în noapte: pe de o parte, transformarea Arcadelor comerciale
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]